crronica mea

Prima bucata de bibliografie

2012-01-15T15:34:00.002+02:00

Așa cum am promis, în acest post voi spune care sunt primele cărți, în română, pe care le-am ales pentru lucrarea mea de licență, „Imaginea femeii în cinematografia românească”. Acestea sunt:

- FEMEI, Cuvinte și imagini : perspective feministe - Otilia Dragomir (coord), Adina Bradeanu, Daniela Rovența-Frumușani și Romina Surugiu

- Gen și reprezentare socială – Ana Bulai

- (R)evolutii în sociologia feministă: repere teoretice, contexte românești - Laura Grunberg

- Femeiea în trecut, prezent şi viitor - Bebel August

- LEXICON feminist / editoare Otilia Dragomir si Mihaela Miroiu -

De asemenea, în postul trecut vă spunea despre cartea Sexul vinde, a lui Rodger Streitmatter. Cred că este o lectură interesantă pentru a înțelege care sunt criteriile după care se ghidează societatea noastră.

Astăzi am citit o știre despre campania naţională a grupurilor feministe din Franţa care a determinat reprezentanţii orașului Cesson-Sevigne, din provincia Bretagne, să interzică folosirea cuvântului "mademoiselle", echivalentul românescului "domnişoară" (mai multe aici) pentru că femeile, ca şi bărbaţii, nu ar trebui să fie definite în societate prin prisma statutului lor marital. Astfel, adolescentele, femeile de 30 de ani, ca şi cele în vârstă vor fi numite "doamne", aşa cum bărbaţii sunt numiţi "domni" din momentul în care nu mai sunt copii. Eu mă întreb dacă eliminarea unui cuvânt din dicționar aduce cu sine și eliminarea discriminării femeilor? Să scoatem de pe piața cartea Codul bunelor maniere astăzi?

Până data viitoare vă las să vă gândiți la primul stereotip. În studiul Lauren Zalaznick: The conscience of television - TedWomen, December 2010 despre cum a evoluat televiziune din 1960 până în 2009, indivizi cu vârsta curprinsă între 18-70 au fost întrebați „ce au simțit când s-au uitat la programele de televiziune?”. S-a pus, astfel, accent pe părerea individuală și nu pe concepția socială. Nu se vorbea despre „good and bad TV”, ci despre „popular TV”. Așadar, chiar dacă răspunsul la întrebarea „de ce ne uităm la televizor” s-a schimbat de-a lungul celor 50 de ani, trecând de la umor la putere sau de la confort la comentariu, un singur lucru a rămas prezent, necesitatea apariției unei figuri materne.

Vă las discursul lui Lauren Zalaznick de la TedWomen.

Imaginea femeii in cinematografia romaneasca

2012-01-14T18:00:00.005+02:00

De astazi, 14 ianuarie 2012, acest blog se transforma intr-un spatiu de lucru pentru lucrarea de licenta "Imaginea femeii in cinematografia romaneasca". Un documentar despre femeile din filmele romanesti, accentul cazand pe filmele lui Nae Caranfil.
Premisele de la care am pornit lucrare sunt urmatoarele:

- nu sunt multe personaje feminine principale (sau mai importante) cu varsta peste 40-50 de ani,

- femeile, chiar daca sunt personaje principale, nu sunt cantitativ la fel de prezentate ca personajul principal masculin,

- chiar daca personajul feminin este principal nu este foarte bine conturat si deci, nu prea ramane in mintea (tele)spectatorului,

- femeile sunt in general vazute ca obiect sexual - pentru ca "sexul vinde",

- filmul este un produs si deci, comercialul trebuie sa aiba si partea lui in ecuatie, asa ca personajele (masculine sau feminine) trebuie sa nu se indeparteze de la stereotipuri pentru ca publicul sa rezoneze si sa se idendifice.

Cu alte cuvinte, ceea ce au descoperit americanii de la USC's Annenberg School for Communication & Journalism intr-un studiu care arata inegalitatea de roluri primite de actori si actrite (mai multe aici http://articles.latimes.com/2011/nov/22/entertainment/la-et-film-gender-20111122), este valabil si pentru Romania?

Mai mult decat atat, studiul arata ca femeile sunt vazute ca obiect sexual, fiind imbracate sumar, dezbracate sau catalogate de alte personaje ca "attractive". Acelasi lucru se intampla si cu personajele feminine de la noi?

Asadar, pana in luna iunie o sa strabatem impreuna un drum cu multa bibliografie din zona feminismului, a reprezentarii sociale si a cinematografiei. Un drum cu cateva interviuri -o sa va anunt la momentul potrivit- care sa ne ajute sa intelegem aceasta situatie. Cu cateva recenzii de film si recomandari.

Urmatorul post va fi despre bibliografia lucrarii scrise. Urmand cateva vesti despre materialul audio-video.
Pana data viitoare, va las un material cu Meryl Streep care si-a donat tot castigaul pentru filmul The Iron Lady, adica un milion de dolari, pentru construirea primului muzeu al femeilor, in America.

Nestea, mai nociv decat Coca-Cola

2011-09-23T16:58:00.000+03:00

Pe acest blog veti putea citi rezultatele unor experimente legate de ce mancam sau bem. Primul dintre ele, experimentul cu hamburgerul de la McDonalds, ne-a aratat ca si dupa mai bine de mai bine de sase luni, acesta nu se strica (mai multe despre experiment aici). Mai jos aveti o poza cu un hamburger pastrat la temperatura camerei. Dupa cum se poate vedea, acesta si-a pastrat aceeasi imagine ca la inceput. Exista evident si diferente: carnea s-a intarit, painea se rupe precum cea prajita, iar din ceapa, castravete si ketchup au ramas doar niste urme.

Cel de-al doilea experiment a pornit de la intrebarea "cat de nocive sunt sucurile pe care le bem?", asa ca am luat patru pahare in care am pus: Sandal de piersici, Prigat Activ de piersici, Nestea de piersici si Coca-Cola. Sucurile au fost lasate la temperatura camerei. Experimentul a durat douazeci de zile, in perioada 1 septembrie-20 septembrie 2011. Bauturilor li s-au facut poze din cinci in cinci zile pentru a vedea care dintre ele se schimba si in ce fel. In prima zi, cele patru pahare arata astfel, cum vor arata ele la finalul experimentului?

Asadar, dupa cinci zile cele patru sucuri arata astfel.

Dupa cum puteti vedea, au aparut ciuperci in paharele cu Prigat Activ (primul din stanga) si in cel cu Santal (al doilea din stanga). Paharele cu Nestea si Coco-Cola arata ca in prima zi a experimentului. Care se va schimba primul?

Am intrebat mai multe persoane care suc este mai putin nociv: Nestea sau Coca-Cola? Toate raspunsurile au mers catre Coca-Cola, insa, experimentul a aratat altceva. Asadar, dupa zece zile, primul suc dintre Nestea si Coca-Cola care a facut ciuperca a fost cel de-al doilea si asta in pofida acidului pe care il contine aceasta bautura racoritoare.

Situatia nu s-a schimbat nici in cea de-a cincisprezecea zi, atunci cand paharul cu Nestea (al doilea din dreapta) a fost singurul privat de aparitia unei ciuperci. Rezultatele arata in felul urmator: o crusta neagra de mucegai acopera Santalul, ciuperca din Prigat s-a innegrit, iar cea din Coca-Cola s-a extins.

Ultima zi a experimentului, a douazecea, a aratat o scadere a volumul bauturilor din fiecare pahar, dar si aparitia unei ciuperci in paharul cu Nestea. In celelalte pahare, situatia este urmatoare: in cele cu Prigat si Santal a aparut o crusta de mucegai negru, iar ciuperca din Coca-Cola acopera aproape toata suprafata.

Dupa acest experiment, m-am hotarat sa beau apa.

Desi nerecunoscut de istorie, zeul Mallus este atat de iubit de romani

2011-09-08T00:46:00.001+03:00

O intersectie - un mall, asa am putea caracteriza Bucurestiul care are mai multe centre comerciale decat sectoare. Si daca vinul, frumusetea, pana si infernul au zeii lor, de ce cumparaturile sa nu intre in randul lumii si sa-l aiba drept ocrotitor pe Mallus. Neaparat acesta trebuie sa fie un barbat de isprava pe fata caruia sa se citeasca munca depusa pentru ca, odata ajuns la maturitatea portofelului, sa-si permita sa-si tina iubita, fata, nepoata, amanta sau prietenii in mall.

Importanta mall-ului in viata noastra este covarsitoare si de necontestat. Unde ai putea sa-ti povestesti esecurile sentimentale, dezamagirile profesioanale, infrangerile echipei de fotbal, unde poti sa comentezi aventurile din lumea mondena, daca nu in mall. Unde mai pui ca mall-ul are mari sanse sa devina Poiana lui Iocan de capitala si asta pentru ca aici, la racoarea aerului conditionat, poti sa dezbati probleme tarii.

Oare cerem prea mult includerea zeului Mallus in istorie? Sa stie si urmasii, urmasilor lui Stefan cel Mare cum a fost pe vremea noastra, cand ziua stateai la racoare in mall si seara la terasa in Centrul Vechi. Si daca am stabilit ca zeul Mallus exista, ar trebui sa-i facem si un portret robot ca sa stim cum sa arate statuia de la intrarea in fiecare mall. Propuneri?

Romania-Franta, ca o chinta la popa

2011-09-07T02:16:00.007+03:00

Fata, am auzit ca e meci maine, sa-l sunam pe Mutu sau pe printu' Cristea sa ne cheme in oras la o savarina!

Fata, dar nu ai auzit?!? Nea' Piti a facut o aroganta si s-a suparat pe Mutu ca cica a baut o bere inainte de un meci, el nu stie ca o bere e nimic pe langa ce poate "omul care nu vorbeste".

Aaaaa, deci nu mai e meci?

Ba da. Mai avem o sansa cu Marica. Fata, dar asta e trist ca s-a despartit de Vandici si nu cred ca ne ia nicio savarina, poate doar o apa plata si nu prea as vrea ca de'asta am baut toata luna.

Oooof, fata, acum noi ce facem? Nu mai aparem la gazeta? Iar trebuie sa ma duc s-o intreb pe Marin ce-a mancat? Chiar, fata, cum se ia Lupusul asta?

Asa ar arata o avancronica a meciului de fotbal Romania- Franta realizata de doua pitipoance. Dar acum, in nationala lui Matel-Banel-Dodel-Gigel disciplina e suverana, deci adio savarine in cantonament.

In seara asta, romanii i-au infruntat pe francezi si s-au pregatit ca la Calugareni, unde mlastina lui Mihai Viteazu a avut un urmas in gazonul de pe National Arena. Spus pe limba lui Mutu si Tamas, meciul acesta a aratat astfel: Bergenbier a avut de infruntat Pelforth, intr-un meci in aparenta pentru suprematia smaltului, dar in esenta, pentru mai nimic. Chiar daca prietenii stiu ca berea romaneasca e mai amara si mai ieftina decat cea frantuzeasca, atunci cand cele doua se intalnesc se comporta ca Elvetia. Cu alte cuvinte, cu totii stim ca niciuna dintre cele doua beri nu e belgiana, diferenta e ca cea frantuzeasca ajunge mereu la campionatele europene sau mondiale, pe cand cea romaneasca vede aceste competitii din fata televizorului cu gandul "daca eram noi acolo, praf ii faceam".

Romania din meciul cu Franta i-a fost superioara celei din meciul cu Luxemburg, dar nu suficient de buna pentru a invinge o echipa care parca juca cu frana de mana trasa. Ca sa inteleaga si domnul Piturca, am fost cam ca o chinta la popa. Problema a fost ca, fara sa faca vreun efort supraomenesc, Blanc a fost servit cu o chinta la popa. Poate daca nea' Piti ar fi plusat pe cartea atacului, si-ar fi speriat adversarul dandu-i impresia ca are un as in maneca.

Dupa un egal cu Franta si o noua calificare ratata, romanul poate o sa-l injure in seara asta pe Marica, dar maine o sa uite ca e suparat si o sa spere din nou ca nea' Piti si ai lui o sa-l scoata o data in strada.

p.s. Pentru acest material nicio pitipoanca nu a vociferat, nicio bere nu a fost bauta si nicio carte nu a fost jucata.

La sase ani voiam sa fiu Testoasele Ninja

2011-08-09T17:29:00.002+03:00

L-V:8-16 cu Lari Giorgescu este un spectacol despre noi, despre copilul care la sase ani voia sa schimbe lumea, salvand ponei, care ajuns la scoala tocea informatii total nefolositoare si care la douazeci de ani ajunge sa lucreze 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, oferind amabil informatii despre programul cinematografelor.

Spectacolul este o productie a Teatrului LUNI de la Green Hours si tanga Project. Eu l-am vazut ieri, adaptat pentru Teatrul de Vara din Herastrau in cadrul Proiectului Ludika: Teatrul unor nopti de vara. Imi place mult aceasta initiativa ca timp de trei saptamani, incepand cu 25 iulie, in fiecare zi de luni, sa poata fi urmarit un spectacol de teatru, contra unei donatii de un leu. Aspectul Teatrului de Vara din Parcul Herastrau, recunosc ca mi-a amintit de spectacolele de pe litoral.

L-V:8-16 este un spectacol de Ioana Paun, dupa "Cred ca nu m-ati inteles bine" de Rodrigo Garcia si texte de Ioana Paun. Piesa ne prezinta un singur personaj si viata lui controlata de reguli, care se aseamana foarte mult cu a noastra. Spectacolul este impartit in trei sectiuni. Prima parte ni-l arata pe Alex, un tanar care la 6 ani voia sa schimbe lumea. Sa devina, pe rand, fotbalist, pictor, cantaret si mai apoi, testoasele ninja.

A doua parte a spectacolului ni-l prezinta pe elevul Alex. Preocupat sa nu faca greseli la dictare si mai apoi constiincios sa toceasca despre daci si romani, triunghiul echilateral, zacamintele de aur din Muntii Apuseni sau sa recite poezii de Eminescu. Alex este ca orice elev prins in sistemul educational romanesc, un copil care trebuie sa stie putin din toate, un mediocru si nicidecum un savant.

In partea finala a actiunii, Alex se maturizeaza. Ajuns la 24 de ani, copilul de sase ani care vrea o lume mai buna intra in armata de tineri care lucreaza 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana intr-un birou cu un monitor, un mouse, un telefon si niste casti. Lumea acestora se invarte in jurul serviciului executat pentru a-si putea plati ratele. Ei nu sunt decat niste oameni care in timpul liber stau in garsoniera lor si se uita la televizor sau se chinuie sa ajunga la Movieplex.

L-V:8-16 este un spectacol despre noi. Nu vine cu solutii, ci ridica o problema: diferenta dintre ceea ce vrem si ceea ce ajungem sa fim. In cele 50 de minute ajungi sa te detasezi, sa razi, sa te bucuri, dar la final iti dai seama ca si tu ai fost copilul care la sase ani ai vrut sa salvezi un ponei, care la scoala erai scos la tabla ca sa reciti lectia si mai grav, ca si tu poti avea aceeasi viata monotona, calculata si ingropata in rate.
Un spectacol care trebuie vazut pentru Lari Giorgescu!

Povesti din lumea felinelor - Dragoste

2011-07-30T01:57:00.000+03:00

De astazi incep povestile din lumea felinelor. Fiecare post va ilustra o tema si vom incepe cu cea mai intalnita: dragostea. Prima idila se petrece in zona Kiseleff unde pe scarile de la intrarea unei case gasim un motan portocaliu, un Garfield de Bucuresti.

Foarte prietenos, cand ne observa coboara scarile de la intrarea in casa stapanilor sai. Sare pe gard si se lasa mangaiat, lasandu-ne ca amintire cateva fire din blana sa moale. Paseste pe poarta verde de metal, coboara de pe gard si se intinde in mijlocul strazii.

Imediat dupa ce ne indepartam de el, auzim latratul unui caine, iar motanul isi si indreapta privirea spre casa vecinilor sai.

Asa ne dam seama ca acolo, pe terasa, o pisica alba cu urechile si botul potocalii isi proteja matern puiul care semana foarte mult Garfield.

Asadar, povestea familiei de feline de pe Kiseleff ne arata ca si la pisici vecinii se inteleg foarte bine, chiar prea bine avand in vedere ca ajung sa formeze chiar o familie.

Strabatem cam tot Bucurestiul pentru cea de-a doua poveste care are loc in Rahova. Aici, bunicii mei aveau pana acum trei saptamani un motan. Intamplarea incepe la cateva zile dupa moartea acestuia, cand o pisica vine in curtea lor.

Pisica il cauta pe motanul bunicilor mei. Dupa ce a facut o scurta inspectie prin toata curtea, a plecat, urcanduse pe casele vecinilor, pana la domiciliul sau de unde voia sa se intoarca cu cei doi pui. Acestia insa s-au speriat de o masina care venea cu viteza si s-au intors la casa lor. Dar pisica a revenit si a doua zi.

Din acel moment, pisica aceasta, care-l cauta mereu cu ochi pe motanul sau, se intoarce in fiecare zi. A devenit "aproape-pisica" bunicilor mei sau cel putin le tine companie pe timpul zile pentru ca seara sa se duca la casa ei.

Tocmai datorita acestei povesti de dragoste, pisica a devenit in foarte scurt timp foarte indragita de toata familia si evident, foarte alintata. Nu am botezat-o, asa ca o cheama simplu: pisica!

Adevarul despre cum arata un hamburger dupa mai bine de patru luni

2011-07-19T03:22:00.001+03:00

Pe 8 martie 2011, dupa ce am citit un articol (http://www.jabulela.com/food-drink/mcdonalds-hamburgers-could-last-forever) despre o americanca, Karen Hanrahan, care a tinut un hamburger de la McDonald’s mai bine 12 ani (!) fara ca acesta sa se altereze vizibil, m-am decis sa incep si eu acest experiment. In articol nu se spunea daca produsul a fost tinut la temperatura camerei sau la frigider, asa ca am luat doi hamburgeri si am pus cate unul in fiecare dintre cele doua locuri, camara si frigider, urmand ca mai apoi sa-i compar.

Am anuntat inceputul experimentului pe Facebook, dar nu am avut timp sa scriu despre el si pe blog, acum, dupa ce am vazut articolul scris in gandul (http://www.gandul.info/news/experiment-gandul-cum-arata-un-meniu-de-la-mcdonald-s-dupa-ce-a-fost-pastrat-6-luni-la-temperatura-camerei-8169324) despre acelasi lucru, imi pare rau. Am cateva lucruri pe care nu le inteleg in acest articolul. Prima nedumerire este legata de faptul ca au facut un experiment in perioada “14 octombrie 2010 pana pe data de 14 aprilie 2011” despre care au scris tocmai pe 18 iulie 2011. Al doilea aspect vizeaza pozele pe care se sprijina concluziile experimentului. Din punctul meu de vedere, acestea nu sunt chiar concludente pentru ca nu poti sa-ti dai seama de un lucru: care era cu adevarat starea carnii. Spun asta pentru ca in cazul experimentului meu, inca de la sfarsitul primei luni, aceasta a dezvoltat foarte putin mucegai pe suprafata de carne care intra in contact cu ketchupul. Deci m-as mira ca aceasta sa fi ramas intacta dupa sase luni precum in cazul experimentului publicat de ei. Asadar, experimental meu nu coincide cu ce spun ei “nu au început să dezvolte mucegaiuri, nu au facut viermi si nici musculite, ci doar s-au deshidratat si au inceput sa miroasa a ranced”. In cazul meu, dupa cum veti vedea si in poze, hamburgerii au dezvoltat mucegai, mai ales cel din frigider, dar, e adevarat ca nu au facut viermi, musculite, insa nici nu au miros a ranced, chiar din contra, mirosul a “mancare de la Mc” s-a pastrat.

Poze la sfarsitul primei luni de experiment
Frigider:

Camara:

Asadar, experimentul cu hamburgerul lasat in frigider s-a terminat dupa doar patru luni pentru ca acesta s-a deteriorat mult prea mult din cauza umezelii. La sfarsitul primei luni, hamburgerul era neschimbat. In luna a doua, a inceput sa apara o urma de mucegai pe suprafata de carne care intra in contact cu ketchupul.

In luna a treia, mucegaiul s-a extins atat pe carne, cat si pe paine.

In luna a patra, ultima a experimentului, atat painea, cat si carnea au dezvoltat foarte mult mucegai. Cu toate acestea, nu a aparut un miros a ranced, nu existau viermi si nu se intarise deloc.

Spre deosebire de hamburgerul care a stat in frigider, pentru cel din camara, experimentul continua si acum. Astfel, in cazul acestuia din urma, situatia este un pic schimbata, chiar daca vorbim si aici despre mucegai. Inca de la sfarsitul primei luni, a dezvoltat foarte putin mucegai pe suprafata carnii care intra in contact cu painea cu ketchup. Partea interesanta este ca atat in luna a doua, cat si in cea de-a treia, situatia a ramas aceia, doar ca painea s-a intarit considerabil. Cu alte cuvinte, chiar daca pe exterior, hamburgerul pare neschimbat

daca ne uitam in interior, la partea de carne de deasupra kechupului, vedem ca a dezvoltat mucegai

Dupa patru luni, un hamburger tinut la temperatura camerei, dezvolta putin mucegai, se intareste, dar isi pastreaza mirosul pe care il are atunci cand se raceste.

Experimentul cu hamburgerul lasat in camara continua si acum. In luna a cincea nu s-au constat schimbari fata de situatia precedenta.

Dallas, Macarena, Familia Bundy sau lucrurile care mi-au marcat copilaria

2011-07-06T01:40:00.006+03:00

Dupa ce am citit un articol pe realitatea.net (http://www.realitatea.net/lista-lucrurilor-care-te-vor-face-sa-te-simti-batran-vezi-foto_844271.html) preluat de pe buzzfeed.com (http://www.buzzfeed.com/mjs538/40-things-that-will-make-you-feel-old?s=mobile) care prezenta lucrurile care au marcat anii 90, m-am gandit sa scriu si despre ce lucruri mi-au marcat mie copilaria.

Mi-am dat seama ca am crescut cu trilogia Singur acasa (de departe filmul copilariei mele, stiu si acum replicile si ma uit cand este la televizor de sarbatori), ca am dansat Macarena si Lambada (melodia care a marcat botezul meu) cand eram foarte mica si ma rugam de tata sa danseze si cu mine sau ca ascultam Spice Girls si The Backstreet Boys (eram mica si nu stiam ce este muzica).

sursa: wikipedia

Cu totii ne-am uitat la Familia Bundy (Married with Children) care a aparut in aceeasi perioada cu Seinfeld, adica in 1987, iar din 1997 nu au mai aparut episoade noi. Cu alte cuvinte, Familia Bundy a aparut la ei, cand la noi era inca Ceausescu pe TVR. Zilele acestea ma uitam la cat de mult a imbatranit Al Bundy, adica Ed O'Neill, care joaca acum in serialul de la ABC, Modern Family.

sursa: wikipedia

Aseara am vazut The Romantics, o comedie romantica, usor siropoasa cu Elijah Wood si mi-am dat seama ca nu mai este pustiul din The Lord of the Rings. Nu mai are 18 ani, cat avea cand a primit rolul lui Frodo, are 30 de ani si joaca in seriale tv, acum poate fi vazut in Wilfred, pe FX.

sursa: wikipedia

Liceenii de azi sunt innebuniti dupa Twilight sau Vampires Diaries, dar daca vorbim despre vampiri, cred ca toata lumea se gandeste la celebrul Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles. Facut in 1994, filmul ni aducea pe ecran pe atunci pustii Brad Pitt si Tom Cruise. Amandoi au acum peste 40 de ani (Pitt - 47 si Cruise - 48) si au facut de atunci zeci de filme de Oscar si au frant mii de inimi de pustoaice.

sursa: wikipedia

Mai tineti minte Dallas? Acum lumea se uita la telenovele si au de unde alege, dar la inceputul anilor '90, in Romania, toata lumea se uita la Dallas. Serialul a fost difuzat la ei pentru prima data in 1978 si s-a terminat in 1991, evident la noi a aparut dupa ce la ei se terminase. Cred ca a fost primul serial la care m-am uitat si asta pentru ca bunicii mei erau fani. Recunosc ca acum nu mai tin minte mare lucru. Anul trecut, cei de la TNT au anuntat ca pregatesc o varianta noua a acestui serial, oare o sa mai prinda?

sursa: wikipedia

Daca ma gandesc bine, inca se danseaza Macarena sau Lambada, familia Bundy inca mai are telespectatori, Victoria Beckham inca mai este pe prima pagina a revistelor, de Brad Pitt nici nu mai vorbesc pentru ca in fiecare zi vad pe net o stire despre el. Deci, pot sa spun ca lucrurile care mi-au marcat copilaria inca sunt "la moda". Ma intreb ce vor scrie copilasii de acum peste 10-20 de ani cand se vor gandi la copilaria lor.

Bacalaureat 2011: o lupta care a facut multe victime

2011-07-04T23:42:00.005+03:00

Dupa ce in 2009, promovau bacalaureatul 79,95% dintre absolventi, iar in 2010 - 67,40%, anul acesta doar 44,47% dintre elevi au trecut acest examen. De ce 6 din 10 elevi au picat? A fost bacul asa de greu? Nivelul de pregatire al elevilor a scazut atat de mult? Acestea sunt doar unele dintre intrebarile pe care ti le pui atunci cand vezi un astfel de rezultat socant. Majoritatea elevilor de clasa a XII-cea nu a reusit sa ia nota de trecere la un examen care se doreste a fi un test care sa arate ca nu ai trecut degeaba prin scoala si nicidecum ca esti vreun geniu.

Nu cred in povestea cu camerele de filmat care i-au speriat atat de tare pe participantii la examen incat acestia nu s-au putut concentra, iar cunostiintele lor au disparut ca prin minune. Inteleg ca anul acesta a fost pentru a doua ora cand nu au mai contat notele obtinute la probele orale. Cu alte cuvinte, daca in anii trecuti la media de la bac se adaugau, cu o probabilitate destul de mare, doua note mai mari de 7-8, anul acesta media s-a facut doar din notele de la scris. Deci era de asteptat sa existe diferente intre mediile de anul acesta si cele din anii precedenti. Chiar si asa, nu se explica procentul atat de mic al ratei de promovare.

Nu vad ce este atat de greu la un examen pentru care gasesti pe net modele din anii trecuti. Adica, poti foarte bine ca in decursul unui an sa faci cele 100 de subiecte si la bac sa vii cu lectia invatata. Personal, nu cred ca este nevoie sa faci mai mult de 30-40 de subiecte pentru ca toate sunt concepute dupa acelasi model. Mai mult decat atat, nu cred ca este o diferenta foarte mare la gradul de dificultate al subiectelor. Bunaoara, in 2009, la proba scrisa la limba si literatura romana subiectul trei era realizarea unui eseu in care sa se prezinte tema si viziunea despre lume, reflectate intr-un roman psihologic din perioada interbelica, anul acesta la acelasi punct, cerinta a cerut elaborarea unui eseu de doua-trei pagini privind particularitatile de constructie a unui personaj dintr-o opera dramatica de I.L.Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Sorescu. Singura concluzie pe care o pot trage de aici este ca nu sunt de vina subiectele pentru aceasta regresie cu 35,48% din ultimii doi ani (rata de promovare din 2009 a fost de 79,95%).

In concluzie, intrebarile pe care le am eu sunt cum se vor umple toate locurile de la facultati? Mai are vreo relevanta diploma de bac daca o iei din prima sau din a doua sau a noua incercare? Insa, cu siguranta, acestea sunt doar simple intrebari retorice.

Misiunea OTV: adevarul despre moartea lui Emineascu

2011-07-02T02:35:00.002+03:00

Butonam pe la ora 2, data exacta fiind 2 iulie, 2011, scriu asta pentru ca imi pare un inceput de caz Elodia si la OTV se discuta cazul mortii lui Mihai Eminescu.

Ce mi se pare fascinant este ca la intrebarea "Credeti ca Mihai Eminescu a fost ucis?", romanii au raspuns 586 - DA si doar 241 - NU. Trec peste faptul ca domnul Dan Diaconescu nu apare deloc in cadru timp de jumatate de ora (probabil se ocupa de organizarea campaniei electorale) si ajung la subiectul emisiunii: dezvaluiri despre moartea lui Mihai Eminescu.

Cei de la OTV vor sa faca un serial difuzat pana in ora opt despre marele nostru poet. Acestia mai vor si sa-l dezgroape pe Eminescu pentru ca in viitor, precum declara invitatii emisiunii, elevii sa nu mai invete despre acesta ca "a fost nebun si bolnav de sifilis". Aceasta actiune este comparata in emisiune cu actiunea de exhumare a lui William Shakespeare. Deci vom fi in randul lumii!

Voce sa ai in Romania, ca emisiuni care vor sa te promoveze sunt!

2011-06-20T17:38:00.001+03:00

Stiu ca nu am mai scris de mult timp, revin insa cu un post despre ceva ce astazi mi-a atras atentia: Antena 1 a achizitionat licenta pentru show-ul Idols (mai multe aici http://www.jurnalul.ro/cultura/media/antena-1-a-achizitionat-si-licenta-mega-show-ului-idols-581955.html).

Nu sunt un specialist, comentez acest eveniment ca potential telespectator si ca un om interesat de televiziune si, in general, de media. Acest anunt ma sperie putin in contextul in care Antena 1 se pregateste sa inceapa X Factor care precum se stie este a singing competition, o alternativa britanica la Pop Idol. American Idol este, surpriza, tot a singing competition. Care este diferenta intre X Factor si American Idol? Primul este un format britanic, produs de catre Simon Cowell (membru in juriul de la American Idol in perioada 2002-2010), cel de-al doilea este o emisiune americana, creata de catre Simon Fuller (amuzanta coincidenta prenumelor celor doi producatori).

sursa: urban.ro

Intrebarea mea pentru cei de la Intact este urmatoarea: de ce ati ales sa va faceti singuri concurenta? Sunt convisa ca stiati ce ati cumparat, sunt sigura ca emisiunile nu se vor suprapune la difuzare (nu vor fi difuzate in aceeasi perioada, ci poate una in completarea celeilalte), dar cum o sa le diferentiati in fata publicului? Cum o sa diferentiati produsele (care or sa fie la fel - nu vorbesc despre oameni, ci despre impachetarea lor)? Romania nu este America, sa avem milioane de oameni talentati gata oricand sa devina vedete, cum o sa gasiti concurenti foarte buni pentru ambele show-uri?

sursa: xfactor1ro

Strategia celor de la Intact ma surprinde si pentru ca se stie ca Media Pro a cumparat formatul The Voice. O alta singing competition, o productie noua, format olandez, care se pare ca este noua senzatie peste ocean. Nu spun ca prin aceste emisiuni nu s-au nascut vedete, nu spun ca aceste emisiuni nu au avut succes afara, dar cred ca daca aduci in acelasi timp trei produse care trasmit si vor acelasi lucru, e greu sa convingi publicul, cumva il derutezi.

sursa: evz.ro

Oare de a avut succes Dansez pentru Tine? Oare pentru ca nu exista nicio alta emisiune de dans in Romania, cumva pentru ca era singurul megashow (asa cum le place televiziunilor sa-si prezinte emisiunile) de pe piata? La fel si cu Romanii au Talent, era singura emisiune de acest gen de pe piata, iar publicul romanesc este obisnuit cu emisiunie care-si propun sa descopere si sa promoveze talente. Sa nu uitam ca dupa revolutie, TVR, prin emisiunile Scoala Vedetelor sau Ploaia de Stele, a reusit sa scoata vedete, de ce? Probabil pentru ca erau cam singurele variante de emisiuni de divertisment de pe piata. Stiu ca MegaStar nu a reusit in Romania, dar aici vorbim despre o emisiune care era difuzata pe un post cu audiente in general mici si care nu putea sa sustina construirea unei vedete.

Ramane, asadar, interesant de observat cati oameni se vor prezenta la toate preselectiile acestor siging competition. Cati dintre ei se vor duce nonsalant si la emisiunile celor de la Intact si la cele de la Media Pro. Si mai e interesant sa vedem si cat de talentati vor fi cei alesi, pentru ca e adevarat ca romanul e talentat, dar chiar suntem toti niste privighetori? Si ce e cel mai important, cati dintre cei care vor participa se vor mentine pe piata.

Incepand din toamna, publicul o sa aiba de unde alege: pe de o parte o sa avem Idols si X Factor, pe de alta, Vocea Romaniei, Master Chef (un concurs culinar) si deja cunoscutele Romanii au Talent si Dansez pentru Tine, cine o sa castige lupta pentru telecomanda telespectatorului?

Cititi mai multe despre cele trei singing competitions:
American Idol http://en.wikipedia.org/wiki/American_Idol
X Factor http://en.wikipedia.org/wiki/The_X_Factor_(TV_series)
The Voice http://en.wikipedia.org/wiki/The_Voice_(U.S._TV_series)

Trebuie sa treci prin umilinta ca sa ajungi sa iubesti

2010-12-29T00:36:00.000+02:00

Azi am vazut "Tectonica sentimentelor" in mica sala Atelier a Teatrului National din Bucuresti. Recunosc ca ma pierd de fiecare data pana ajung in acea sala pentru ca e o intrare destul de intortocheata si usor ilogica prin faptul ca trebuie sa te duci pe la Teatrul de Opereta, asta evident pana cand se va intampla renovarea TNB-ului si mutarea definitiva a Operetei, dar asta este o alta poveste.
Sa trecem putin sa vorbim despre spectacolul regizorului Nicolae Scarlat sau a Ilincai Goia pentru din punctul meu de vedere, actrita sa intre foarte bine in rolul papusarului.
Textele lui Eric Emmanuelle Schmitt au o poezie, au acea doza de emotie care ajuta spectatorul sa vibreze si mai mult decat orice, spun povesti.

"Tectonica sentimentelor" poate fi usor comparata cu o telenovela in care fata saraca, aici si prostituata, cu aspiratii universitare este folosita de catre femeia superioara, comparabila cu perfectiunea feminina a secolului XXI, dar care in final ramane cu Fat Frumos. Povestea sufera putin la nivelul de verosimilitate, doua prostituate romance sunt salvate de pe strada de o deputata, Diane, care nu face asta pe gratis, ci pentru a le folosi, initial cu un scop aproape nobil, pentru ca tanara Eline sa il cucereasca pe Richard caruia sa-i ofere sprijin si dragoste in ultimele luni de viata, apoi pentru a le transforma in unealta razbunarii ei.
Intr-un decor simplu (alb-negru-rosu) al lui Ştefania Cenean, spectacolul sufera prin prisma faptului ca ii lipseste viziunea regizorala, montarea traieste aproape exclusiv prin forţa textului si prin interpretare, facand astfel parte din noua tendinta a spectacolelor romanesti care se rezuma doar la a creea ceva care sa placa publicului. Dar spectacolul traieste prin prisma actorilor, prin rafinamentul Ilincai Goia, prin farmecul lui Liviu Lucaci, prin originalitatea, naturaletea Tamarei Cretulescu (pe care o puteti vedea si in serialul "In deriva in rolul Mariei) si al lui Carmen Ionescu.
"Tectonica sentimentelor" un spectacol despre iubirea intarziate, despre orgolii distructive, despre razbunari nejustificate si vieti pierdute si salvate. Un spectacol bucurestean care se afla pe lista "de vazut"!

Craciun fericit!

2010-12-25T16:28:00.001+02:00

De ziua Romaniei

2010-12-01T13:15:00.000+02:00

Azi e 1 Decembrie. Azi e ziua Romaniei. Asta noapte vorbeam cu o buna si draga prietena care mi-a spus simplu si naiv: "Azi e ziua Romaniei, mica de ea!" si daca azi e ziua ei inseamna ca azi nu ii putem reprosa nimic, azi e ziua, singura zi in care romanul e roman. Azi e ziua in care romanul se bucura sa vada marsul soldatilor, a tancurilor, azi bea, mananca, sarbatoreste in cintea tarii SALE. Azi e ziua in care televiziunile au programe speciale, in care scot artileria grea, in care se lupta pentru a castiga orice roman tolanit pe canapea. Azi e o zi speciala. Azi e singura zi in care ne permitem sa spunem ca spuntem romani. Maine, 2 decembrie o sa fie ziua in care totul o sa fie la fel, soferii se vor injura in traficul foarte aglomerat, oamenii isi vor injura politicienii pe care ii platesc din propriul buzunar, copiii vor urla ca vor nu stiu ce bomboane sau nu stiu ce jucarii, iar parintii vor urla si ei ca nu au bani, ca "e criza", deci maine o sa fie o alta zi, o zi normala.

Azi, 1 Decembrie, eu vreau sa le fac cadou romanilor momentul cu Oana Pellea de la TEDx 2010. Si exista un motiv pentru care fac asta, acela ca maine ar trebui sa intelegem ca a trai in Romania nu e o scuza pentru viata pe care nu reusim sa ne-o face pe placul nostru. Cum zice Oana Pellea "viata e pe zile" si asta ar trebui sa ne faca sa ne uitam in oglinda in fiecare dimineata si sa vrem sa facem lucrurile astfel incat sa ne placa ce vedem...pentru ca tu in fata ta nu o sa-ti poti da niciodata scuza "traiesc aici, in Romania, stii si tu cum e...e greu, e cam nasol, nu poti sa faci ce vrei si cum vrei, e greu!".

Hai sa traim in Romania noastra!

FNT o mare si profesionista organizare

2010-11-07T01:17:00.003+02:00

In seara asta a avut loc prima reprezentatie a spectacolului "Regele moare" a lui Silviu Purcarete. Nu o sa vorbesc aici nici despre viziunea regizorala, nici despre prestatia actorilor, nici macar daca subtitrarea a fost buna sau nu a fost deloc, ci o sa ma refer la organizarea unui eveniment. Si spun eveniment pentru ca orice montare "marca Purcarete" este primita cu entuziasm. Mai ales ca "Regele moare" o sa plece dupa FNT intr-un turneu international.
Dar cum spuneam nu o sa vorbesc despre spectacol si asta pentru nu am putut intra. De aceea o sa ma folosesc de acest post pentru a ridica niste intrebari la care poate cineva o sa-mi raspunda sau poate nu....
Incep prin a sublinia ca pentru niciuna dintre cele doua reprezentatii ale spectacolului nu au fost puse biletele in vanzare, asa ca fie erai actor, fie cronicar, fie aveai vreo pila pe undeva pe la vreun teatru poate, fie nu intrai. Adica ori esti pe lista ori astepti la usa si se stinge lumina si pleci acasa.
Problema pe care o am eu pleaca de la faptul ca intr-un Festival National de Teatru nu se gasesc bilete pentru spectacole ceea ce mi se pare inadmisibil pentru ca normal ar trebui sa se adreseze spectatorului de rand. In conditiile in care la un spectacol ca "Masura pentru masura" mai mult de jumatate de sala era formata din oameni care nu si-au cumparat bilet, imi dau seama ca ma insel profund. Criticiilor de teatru li se adreseaza acest festival? Cu alte cuvinte, ei abia in festival vad aceste spectacole, lucru usor contradictoriu. Spun asta pentru ca teoretic spectacolele alese in FNT ar trebui sa reprezinte cele mai bune productii ale stagiunii trecute, ori acest lucru se poate decide in functie de cronicile pe care le primesc de la spectialisti. Pentru a face o cronica trebuie sa vezi spectacolul.
FNT reprezinte atat o "vitrina de spectacole" pentru spectatorul de rand, cat si o "piata" pentru straini, dar ma gandesc ca cei din urma nu or umple o sala de teatru.
In acelasi timp, ma intreb oare ce ar prefera un actor, un public format doar din actori, regizori, cronicari si prieteni de-ai lor ori din oameni care isi platesc bilet, asta insemnand ca isi doresc sa vada spectacolul respectiv? Eu cred ca se simte diferenta dintre cele doua categorii. Se simte sinceritatea unui public "nespecialist", dar caruia, de bine, de rau te adresezi si pe care trebuie sa-l convingi si sa-l cuceresti.
In concluzie, indignarea mea porneste de la faptul ca este inadmisibil ca in Festivalul National de Teatru sa existe spectacole exclusiviste si interzise publicului de rand si mai ales la un teatru de stat.

Daca toti tiganii ar fura, Turnul Eiffel ar disparea

2010-11-04T20:33:00.001+02:00

Dupa ce presedintele Nicolas Sarkozy a hotarat expulzarea romilor din Franta, mai multe voci publice din Romania au sarit in apararea lor. Acesta este motivul care sta la baza noul single-ul "Sarkozy vs. Gypsy" al trupei Vama. Cantecul se vrea a fi "o satira care taxeaza ridicolul atitudinii europene in raport cu problema tiganilor", spune trupa, care a colaborat pentru aceasta melodie cu artistul francez Ralflo.

Tudor Chirila a explicat aceasta initiativa a trupei sale astfel "In ultima instanta, mesajul cantecului nostru taxeaza ridicolul si absurdul expulzarilor sau al repatrierilor voluntare si nu tine partea tiganilor ori a lui Sarkozy. Acest ping pong cu tiganii nu foloseste nimanui".

Masura pentru masura

2010-11-01T18:39:00.004+02:00

"Buna seara, nu stiti pe cineva care face un casting pentru un actor din provincie?", aceasta este una dintre problemele artistului de provincie si se intreaba si actorii lui Matthias Langhoff din "Masura pentru Masura". Un spectacol care prezinta pe trecerea lui William intr-o viata in compania unor curve si calugarite, popi si perversi, asceti si asasini, exact cum este si viata noastra.
Langhoff este unul dintre cei mai importanti regizori ai spatiului fraco-german. Acesta crede ca "teatrul nu ar trebui să mascheze întâmplările vieţii, sau să disimuleze scandalul permanent, ci ar trebui să le conştientizeze în noi" si asta se vede in viziunea sa regizorala din "Masura pentru masura".
Scheletul pe care este creat spectacolul este partitura lui András Hatházi. Castigator al premiului UNITER pentru cel mai bun actor, acesta face un dublu-rol, interpretandu-l pe duce foloseste un registru clasic, sobru, dar cand ii da viata lui Pompeius registrul sau se schimba radical, exact precum o face si garderoba sa, trecand la un stil de baiat din spatele blocurilor vieneze, de peste mandru de "meseria" sa.
Pe de alta parte, problema cea mai mare a spectacolului este ca actorii isi joaca rolurile rigid, fara insa a se juca cu ele si de aici lipsa de credibilitate.

Spectacolul are un decor impresionant care se roteste in functie de text. Pe o parte avem o manastire, pe cealalta un bordel, exact ca dedublarea pe care o au si personajele din text. Si decorul traverseaza sala pentru a accentua stilul interactiv. Lucru pe care il face si stand-up-ul de la inceputul celei de-a doua parti in care se vorbeste despre situatia social-politica a Romaniei de azi, despre cum functioneaza puterea, despre independenta maghiarilor si rigiditatea romanilor la diversitate culturala.
La polul opus, acest stil intereactiv scade din calitatea textului original. Inserarea glumelor cu tenta politica, a lozincilor politice au rolul de a castiga prea comercial si prea usor publicul.

Pentru cei care au vazut "Trei surori" sau "Cantareata cheala" de la Teatru Maghiar din Cluj or sa fie surprinsi de abordarea dinamica si deloc traditionala a spectacolului. Un spectacol care imbina teatrul clasic cu cel interactiv, muzica cu dansul.

"Masura pentru masura" un spectacol al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj prezentat la Teatrul Bulandra in cadrul Festivalului National de Teatru, editia a XX-cea.

Eu tin cu Tarantino

2010-09-18T13:36:00.000+03:00

Pe scurt, am citit azi in presa ca Ministrul italian al Culturii, Sandro Bondi, l-a acuzat pe Quentin Tarantino care a fost presedintele juriului Festivalului de Film de la Venetia (1 - 11 septembrie), de "elitism" si "snobism". Declaratiile ministrului m-au uimit, ca sa nu spun scarbit: "Tarantino este expresia unei culturi elitiste, relativiste si snoabe", a declarat Bondi, adaugand ca viziunea lui Tarantino ii intuneca acestuia judecata critica, aici ma intreb doar daca filmul a devenit peste noapte pura matematica? Bondi care este un apropiat al premierului Berlusconi a mai adaugat ca "Ce s-a întâmplat la festival ii obliga pe toti sa faca o mica introspectie", si vreau sa subliniez aceasta apropiere dintre cei doi oameni politici pentru ca premierul spera ca poporul italian sa aiba ceva de zis in ceea ce priveste selectarea membrilor juriului celui mai vechi festival din lume.Din juriu au mai făcut parte regizorul Arnaud Desplechin (Franţa), Guillermo Arriaga (Mexic) şi Gabriele Salvatores (Italia).
Toata aceasta "cearta" a pornit de la faptul ca juriul a acordat Leul de Aur, fosta iubite a lui Quentin, Sofia Coppola pentru filmul "Somewhere". Nu am vazut decat trailerul pe care vi-l arat si voua, asa ca nu pot sa ma pronunt asupra filmului, dar eu vreau sa-l vad si mai am un lucru de adaugat, Sofia Coppola a facut un film genial Lost in Translation, asa ca sunt sigura ca se poate numi Regizor.

Si o mica introspectie am facut si eu. Cand ai un Tarantino ca PRESEDINTE de juriu ai multe de castigat - publicitate si ar fi trebuit sa dea si credibilitate juriului pentru ca e un nume in cinematografia mondiala si asta nu spun eu ci o spun nominalizarile la Oscar si nu numai, dar si de pierdut - omul nu e chiar usa de biserica, e un tip controversat, cu o viziunea despre film si lume destul de ciudata, dar asta e farmecul lui, atuul lui intr-o meserie unde devinde din ce in ce mai greu sa fii original.
Mai mult ca sigur ca ministrul lor vrea atentie, dar faptul ca "poporul" trebuie sa fie consultat, doar e festivalul poporului, sunt parca expresii desprinse din lozinci pe care noi cu greu vrem sa le dam uitarii...Mussolini e mandru!
Tarantino este in primul rand American, apoi e arogant si cum spuneam are o viziune despre viata foarte "originala", dar nu cred ca e lipsit de profesionalism...si mai e ceva, cred ca totul e subiectiv. Evident ca se poate face o comparatie la nivel de calitatea si corectitudine in filmare, montaj, dar in final, totul depinde de cat de mult vibrezi atunci cand ai vazut filmul respectiv, totul tine de cat de mult te-a atins filmul respectiv. In multe cazuri, subiectul filmului si cum este tratat el sunt mult mai importante decat executia propriu-zisa.
Nu am vazut filmele castigatoare, dar inclin sa-l apar pe Tarantino!

Trebuie sa ai pe cineva care sa-ti asigure spatele

2010-09-14T22:35:00.000+03:00

Mai nou imi place sa vad jocul de strategie al posturilor tv din America in ceea ce priveste tematica si difuzarea serialelor. Asadar, la o mica analiza observam cum ABC pune accentul pe povestile mediale: Grey's anatomy, Private Practice, Scrubs sau logevivul General Hospital, FOX m-a impresionat prin faptul ca personajele lor principale sunt oameni geniali, dar aroganti si foarte putin sociali si ma refer la Dr. House, la Dr. Cal Lightman din Lie to Me sau la Christoper Chance din Human Target si CBS care prefera serialele in care politisti sau avocati cauta raufacatorii pentru a-si apara orasul si oamenii lui, precum se intampla in: CSI, Criminal Minds, NCIS, The Mentalist, The Defenders sau in The Good Wife.
Asa am descoperit serialul The Bridge care a fost difuzat pentru o scurta perioada de catre CBS si care se inscria in politica lor, o poveste despre probleme si cazurile politistilor. Marele dezavantaj al proiectului, din punctul meu de vedere, a fost faptul ca serialul facut in Canada avea ca actor principal un canadian, Aaron Douglas mai putin carismatic, cu putine sanse sa intre intre preferintele publicului feminin si cu mari probleme vestimentare.

Serialul The Bridge este un produs al postului canadian CTV, iar povestea lui e simpla, Frank Leo este ales in unanimitate in functia de sef al sindicatului politistilor din Toronto si alaturi de partenerul sau Tommy Dunn (Paul Popowich) incearca sa-si apere oamenii. Asa ca vedem politisti corupti, inscenari, o lupta intre sindicatul politistilor, sefii lor si primarie. Insa parca lipsesc povestile care sa contureze viata personajelor, desi se incerca creionarea unui triunghi amoros intre Frank Leo (Aaron Douglas), avocata sa Abby St. James (Ona Grauer) si politista Jill (Inga Cadranel).
Dupa doar trei episoade difuzate pe CBS, The Bridge a fost anulat din cauza audientelor slabe, dar CTV a anuntat ca din toamna serialul revine cu sezonul al doilea.

Unde lege nu-i tocmeala sau poate nu?!?

2010-09-07T01:37:00.000+03:00

The Good Wife sau un serial despre cum sa reusesti sa traiesti cand viata ta personala este pe prima pagina a tuturor ziarelor, despre cum sa reusesti sa-ti faci meseria, chiar daca ea depinde in mare masura de o imagine curata, ma refer aici la cea de avocat, mai ales in Chicago. Precum ne-au obisnuit serialele de la CBS si aici e vorba despre investigatii, crime, vinovati si victime, doar ca, spre deosebire de CSI, NCIS sau Criminal Minds, cele mai cunoscute productii ale postului, in acest caz, avem un alt unghi din care sa privim lucrurile. Astfel, nu mai putin de 13 milioane de telespecatori au urmarit cum o echipa de avocati isi construia partitura pentru fiecare proces.
CBS a reinnoit contractul pentru serialul The Good Wife, care revine cu sezonul al doilea incepand cu 28 septembrie.

Dar serialul nu este doar "a legal drama" cu o constructie circulara foarte bine realizata si ma refer aici la faptul ca serialul incepe si se termina cu o conferinta de presa prin care la inceput se anunta demisia si la sfarsit depunerea candidaturii pentru aceeasi functie, cea de procuror general.
Avem o poveste cu toate ingredientele: aventuri amoroase, competitie pentru posturi pentru care ai face tot felul de lucruri mai putin ortodoxe, criza economica, o mama eroina care se dovedeste a fi si a om, un tata pentru a carui cariera politica toata familia trebuie sa se sacrifice, o soacra care trebuie sa controleze viata tuturor oamenilor din familie, prostituate, solutionari favorabile de cazuri, o minte stralucita care stie cum sa faca rost de orice si pentru asta are postul de investigator si este platita foarte prost.
Si mai presus de orice, avem niste actori care stiu sa transmita povestea personajului lor si ma refer aici la Julianna Margulies (Alice Florrick), care a castigat Globul de Aur pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal, intr-un serial tv, la Archie Panjabi (Kalinda Sharma), care a castigat premiul Emmy pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar, intr-un serial tv si care pentru mine are cel mai ofertant rol si cel mai bine interpretat si nu in ultimul rand, Chris Noth (Peter Florrick), cunoscut ca Mr. Big, din Sex and the City.
The Good Wife este un serial care se inscrie, precum Dr. House, Grey's Anatomy sau CSI in categoria "ne uitam la ei si am vrea sa fie si la noi la fel" si ma refer in acest caz la sistemul lor juridic, la salile lor de judecata, poate chiar la legile si la aplicarea lor.

Everything happens for a reason

2010-08-25T20:47:00.007+03:00

Questions, variety, international casting for the TV fenomen LOST si toate astea pentru ca a avut cel mai bine realizat scenariu, cu o impletire omogena, naturala si surprinzatoare a povestiilor. Totul porneste de la intrebarea “Guys, where are we?” , asa ca peste 15 milioane de oameni se uitau la ABC, curiosi sa vada aventuriile naufragiatilor care se ghidau dupa expresia “live together, die alone”. Serialul este construit pe baza relatiilor dintre personaje, care fiecare are o poveste bine conturata si desfasurata pe mai multe planuri spatiale si temporale. Scenaristii se joaca cu timpul, cu spatiul, dar cel mai captivat joc este cel dintre viata si moarte.

Personal, ma asteptam ca actiuniea sa se desfasoare in purgatoriu, asa ca finalul mi s-a parut absolut firesc, cu ei murind pentru ca au reusit sa-si accepte soarta. Am auzit ca cei de la ABC aveau oameni care se ocupau numai cu citittul parerile fanilor, de pe forumuri si site-uri, iar scenariu pentru sfarsitul serialului a fost facut astfel incat sa contrazica asteptarile acestora.

Producatorii serialului spunea ca la inceput se gandeau ca ar fi interesant ca finalul primului sezon sa fie si sfarsitul proiectului, dar orice produs de la ABC trebuie sa se lupte pentru o audienta foarte mare si continuitate, asa ca Lost s-a terminat dupa sase sezoane de premii si aplauze.

See you in another life, brother - replica mea favorita

Castingul mi s-a parut foarte echilibrat, iar Desmond Hume (Henry Ian Cusick) si al sau accent scotian, Ben Linus (Michael Emerson) cu privirea si gandirea genial de infricosatoare, James "Sawyer" Ford (Josh Holloway) cu stilul si poreclele pe care le alegea, John Locke (Terry O'Quinn) si a sa naivitate, Charlie Pace (Dominic Monaghan) si naturaletea cu care a acceptat schimbarea, au fost personajele care mi-au placut cele mai mult si care mi s-au parut a fi cele mai ofertante si interesante partituri.

LOST nu a insemnat doar un serial cu mare priza la public, ci si un success de care ABC avea mare nevoie. Inca de la premiera, serialul a fost lider de audienta, avand nu mai putin de 18 milioane de telespectatori la episodul pilot. Toate filmarile au avut loc in Hawaii, chiar in Honololu s-au filmat secventele in care personajele erau in Europa sau Africa.
Chapeau bas pentru un serial bine realizat!

Al doilea videoclip special pentru fani

2010-08-13T18:24:00.000+03:00

P!nk a spus ca in fiecare saptamana face un nou videoclip special pentru fani si pentru turneul sau si asta s-a si intamplat. Noul videoclip alb-negru pentru piesa "Leave me alone, I'm lonely" are aceeasi forma ca si precedentul, dar aminteste si de stilul inconfudabilului Benny Hill.

Sa mai spuna cineva ca P!nk nu e HILARIOUS, mi-ar placea s-o vad jucand intr-o comedie!

Un videoclip special pentru fani

2010-08-10T13:26:00.000+03:00

P!nk se afla in turneu Summer Carnival Tour si printre acrobatii, muzica live, dans si o noua luna de miere cu Carey Hart, a facut un nou videoclip pentru piesa “Please Don’t Leave Me”. Amuzant precum ne-a obisnuit cantareata, noul material are ceva special: este realizat ca filmele alb-negru de pe vremea fratilor Lumiere sau a lui Georges Melies.

Si in loc de o conferinta de presa, P!nk a vorbit pe Twitter: “I made three videos exclusive for my tour and just for my fans because I love you so much and appreciate all your support”; “You can only get the first one right here from me! are you ready??”; “Click http://bit.ly/cNigBn to download the first video. Use the code PDLM !!!”; “Sign up for my newsletter here http://bit.ly/b6Bgjp for access to the next videos – 2nd one comes next week!”; “I know everyone on tour were loving these, so here they are!”; “My fans/friends are the bestest!!!!!”

Cica minciuna are picioare scurte

2010-08-09T21:02:00.004+03:00

Daca iti umezesti buzele atunci cand spui o minciune, daca esti uimit mai mult de o fractiune de secunda atunci ai grija ca lumea s-ar putea sa se prinda ca e una contrafacuta, ai grija la miscarile picioarelor sau a umerilor in timp ce vorbesti pentru ca "Words lie. Your face doesn't".
Lie to Me este un serial american al postului Fox, care difuzeaza printre altele si Dr. House si amintesc aici despre el pentru ca cele doua personaje principale Dr. Cal Lightman (Tim Roth) si Dr. House (Hugh Laurie) se aseamana in ciudata manifestare a genialitatii lor. The Lightman Group este o firma care se ocupa cu descoperirea adevarului prin aplicarea unor metode psihologice sau prin studierea limbajului trupului si a microexpresiilor. Daca Dr. Gillian Foster (Kelli Williams) este partea rationala a echipei, Dr. Lightman se bazeaza mai mult pe instinct si pe aroganta incredere in capacitatiile sale si mai are si farmecul tipic englezesc.

Un serial fascinant care ne arata ca putem minti prin cuvinte, dar, intr-un final, ne tradeaza limbajul nonverbal. Si daca nu va convins trailer-ul, atunci va spun ca fiecare episod nu inseamna doar rezolvarea unui caz prin "studierea in amanunt" a personajelor implicate, ci si dezvoltarea relatiilor dintre personaje, pentru ca fiecare are ceva foarte bine ascuns...
Cronicile favorabile si cei peste 10 milioane de telespectatori i-au convins pe cei de la Fox sa-i readuca pe descoperitorii de minciuni din nou pe ecrane, intr-un al treilea sezon.
Lie to me este serialul pe care l-as oferi ca suport de curs in facultati!

Dragostea nu poate sa fie o scuza pentru a face rau

2010-08-06T00:29:00.000+03:00

Mai tineti minte filmul Monster? Filmul lui Patty Jenkins ilustreaza povestea pe care Tyria Moore si Aileen Wuornos au trait-o, cea din urma fiind nevoita sa devina o prostituata si mai apoi, un criminal in serie. Charlize Theron a fost complet schimbata pentru a putea sa joace rolul lui Aileen Wuornos pentru care a si castigat premiul Oscar in 2004 pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal.

Povestea reala de la care a pornit acest film este cu mult mai impresionanta si mai socanta decat filmul in sine.

Experienta celei de-a doua femei executate in Florida a stat la baza acestei pelicule care a aparut la numai un an dupa ce Aileen Wuorns a fost executata printr-o injectie letale. Asta dupa ce primise sase condamnari cu moarte in urma celor sapte crime pe care le comisese.

Aileen Wuorns a vorbit despre faptele si gandurile sale...mai jos aveti un filmulet despre asta. Sincer, mie mi se pare ca tipa este extrem de spectaculoasa in nebunia si senilitatea sa!

Fiecare are sunetul sau

2010-08-03T16:49:00.000+03:00

Peppermills este un alt scurt metraj pentru Kate Walsh, asta inainte sa fie celebra Addison Montgomery Shepherd din Grey's Anatomy si Private Practice. Filmul realizat in 1997 de Isabel Hegner ilustreaza povestea unei femei obsedate de rasnitele de piper pe care si le insuseste din fiecare restaurant si din fiecare oras in care merge.

Un film in alb-negru care are forma unui interogatoriu impletit cu multe flashback care ne arata adevarata poveste a fiecarei rasnite de piper.

Un film despre o obsesie ciudata, dar care ne face sa ne gandim la ceva: "Oare pentru ce am suferi cel mai mult daca un hot ne-ar fura cam tot ce am avea in casa?" si la faptul ca: "Fiecare rasnita de piper are un sunet diferit". De acum o sa ascult sunetul rasnitei de piper!

Priveste intotdeauna in fata

2010-07-30T00:09:00.000+03:00

Anatomy of a Breakup este un scurt metraj perfect realizat de Judi Minor. O distributie formata din Kate Walsh, Chris Bauer, Phyllis Somerville, pe care as cataloga-o ca fiind una plina de naturalete, simplitate, realism, trairi sau toate ingredientele pe care un actor trebuie sa le aiba, mai ales in cazul unui film cu o durata mai mica de 10 minute.

O poveste pe care toata lumea ajunge sa o traiasca: "cum sa spui GATA" sau cum si mai ales cand sa te decizi ca e timpul sa privesti inainte. Judi Minor reuseste sa puna totul intr-o forma clara si simpla, de aceea, filmul pare atat de curat.

Imi place foarte mult Kate Walsh. Are un quelque chose care te atrage ca un magnet. Poate ca asa se explica ideea geniala a celor de la ABC de a o scoate din Grey's Anatomy pentru a-i creia propriul serial, Private Practice ... si nu au gresit cu nimic, dar la ei se poate gasi intotdeauna reteta succesului!

Anatomy of a Breakup un scurt metraj care a reusit sa-mi spuna si sa-mi transmita intreaga poveste, mult mai bine decat ar fi putut-o face in doua ore, asta numesc eu scurt si la obiect.

Can you change fate?

2010-07-18T15:30:00.002+03:00

FlashForward este un serial american bazat pe romanul Flashforward al scriitorului canadian Robert J. Sawyer care prezinta lupta unor agenti FBI de a cunoste, de a intelege si de a schimba viitorul.
Serialul are un schelet simplu: fiecare personaj are o "amintire din viitor" pe care nu stie cum o s-o traiasca, iar in cele 22 de episoade ne este prezentat drumul pana la realizarea lor.
Finalul deschis, in care ne este aratat un nou "blackout", ne duce cu gandul la un nou sezon, pe care din nefericire, din motive financiare, cei de la ABC l-au anulat.

Serialul e plin de suspans si dinamism. Exista oameni care nu au avut un "flashforward" si despre care se spune ca vor muri. Dar viitorul poate fi schimbat! De pilda, agentul Demetri Noh, desi fara amitire din viitor, reuseste sa-si invinga destinul. Exista tradatori: FBI Special Agent Janis Hawk lucreaza si pentru CIA. Avem si un final deschis care ne prezinte "flashforward" pe care mai multi oameni le-au avut, dar si explozia cladirii FBI, in care se afla si personajul principal FBI Special Agent Mark Benford, interpretat de actorul Joseph Fiennes.
Dupa ce te uiti la acest serial, o sa-ti pui niste intrebari, poate astea: "Mai vreau sa-mi cunosc viitorul?", "Oare chiar se va intampla asta?" sau "Pot sa-mi schimb destinul?".

Realitatea bate Filmul

2010-07-18T01:43:00.001+03:00

Am fost la prima seara de TIFF: "Cinema in Parc"- Proiectii open air de senzatie si de senzatie a fost! Proiectul e realizat in colaborare cu Primaria Sectorului 1, asadar locatia este Parcul Bazilescu sau mai bine zic, un asa numit teatru de vara parasit. Recunosc ca nu mi s-a parut deloc urat parcul.
Pana sa inceapa proiectia m-am luptat cu tantarii, asta pentru ca inca astept sa se vada rezultatele proiectului de lupta impotriva lor realizat de Primaria Capitalei.
Primul film al acestui festival a fost "Eu cand vreau sa fluier, fluier".

Incepe filmul, desi recunosc ca sunetul nu era cel mai bun. Dupa zece minute (nu vreau sa-l desfiintez pentru ca nu am vazut decat zece minute din el, asa ca nu o sa vorbesc deloc despre el), se aude un barbat tipand: "Nu mai e niciun film" si care isi tot baga organul. Multa lume agitata. Barbatul mai era cu un alt tip, niciun cu o statura impunatoare, ambii imbracati in alb, probabil ca sa le accentueze bronzul. Cel care tipa avea o SABIE, poate ca voia sa se semene cu Sinan Pasa. "Nu mai e niciun film" si da cu sabia in videoproiector.
BGS-ul nici macar nu s-a vazut in acest timp. Asa ca ne simtim extrem de protejati, vorba aia "Stati linistiti, BGS-ul vegheaza!". Cei doi pleaca. Pe ecran nu se mai vedea nimic, desi sonorul filmului continua.

Asa ca am vazut si ce inseamna experientele astea de senzatie! Multumesc TIFF: "Cinema in Parc"- Proiectii open air de senzatie si mai ales Primaria Sectorului 1 pentru o organizare de senzatie, pentru o locatie de senzatie, pentru o seara de senzatie!
Parca traiam in Bucuresti, capitala Romaniei, o tara europeana...asa ca oare de ce sa ma mir ca vin oameni cu sabiile sa opreasca niste proiectii de film.
Corect: o alta obtiune de vazut un film in oras in afara de mall sau cinematograf nu exista.

Detalii despre eveniment aici: http://www.facebook.com/?sk=messages#!/note.php note_id=404043528989&id=344764753746&ref=mf .

Cum sa-ti traiesti fanteziile

2010-07-15T15:26:00.005+03:00

David Duchovny trece de la FBI Special Agent Fox Mulder in The X-Files la extravangantul scriitor Hank Moody in Californication.
Un serial despre incercarea de a gasi fericirea, pe care odata ce o avem facem totul pentru a o pierde.
David Duchovny il interpreteaza pe Hank, un scriitor celebru, dar care isi ineaca frustrarea in bautura si in iluzia lui de a-i arata oricarei femeie ca este frumoasa. Natascha McElhone (care seama incredibil de mult fizic cu Maryl Streep) joaca rolul lui Karen, persoana pentru care Hank se afla intr-o continua lupta de cucerire si pe care o dezamageste in mod constat, asta pentru ca nu poate scapa de dorintele sale de a fericii orice femeie. Madeleine Martin este fiica perfecta in primele doua sezoane, dar Becca se schimba radical odata cu prietenia sa cu Chelsea care o face sa aiba o viata asemenatoare cu cea a tatalui sau (exceptand experientele sexuale).
Californication nu este doar un serial cu si despre sex, chiar daca predomina astfel de experientele si discutiile. E un serial despre dorinte, impliniri, frustrari, fericirea cautata si traita partial, deziluzii, despre VIATA!

Noutati: Seria 4 a serialului o sa apara pe 10 ianuarie 2011. Aceasta noua seria va aduce noi aparitii: Carla Gugino, o sa fie Abby, avocata lui Hank. Zoe Kravitz o sa fie Zoe, prietena si colaga de trupa a Beccai. Rob Lowe incearca sa joace rolul lui Hank intr-un film, iar Michael Ealy incearca sa-i fure inima lui Karen.

De asemenea, Tommy Lee o sa apara ca guest-star intr-un episod, in care va juca rolul unui cantaret.

Un gand bun pentru Madalina Manole

2010-07-14T16:20:00.003+03:00

Precum ati aflat din toate suporturile mass-media, azi, s-a stins din viata Madalina Manole. Nu vreau sa vorbesc nici despre motivul (sinucidere? as intreba simplu, de ce?) si nici despre cine si cum a gasit-o. Nu ma intereseaza nici ancheta procurorilor, cu ce ma ajuta sa stiu ca a luat nu stiu ce lichior mai putin magic, nici daca avea vreo boala incurabila si daca asta i-a cauzat depresia care a impins-o sa faca acest gest. Spun doar: un gand bun pentru ceea ce a fost Madalina Manole mai ales pentru generatiile din anii '80-'90.

Si dupa ce am vazut atitudinea oamenilor din presa, nu am putut sa nu ma gandesc ca asa facem mereu: nu putem sa ne aplauda artistii in timpul vietii lor, independent de generatia din care fac parte sau daca mai sunt sau nu culmea succesului; nu putem sa ne abtinem sa nu facem din acest eveniment nefericit, un subiect pentru emisiuni din ciclul "senzational, in direct si in exclusivitate"; nu putem sa nu facem un sir de emisiuni in care sa ne spunem parerea despre adevaratul motiv si mai mult decat atat, nu-mi place ipocrizia asta, "cat de mult i-am iubit", dar oare nu-i iubeam si cand erau in viata si nu-i baga nimeni in seama?!? Intreb doar...

Acum toata lumea vorbeste despre ea. O sa mai vorbeasca cateva zile. Apoi, de doua ori pe an o sa ne amintim de ea. Si cu timpul, ne vom aminti de ea doar daca cineva din familia ei o sa anunte mass-media despre faptul ca e ziua in care s-a nascut sau in care a murit (Oana Pellea spunea intr-un interviu ca ea trebuie sa sune la televiziuni ca sa le aminteasca de Amza Pellea). Trist!

P.S. Oare este deontologic (ca tot folosim in exces acest cuvant in mass-media de azi) sa difuzam imagini cu familia sau cu oameni necunoscuti care plang, care sufera? Just asking ...

Criminalul care te apara de criminali

2010-07-12T01:17:00.001+03:00

In general, scenaristii americani ai celor mai bune seriale ne surpind mereu cu finalul fiecarui sezon si ma gandesc aici la Grey's Anatomy sau la Dr. House, dar Dexter are cel mai socant si neasteptat final pentru al sau sezon 4.
Dupa ce Michael C. Hall a anuntat ca sufera de limfom Hodgkin, un cancer al sistemului limfatic, toata lumea s-a intrebat daca serialul va mai avea vreo continuare...si iata ca vestea buna a venit, din Septembrie, Dexter reincepe, cu sezonul 5.
Serialul se bazeaza pe romanele “Darkly Dreaming Dexter”, “Dearly Devoted Dexter” si “Dexter in the Dark” scrise de catre Jeff Lindsay si a fost nominalizat pentru cel mai bun serial de drama la premiile Emmy. Michael Hall a castigat anul acesta Globul de Aur pentru cel mai bun actor intr-un rol principal intr-o serial de televiziune, ceremonie la care a aparut purtand o caciulita pentru ca era in timpul tratamentului cu chimioterapie.

Sezonul 4 al serialul a fost cel mai bun, din punctul meu de vedere, asta si datorita prezentei lui John Lithgow, un actor care reuseste sa schimbe stari complet diferite, de la omul cumsecade, familist, religios, la un criminal in serie care vrea sa-si traiasca trecutul, razbunandu-se pe oameni nevinovati. Trecerile acestea de emotii se vad cel mai bine pe fetele celor doi criminali in serie, care au o usurinta in a comunica prin ochi starile pe care le traiesc.

Din septembrie reincepe Dexter!

Noutati: Julia Stiles va juca rolul unei femei ce va forma o relatie “unica” cu Dexter si care va avea o legatura cu Jonny Lee Miller. Shawn Hatosy se va alatura si el echipei pentru cateva episoade si va juca rolul unui agent FBI mai nonconformist “a bad guy”, iar April Lee Hernandez va interpreta si el rolul unui politist.

Topul stagiunii

2010-07-05T16:34:00.001+03:00

Revista saptamana de teatru Yorick ne propune, acum ca am tras cortina la final de stagiune, topurile celor mai bune spectacole din capitala si a celor mai buni actori. Eu va dau podiumul, restul il gasiti pe site-ul revistei http://yorick.ro/ , unde poti sa-ti votezi si tu favoritii!

Cele mai bune spectacole ale stagiunii in Bucuresti

1. Livada de visini, de A.P.Cehov, regia Felix Alexa, Teatrul National Bucuresti

2. Sfarsit de partida, de Samuel Beckett, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Metropolis

3. Cantareata cheala & Lectia, Eugen Ionesco, regia Victor Ioan Frunză, Teatrul de Comedie

Cele mai bune actrite ale stagiunii in Bucuresti

1. Oana Pellea pentru rolul Tanti Roz din “Osar si tanti Roz”, dupa Eric Emmanuel Schmitt, regia Chris Simion, Teatrul Bulandra

2. Virginia Mirea pentru rolul Dna Smith din “Cantareata cheala & Lectia”, de Eugen Ionesco, regia Victor Ioan Frunza, Teatrul de Comedie
3. Luminita Gheorghiu pentru rolul Vera din “In Piata Vladimir”, de Ludmila Razumovskaia, regia Petru Hadarca, Teatrul Nottara

Cei mai buni actori ai stagiunii in Bucuresti

1. Mihai Constantin pentru rolul Clov din „Sfarsit de partida”, de S. Beckett, regia Al. Tocilescu, Teatrul Metropolis

2. Marius Manole pentru rolurile Lopahin si Oscar din „Livada de visini”, de A.P. Cehov, regia F. Alexa, TNB si respectiv „Oscar si Tanti Roz”, de E. Emmanuel Schmit, regia. C. Simion, Teatrul Bulandra, Bucuresti.
3. Razvan Vasilescu pentru rolul Hamm din „Sfarsit de partida”, de S. Beckett, regia Al. Tocilescu, Teatrul Metropolis

Oana Pellea si Chestionarul lui Proust

2010-07-05T16:18:00.003+03:00

Revista Yorick s-a gandit sa se joace cu Chestionarul lui Prosut, pe care ei il considera o forma simpla si putin dura de a te face sa spui adevarul… In numarul 33 al acestei reviste, Oana Pellea a intrat in joc si iata ce a iesit!

1. Principala mea trasatura.
Nu stiu.
2. Calitatea pe care imi doresc s-o descopar la un barbat.
Umorul.
3. Calitatea pe care imi doresc s-o descopar la o femeie.
Umorul.
4. Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei.
Pe ei.
5. Principalul meu defect.
Sunt incapatanata.
6. Ocupatia mea preferata.
Sa rad.
7. Fericirea asa cum o visez.
Sa fiu cu cei ce ii iubesc.

8. Care ar fi cea mai mare nefericire.
Sa-i pierzi pe cei ce ii iubesti.
9. Locul unde as vrea sa traiesc.
Pe mal de apa.
10. Culoarea mea preferata.
Negrul.
11. Floarea mea preferata.
Floarea miresei.
12. Pasarea mea preferata.
Vrabiuta.
13. Prozatorii mei preferati.
Gogol, Cehov, Dostoievski.
14. Poetii mei preferati.
Nichita, Eminescu, Poe.
15. Eroii mei preferati din literatură si din viata reala.
Tata.
16. Eroinele mele preferate din literatura si din viata reala.
Mama.
17. Compozitorii mei preferati.
Mozart.
18. Pictorii mei preferati.
Leonardo
19. Ce urasc cel mai mult.
Prostia si Rautatea.
20. Darul pe care as vrea sa-l am.
Sa pot zbura.
21. Cum as vrea sa mor.
Zambind.
22. Greselile care-mi inspira cea mai mare indulgenta.
Cele facute din timiditate.
23. Deviza mea.
Nu am
24. Starea mea de spirit actuala.
Foarte buna

Tot in acest numar, un interviu cu Oana Pellea care ne spune ca "Pe scenă sunt eu de-adevăratelea", aici tot interviul: http://yorick.ro/oana-pellea-pe-scena-sunt-eu-de-adevaratelea/

FNT-ul Cristinei Modreanu

2010-06-20T22:03:00.002+03:00

Pe 14 iunie, in cadrul unei conferinte de presa, Cristina Modreanu selectioner unic si director artistic al Festivalul National de Teatru (30 octombrie -7 noiembrie 2010), ajuns in acest an la cea de-a 20 a editie, a anuntat selectia.

Cristina Modreanu a declarat: "Ca structura, FNT a ramas in mare parte ca in 2008 si 2009, fiindca am dorit sa inchei rotund acest mandat de selectioner. In schimb, am hotarat ca in 2010 sa nu mai separam productiile independente de selectia oficiala pentru ca acestea difera doar ca sistem de productie, nu din punct de vedere artistic".
Abia a anuntat selectia si Cristina Modreanu are deja primul contestatar si poate nu fara motiv... Asta pentru ca imi vine foarte greu sa cred ca niciun spectacol de la Teatrul Bulandra nu merita sa fie selectat si mai mult decat atat, ca nu o sa vad in festival niciun spectacol semnat de Tompa Gabor. Si semnele de intrebare referitoare la selectia spectacolelor facuta de doamna Modreanu se bazeaza si pe ce s-a intamplat in anii precedenti...si spun asta pentru ca daca spectacole precum "Cum traverseaza Barbie criza mondiala" sunt in FNT, atunci trebuie sa apara intrebarile pe care si le pune si Claudiu Goga: "ce vrei? cum gandesti? care-ti sunt criteriile?".

Mai jos aveti integral scrisoarea deschisa adresata Cristinei Modreanu, de catre Claudiu Goga, Directorul Teatrului „Sica Alexandrescu”, regizor si membru in Senatul UNITER:

"M-am gandit mult daca merita sa-ti scriu aceasta scrisoare.
Stand cu stiloul in mana si cu hartia alba in fata mi-am dat seama ca mai fusesem in aceasta ipostaza de trei ori in ultimii 3 ani. De fiecare data voiam sa te intreb acelasi lucru. De fiecare data am renuntat. Ce rost avea? In haosul asta? In confuzia, delirul si lipsa de valori cu care ne confruntam? Acum era, deci, a patra oara si aproape renuntasem cand mi-a venit in minte o imagine – o bucatarie mica, ora 5 dimineata, un barbat singur fumeaza aplecat peste un text. Deodata ii tasneste sangele pe nas… O sa-ti developez mai tarziu aceasta fotografie.
Trebuie sa stii ca fac parte dintre regizorii care nu dau prea mare importanta felului cum isi manageriaza spectacolele dupa premiera. Desi mi-e clar ca gresesc, continui sa o fac. Pe de-o parte, dintr-o imensa timiditate, iar, pe de alta parte, pentru ca nu ma intereseaza premiile, festivalurile, box-office-ul si astfel de chestii. Asta pentru ca am senzatia ca la noi onorurile in teatru spun foarte multe despre cei care le acorda si nu spun aproape nimic despre cei care le primesc.
Ca director de teatru, insa, sunt condamnat sa ma intereseze ce se intampla cu spectacolele teatrului meu, cine, cum si unde le vede, cine si cum apreciaza munca actorilor si a intregului colectiv. Pe scurt, sunt obligat sa-mi pese daca Teatrul „Sica Alexandrescu” participa sau nu la Festivalul National de Teatru (care se vrea, sper, o rama a tuturor celor mai bune spectacole din tara). Pentru cine nu stie, trebuie sa spun ca Teatrul „Sica Alexandrescu” a participat din anul 2002, de cand am devenit directorul sau, la toate editiile Festivalului National de Teatru, cu exceptia uneia (selectioner era, atunci, Marina Constantinescu).
Revin. Director fiind, eram obligat sa urmaresc cu atentie selectia la Festivalul National de Teatru, gandirea teatrala a selectionerului si intotdeauna am avut senzatia ca am inteles-o (poate cea mai transparenta a fost cea a Marinei Constantinescu).
Prima data cand n-am inteles ideea, gandirea teatrala a selectionerului a fost in primul an in care tu ai devenit selectioner. Atunci a fost si prima data cand am vrut sa-ti scriu, cand am vrut sa te intreb – ce vrei? cum gandesti? care-ti sunt criteriile? Am renuntat.
Anul trecut, Teatrul „Sica Alexandrescu” a fost selectionat in Festivalul National de Teatru cu spectacolul „Lapte negru” in regia mea, dar nici atunci n-am inteles cum s-a facut selectia. A fost a doua oara cand am vrut sa-ti scriu, cand am vrut sa te intreb – ce vrei? cum gandesti? care-ti sunt criteriile? Am renuntat.
As dori sa observi ca nu as putea fi acuzat ca aveam vreo nemultumire personala, ca regizor, din moment ce tu selectionasei chiar spectacolul meu.
Anul acesta nu ai selectat nici un spectacol al Teatrului „Sica Alexandrescu”. Intrebarea mea este aceeasi: ce vrei? cum gandesti? care-ti sunt criteriile?
Este adevarat ca, in acest an, in plina campanie de selectie pentru Festivalul National de Teatru, mi-ai trimis si am primit in calitatea mea de senator UNITER un e-mail in care propuneai Senatului UNITER criteriile de selectie pentru Festivalul National de Teatru. Nu stiu daca Senatul le-a votat sau daca macar au fost supuse dezbaterii (nu am putut fi prezent la toate sedintele Senatului). Atunci a fost a treia oara cand am vrut sa-ti scriu. Am renuntat. De aceasta data am renuntat din jena. Desi din decenta n-am sa reproduc aici e-mail-ul (poate cu alta ocazie), era evident ca acele criterii erau facute pe genunchi si ca nu faceau decat sa legitimeze un „anume” fel de selectie. Erau exact ca acele caiete de sarcini care se fac la licitatii astfel incat sa castige cineva anume. Dar poate gresesc, poate intre timp criteriile tale s-au schimbat si atunci revin cu intrebarea: ce vrei? care sunt criteriile de selectie? Cum gandesti tu teatrul si un Festival National?
Si de ce un spectacol precum „Puterea obisnuintei” de Thomas Bernhard nu face parte din aceasta selectie? Ce criterii nu a indeplinit? Te rog si te provoc sa facem in mod public o analiza a spectacolului, cat mai amanuntita si in toate compartimentele lui. (Te rog sa incepi prin a te documenta asupra lui Thomas Bernhard, pentru ca, mi-ai marturisit ca nu stii nimic despre el si a trebuit sa-ti povestesc biografia lui.)
Mi-ar placea ca discutia (publica) sa fie una profesionista si decenta, daca poti (spun asta pentru ca am vazut ca in alte dispute publice, cu criticii Alice Georgescu si Mircea Morariu limbajul tau a fost departe de decenta).
Repet – vrand sa preintampin ideea ca sunt nemultumit ca nu ai selectionat spectacolul meu „Puterea obisnuintei” – aceasta scrisoare ti-o adreseaza directorul teatrului si nu regizorul Claudiu Goga.
Daca lucrurile ar sta altfel, atunci ti-as fi reprosat ca nu ai selectionat spectacolul meu de la Teatrul National Cluj „Un caz clinic”, sau ti-as fi reprosat ca nu ai fost sa vezi la Iasi „Made in Est” sau (absolut inadmisibil!!!) nu ai fost nici macar la Teatrul Mic in Bucuresti sa vezi „Hamelin”. Nu e asta treaba selectionerului sa VADA spectacole? Si pentru ca a venit vorba de reprosuri pe care nu ti le fac – as putea sa stiu de ce e nevoie intotdeauna de nenumarate insistente ca sa vii la Brasov sa vezi spectacole pentru Festivalul National de Teatru? Nu asta e obligatia unui selectioner? Si de ce, de fiecare data in cei 3 ani ai amanat venirea dupa ce, in prealabil, facusem programul teatrului dupa programul tău?
Am ramas dator cu developarea imaginii care m-a facut sa-ti scriu (imaginea aceea este imaginea lui Marius Cordos, protagonistul din „Puterea Obisnuintei”, intr-una din noptile de dinaintea premierei – povestita de el insusi). Vreau sa spun cu asta ca artistii, creatorii adevarati muncesc pana la limita sacrificiului iar de munca lor nu ar trebui sa-si bata joc nimeni, nici din rea credinta, nici din incompetenta sau superficialitate.
Inchei, spunandu-ti ca in cazul in care nu voi primi raspuns la intrebarile mele, imi voi raspunde singur (dar public) si ma voi vedea silit sa nu-ti mai acord prezumtia de bun simt si de competenta.

Astept raspunsul Cristinei Modreanu. Pana atunci aici http://www.fnt.ro/ro/fnt-2010-i-a-anun-at-selec-ia.html aveti lista cu spectacolele selectate pentru cea de-a 20-a editie la Festivalului National de Teatru!

Teatru' e Teatru

2010-06-20T12:43:00.005+03:00

Profu'

de Jean-Pierre Dopagne

Un spectacol-monolog cu Razvan Vasilescu la Teatru Notarra, sala George Constantin.

Spectacolul Profu' este confesiunea unui profesor de literatura care trece prin diverse stari in relatia cu elevii dintr-o clasa terminala de liceu.

"De ce?" asta e intrebarea pe care o are in minte Profu', de ce? trebuie sa faca aceasta meserie care s-a transformat de la cea de profesor la cea de prof, in care trebuie sa predea unor elevi rebeli, unii dintre ei mult prea putin dispusi sa acorde cat de cat importanta sau atentie profesorului lor. Dupa ce trece prin tot soiul de situatii, profu' decide, foarte calm, sa faca un gest cu adevarat socant: isi impusca toata clasa.

"In momentul in care am citit piesa mi-a placut atat de mult, ca am invatat pe dinafara cele 54 de pagini. Mai mult, am simtit ca sunt dator sa o spun, sunt dator sa impartasesc cu oamenii de toate varstele acest text minunat", spune Razvan Vasilescu.

Razvan Vasilescu si "animalutele sale"

Razvan Vasilescu trece usor de la registru grav al intrebarilor filosofice la unul amuzant al povestei despre sanii ca doua mere ai sotiei pe care nu o sa-i mai vada.
Intr-un decor minimalist -o catedra si o servita neagra, in care are servetele in cazul in care spectatorii izbucnesc in plans- criminalul pedepsit sa-si faca publica povestea vietii pentru a fi un model din care lumea sa invete. Spectatorii vin sa vada "monstrul"!
Spectacolul vorbeste si despre conditia spectatorului de teatru care plateste biletul pentru a-si castiga dreptul de a tacea. Si mai mult ca sa aiba obligatia sa aplaude, asta pentru ca daca nu o faci, primesti privirile-repros ale vecinului.

Un monolog cu care Razvan Vasilescu s-a plimbat prin liceele capitalei si care ar trebui sa fie o lectie de respect fata de oamenii de la catedra pe care ar trebui sa-i admiram...si o lectie pentru profi, care ar trebui sa le ofere elevilor motivul ca ei sa se intoarca la a-i considera profesori!
Si un superb Razvan Vasilescu pe care il admir si il respect enorm, si daca nu ati vazut Scaunele in care joaca alaturi de Oana Pellea, la Teatrul Bulandra, ar trebui sa va aflati in sala de teatru pe 24 iunie!

Victorie romaneasca la premiile Tony

2010-06-15T12:39:00.001+03:00

Marina Drăghici care este stabilita de mai multi ani la New York, a castigat "Best Costume Design of a Musical" la premiile Tony pentru costumele din spectacolul Fela!. La aceast spectacol, Drăghici a lucrat costumele şi scenografia.

Aici un interviu cu Drăghici despre spectacolul Fela! si costumele lui!

Felicitari Marina Drăghici!

Un gand bun pentru Adrian Pintea

2010-06-08T12:44:00.019+03:00

Azi s-au implinit trei ani de cand Adrian Pintea a plecat "acolo sus". Un gand bun si multe aplauze!

Adrian Pintea in Hamlet, spectacol montat la Teatrul National din Craiova, in regia lui Tompa Gabor. Din distributie mai faceau parte Oana Pellea, Mihai Constantin sau Marian Ralea.

Ne putem reveni la normal, va rog?

2010-06-07T13:36:00.002+03:00

Sandra Bullock a fost invitata pe scena pentru a-si primi premiul MTV Generation Award.
Dupa ce presa din toata lumea a vorbit despre despartirea ei de Jesse James si mai apoi despre adoptia lui Louis Bardo. Desi lumea vorbea despre "dezastrul din viata ei privata", Bullock a urcat pe scena MTV in aplauzele unei sali intregi si ajunsa acolo a vrut sa clarifice cateva lucruri legate de articolele aparute in presa. In primul rand a spus ca Sandra nu este moarta si ca toata lumea are celulita. Si a mai subliniat ca face doua dusuri pe zi, contrat tuturor dubiilor oamenilor din presa.

In final, Bullock a salutat prezenta actritei Scarlett Johansson cu un sarut. Bullock nu e la prima astfel de "manifestare afectuasa", pentru ca in 2010 la noaptea "Critics's Choice Movie Awards" a sarutat-o pe Maryl Streep, dupa ce ambele au castigat premiul la categoria "Best Actress".

Finalul discursului Sandrei Bullock a fost demn de o vedete de Hollywood: "OK, acum ca am facut-o si pe-asta, ne putem reveni la normal, va rog? Pentru ca terapia este costisitoare. Vreau sa faceti din nou glume pe seama mea. Nu-mi pasa. Este timpul sa ne revenim la normal...Si putem sa ne gandim la victimele din Golf si sa spune o rugaciune pentru ei". Poate invata si "vedetele noastre" ce inseamna sa iesi cu fruntea sus dintr-un moment totalmente neplacut si care se gaseste nu numai in toate revistele, dar si in toate conversatiile...Sandra is not dead!

O viata de orb

2010-06-07T00:17:00.000+03:00

"Traim intr-o cultura oarba, in care indivizii se intalnesc fara sa se vada, fiecare om lupta doar pentru propria-i salvare, fara sa intelege ca nimeni nu supravietuieste acestei aventuri care e viata", considera regizorul Juan Dolores Caballero.

NOAPTEA

după "ORBII" de MAURICE MAETERLINCK

regia şi decorul: Juan Dolores Caballero
costume: May Canto
muzica: Inmaculada Almendral
lighting design: Antonio Valiente
cu: Benito Cordero, Luís Ruiz-Medina, Juan José Macías,
Mostapha Bahja şi José Luís Nieto

Un spectacol care a imbinat simplitatea montarii-cinci barbati in costum, cu palarie, multe scaune-obstacol- cu muzica clasica spanioala, cu accent de flamenco si o interpretare actoriceasca cuceritoare. Cinci actori care si-au controlat perfect miscarile corpului, pozitia fixa a ochilor si mai ales jocul degetelor si al mainilor si asta in ciuda faptului ca aceasta lumea -cea a orbilor- este cu totul necunoscuta pentru cei care nu traiesc astfel.
Teatrul EL VELADOR din Sevilla a prezentat, in cadrul programului "Schimburi culturale europene" la Teatrul Bulandra, sala Toma Caragiu, spectacolul "Noaptea". Un spectacol cat o lectie de viata!

Ce e deranjat inca, pentru ca de fiecare data trebuie sa existe un mare DAR, a fost sala goala. Si asta nu e decat dovada faptului ca marea parte a publicul romanesc nu vine la teatru pentru teatru, vine sa se afiseze, vine pentru numele unui actor sau pentru ca "a auzit de la cineva, persoana importanta, ca e "foarte tare" spectacolul asta." Trist...o sala cu putin oameni, dar ca la finalul spectacolului au aplaudat in picioare un adevarat act teatral.

Poate am putea incepe sa apreciem cu adevarat talentul si performanta. Si asta pentru ca teatrul inseamna, asa cum spunea Oana Pellea ca scria pe usa dintre scena si cabina actorilor intr-un teatru din Geneva: “Gandeste-te ca in sala exista un om care n-a mai fost niciodata la teatru si un om care vine pentru ultima oara la teatru. Fiecaruia trebuie sa-i daruiesti ceva.”

Chapeau bas pentru Jean Constantin

2010-05-26T23:09:00.001+03:00

Actorul din "Revansa", "Nea Marin Miliardar", seria "B.D", "Haiducii lui Sapte Cai", "Toate panzele sus", "A doua cadere a Constantinopolului", "Coana Chirita", "Iancu Jianu Haiducul", "Cum am petrecut sfarsitul lumii" si "Supravietuitorul", unul dintre maiestrii comediei romanesti, Jean Constatin, s-a stins la varsta de 81 de ani, in orasul natal, Constanta.

O viata de actor, o viata plina de aplauzele unui public care l-a iubit si l-a rasfatat, sa-l aplaudam pentru ultima data!

Chapeau bas maestre!

In fond ce e viata, viata mea?!?

2010-05-25T21:21:00.007+03:00

Jurnalul unei fiinte greu de multumit de Jeni Acterian in lectura Oanei Pellea

Un spectacol-lectura cu multe "De ce-uri" conscute noua si cu Oana Pellea in rolul principal...cred ca i se potriveste rolul omului care isi pune intrebari...
Cartea este dominata de intrebari ca "Tu nu crezi in prietenie?", "Pentru ce toate astea?" sau "De ce traim? De ce murim?" si de afirmatii ca "Vreau sa fiu iubita si sa iubesc", "Singuratatea e ca o suferinta umana", "Citesti prea mult" sau "O sa te indragostesti de tine".
Multe asemanari in starea din Jurnalul 2003-2009 scris de Oana Pellea, dar si o mare diferenta, cel din urma e plin de speranta ca maine sau poate chiar acum e mult mai bine ca acum doua clipe inainte si asta pentru ca "Viata e o minune". Ambele jurnale nu cred ca au fost scrise pentru public. Dar ambele au multe intrebari despre viata, despre moarte, despre trairile unui actor, despre tot, multa muzica, multe carti, multe citate, o pisica, multe trairi, credinta in Dumnezeu, in Iisus, multe dezamagiri...
Cand ai multe intrebari, atunci cand ti se pare ca "Nu te ai decat pe tine" ca "Viata mea e o mare plictiseala", cand nu mai vrei sa traiesti in "cloaca asta" sau ai multe sentimente care nu te fac sa zambesti "Atunci scrieti"!

Jurnalul unei fiinte greu de multumit de Jeni Acterian - teatru radiofonic cu Oana Pellea, George Ivascu si Alice Barb.

Primul premiu la Cannes

2010-05-22T15:52:00.001+03:00

Ionut Piturescu si-a cautat drumul catre premiul sau de la Cannes si l-a gasit!

Scurtmetrajul de 30 de minute al romanului Ionut Piturescu a obtinut vineri seara la Cannes premiul SRF (La Société des réalisateurs de films/Societatea Regizorilor) al sectiunii Quinzaine des Réalisateurs, ex aequo cu Mary Last Seen (Sean Durkin, USA). Acest premiu este cel mai important al sectiunii Quinzaine des Réalisateurs, categoria scurtmetraje.

Cautare/Quest este un film despre doi prieteni care au o caruta, drept casa, si un cal, drept tovaras. Traiesc simplu, fara lucruri impovaratoare, nu duc cu ei nici macar un ceas. Dar inca mai au timp, cum spune un vechi proverb asiatic. Fara sa se potriveasca locurilor prin care calatoresc, dispretuiti, priceputi la lucruri de care nu prea mai e nevoie in societatea de azi, ei cauta sensuri. Sau lipsa lor.

Din ciclul: Putina istorie cinematografica

2010-05-11T17:56:00.002+03:00

Saptamana trecuta, am vorbit despre importanta si contributia la dezvoltarea cinematografiei a fratilor Lumière. In acest nou „episod”, voi vorbi putin despre ce a insemnat Georges Méliès.
Fiind unul dintre primii spectatori ai „minunii” sfarsitului de secol XIX -lea, cinematograful, banuieste importanta afacerii care se iveste la orizont si ii propune lui Antoine Lumiére sa cumpere aparatul pentru fiul sau. Acesta refuza spunandu-i ca cinematograful nu va rezista in timp pentru ca in timp se va demoda. Acesta nici nu s-a demodat, mai mult decat atat, s-a dovedit ca daca si-ar fi vandut inventia ar fi avut de pierdut foarte mult.
Méliès nu renunta la idee si cumpara de la un optician londonez, William Paul, un aparat, iar de la firma Kodak pelicula virgina, realizand ulterior primele filme. Acestea nu reprezentau nimic deosebit de cele făcute de Lumiére sau cele ale lui Edison pentru Kinetoscop.

Originalitatea lui Méliès in realizarea de filme va aparea odata cu folosirea trucajului. Folosirea acestei tehnici de filmare aste sugerata, ca mai toate inventiile din acest domeniu, de o intamplare: filmand in Piata Operei din Paris, un omibus se transforma intr-un dric. Analizand ce s-a intamplat constata ca blocarea pentru un timp a aparatului si repornirea lui, tinand cont ca circulatia vehiculelor curge, in locul omnibuzului care a trecut acum se filmeaza un dric. Astfel, in octombrie 1896 va produce filmul Escamotage d'une dame (Disparitia unei doamne), apoi in 1902 Le voyage dans la lune (Voiajul de pe luna).

Din ciclul: Putina istorie cinematografica

2010-05-05T14:24:00.002+03:00

Pentru ca americanii spun ca ei au inventat cinematografia, pentru ca multi cred ca totul a inceput cu Fight Club sau Avatar, m-am gandit ca ar fi bine sa facem o incursiune in istoria cinematografiei. Si vom incepe cu ceea ce este cu adevarat inceputul cinematografiei.

Promoterul noii arte si industrii se poate spune ca a fost Louis Lumière. El realizeaza primele filme alegandu-si diferite subiecte hazlii din insasi fabrica familiei de aparate de fotografiat. Astfel, au fost realizate pelicule ca Tamplarul, Fierarul. Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viata de familie: Dejunul lui Bébé, Borcanul cu pestisori rosii sau Cearta intre copii. Fratele sau Auguste Lumière, filmeaza cateva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatalui lor-Antoine Lumière, una dintre ele numindu-se Femei care ard ierburi.
Louis Lumiere s-a bazat pe realizarea de documentare. Astfel, in iunie 1895, cand proiectia cinematografica se facea numai sub titlu de experienta, el filmeaza cu ocazia Congresului de fotografie, sosirea participantilor coborand din vapor la Neuville sur Saone. Succesul obtinut de fratii Lumière cu prima proiectie cinematografica, ii determina pe acestia sa angajeze operatori care sa inregistreze pe pelicula aspecte din viata cotidiana.

Primul montaj de film il realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre activitatea pompierilor (iesirea cu pompa, punerea in baterie, atacul focului şi salvarea).
Fratii Lumière, pun la punct pentru prima data un sistem de film color, unde colorarea fotogramelor alb negru se facea manual, cadru cu cadru. Aceste filme erau mai degraba filme colorate decat filme color.
In concluzie, cinematografia nu a inceput odata cu 3D-ul din Avatarul lui James Cameron, ci odata cu povestioarele fara sonor si culoare ale fratilor Lumière.

Observatie la Oscar si tanti Roz

2010-04-30T19:28:00.001+03:00

Pentru ca Oana Pellea o sa fie alaturi de Mihai Gruia Sandu in turneu in Canada cu "Buzunarul cu paine", spectacolul foarte aplaudat "Oscar si tanti Roz" se lasa asteptat de publicul sau, asa ca m-am hotarat sa aduc ceva din lumina si frumusetea acestui "eveniment plin de trairi". Astfel, in cele ce urmeaza o sa fie o observatie a inceputului spectacolului.
Zgomot si oameni care citesc programul spectacolului scris pe foi roz sau care-si examineaza biletele pentru a-si găsi locul in Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra. Din spate aud o frantura de conversatie ”Ai văzut-o pe regizoare (nr. Chris Simion) era ba la bilete, ba aici in sala…”, dar discutia se opreste brusc pentru ca in sala lumina se stinge. Se aude un zgomot, urmat de două voci care discuta despre fantome. “Tie ti-e frica de fantome?" intreaba una dintre ele in soaptă, insa fara sa-i raspunda la intrebare, cealalta spune pe un ton ridicat: “Aaa, nu stiu in ce am calcat”. O lumina puternica este aprinsa, iar cele doua personaje, interpretate de catre Oana Pellea si Marius Manole, se lasa descoperite de catre spectatori.

Tanti Roz, adusa de spate, isi tine in mana talpa adidasului alb pe care o examineaza, iar Oscar, intins in patul sau cu asternuturi albe de sub care se vad ambalaje de jeleuri si ciocolata, se uita la soseta ei neagra care-i vine putin deasupra gleznei. Soarele si casele desenate pe peretii camerei de spital sunt completati de florile din hartie colorata și de catre cele doua baloane care-i ilustreaza pe Tuiti si pe Alba ca Zapada. Si peretii roz ai celeilalte camere de spital sunt impodobiti cu papusi, flori din hartie colorata si ursuleti. ”Ce e aia o casa?” intreaba tanti Roz cu ceasca cu ceai in mana, iar Oscar isi ridica privirea si-i spune sec ”un copac” si-si indoaie putin manecile bluzei de pijama verde cu buzunare, nasturi si guler crem pentru a-si continua desenul, nu inainte de a bea din ceaiul cu care se ineaca. ”Crezi ca ar trebui sa ma tund?” intreaba tanti Roz, in timp ce se apleaca pentru ca Oscar sa-i poata admira parul ciufulit. Oscar o fixeaza, iar picaturile de transpiratie apar pe fruntea palida, ”Da!”, ii raspunde. ”Ne tundem impreuna?” spune tanti Roz, indesandu-si inapoi adidasul. ”Nu, eu sunt frumos aaa!” exclama Oscar, trecandu-si mana prin parul sau saten, ciufulit. In timp ce-si aseaza mai bine patura, baiatul o intreaba pe tanti Roz ”Iar facem chimioterapie?” si aceasta, cu privirea in pamant iese din camera, plecand dupa tratamentul baiatului, iar cele doua fundite roz de la rochia sa alba crapata pe ambele parti se misca in ritmul pasilor.

Acelasi zgomot de la inceputul piesei se aude si o cutie de carton se misca pana ajunge aproape de patul lui Oscar. ”A plecat?” se aude o voce ascutita si din cutie apare un baiat cu casca de protectie pe cap, iar pe sub camasa verde si pantalonii evazati cu dungi negre-gri se puteau vedea bandaje. Oscar sare din pat, isi ridica pantalonii in carouri, isi baga sosetele cu buline colorate in papucii negri si exclama: ”Bacon (interpretat de catre Cristina Casian), tu esti ca un bacon de la atatea arsuri”. Cei doi fac un concurs despre care este mai iubit de catre medicii din spital. Incep amandoi sa ridice tonul, dar Oscar concluzioneaza: ”Vrei o ciocolata?”, cotrobaie pe sub asternuturile patului si scoate o ciocolata cu alune. Bacon mananca din batonul cu ciocolata cu alune si cu gura plina propune ca amandoi sa intre in cutia de carton. Si ”Zrrrrr” ambii conduc cu mare viteza masinile imaginatiei lor, dar la primul viraj masina-cutie de carton se rostogoleste. Bacon incepe sa planga si sa geama. ”Sttt” se opreste si punandu-si degetul aratator in dreptul gurii se ascunde din nou in cutia sa de carton. Se aud picaturi de apa curgand. Tanti Roz, cu manecile indoite ale halatului sau alb trage pe holul spitalului o masa pe roti pe care se aflau perfuzii si pastile. Holul de spital este caracterizat de albul peretilor, al celor trei usi de camera si a celor doua scaune. Cutia se misca. Trece pe langa tanti Roz care este acum cu spatele la usa camerei, ajungand la perfuzia lui Oscar impodobita cu doua maimutoaie. Pe fundal se aude ”Never Grow Old” de la The Cranberries. ”La dreapta” spune pe un ton ridicat tanti Roz care ii face semn cu degetul catre directia usii, fara insa a se intoarce. Tot ea foarte serioasa, adauga ”Se crede broasca testoasa”, iar Bacon ascuns in cutia sa de carton iese din scena.

Regizorul in viziunea lui Camil Petrescu

2010-04-22T21:21:00.001+03:00

Camil Petrescu vorbea in 1957 in primul numar al revistei "Teatru" despre functia primordiala a regizorului in teatru si film. Desi scris in '57, oare nu sunt parerile lui Petrescu valabile si astazi? Personal cred ca DA si acesta este motivul pentru care am vrut sa pun acest rezumat al articolului.

"Apare dureros de evident ca tinerii nostri teatrologi si regizori (daca nu intreaga clientela a teatrului nostru) vad in regizor in primul rand pe seful recuzitei si al atelierelor de pictura ori de croitorie, inaintat in grad mai tarziu, catre repetitia generala, ca presedinte al figuratiei (deopotriva activ, astfel, fata de interpreti, ca si de vociferantii pe care-i pune sa gesticuleze pe scena, anonimi).
Regizorul este de-a dreptul responsabil de jocul actorilor. De altminteri, cand nu cere altfel autorul, el trebuie sa fie neaparat si cel care face distributia. De cate ori critica scrie ca un actor si-a jucat prost rolul, nota rea este in primul rand un bobarnac peste nasul teoretic si ochiul miop al regizorului care n-a stiut sa-si aleaga interpretul, n-a stiut sa-l indrume si sa-l franeze la nevoie, sau n-a stiut sa-l scoata la timp din rol. Nu poate fi primita scuza ca nu are interpreti.
Nefiind apt sa creeze actori, regizorul este nevoit sa triseze, luand ochii si fudulindu-se cu decorul. Daca un teatru e napadit de actori fara talent, inutili, pe care el nu-i poate transforma, atunci regizorul e obligat sa plece si sa caute in alta parte actorii pe care-i crede de talent sau, de nu, sa-si schimbe meseria. E adevarat ca lipsa de talent a regizorului duce buna casa cu lipsa de talent a interpretilor, dar un teatru adevarat cu actori mediocri nu e de conceput.
Asadar, cand un regizor iti expune doct rezumatul lecturilor sale, mai mult sau mai putin fericite, ia-l de nasturele iodenului si intreaba-l la rece : „Dumneata ce actori ai creat... ai format, in sfarsit.. ai descoperit ?".

Sper doar ca in viitor vom aprecia mai mult munca unor oameni care sunt creierul din spatele a ceea ce noi vedem pe scena!

Si s-au dat si premiile UNITER

2010-04-20T01:08:00.001+03:00

Premiile Uniunii Teatrale din Romania (UNITER), editia a XVIII-a, au fost decernate in seara aceasta, incepand de la ora 21.10. UNITER si-a serbat in aceasta seara 20 de ani. O sala din ce in ce mai mica, cu din ce in ce mai putin invitati, precum a remarcat si Toni Grecu, acelasi prezentator - Caramitru care nu prea are mare legatura cu "arta moderarii", acelasi lucru pe care l-am observat si la Gopo, actorii prefera sa citeasca un text fad de pe niste cartonase colorate, intrebarea este de ce?!?, muzica de camera - band-ul lui Johnny Raducanu, un moment artistic venit din lumea artistica a Adei Milea, o sala cu aceiasi oameni parca din totdeauna, cu un moment foarte buna de teatru de divertisment prezentat de grupul Divertis si ceea ce este cu adevarat un plus adus publicului este faptul ca sunt prezentate si poate premiate spectacole din toata tara.

Vlad Ivanov se pare ca a devenit unul dintre cei mai versati si complecsi actori romani, avand in vedere ca orice festivitate de premiere fie ca e ea legata de film sau de teatru, il are printre castigatori, acum castigand premiul pentru cel mai bun actor in rol secundar pentru rolul "Doctorul“ din spectacolul "Un duel“ de la Teatrul National Bucuresti.
La categoria "Debut", a fost desemnata castigatoare Crina Semciuc (da, ati vazut-o si in serialul "Cu un pas inainte"), pentru rolul Lenei din spectacolul "Leonce si Lena", montat de Horatiu Malaele la Teatrul de Comedie din Bucuresti. Crina este una dintre putinele actrite din tara care se incadreaza foarte bine in cerintele unui actor de film pentru ca are o naturalete pe care de fiecare data si-o pune in valoare. Insa indiferent cate emotii ai putea avea, nu este foarte profi sa spui ca "ti-ar fi placut sa pregatesti ceva, dar..." incearca totusi sa maschezi aceasta lipsa, chiar daca sinceritatea e buna, ea poate fi evitata uneori, aici cred ca era una dintre situatiile acelea.
Premiile cele mai importane au revenit lui Alexandru Dabija pentru regia unui spectacol despre noi si meseriile noastre "Pyramus & Thisbe 4 you" de la Odeon si "Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi“ de la Teatrul Maghiar "Csiky Gergely", Timisoara pentru cea mai buna piesa -nu pot sa comentez glumele legate de fotbal-.

In Romania insa, marea buba este ca si daca castigi premii importante pentru activitatea din teatru sau din film nu prea conteaza, daca in strainatate castigi premiu pentru, de pila cea mai buna actrita, asta iti aduce dupa sine contracte noi, la noi iti aduce poate invidia colegilor de breasla. PACAT!

Cannes - pamant romanesc

2010-04-16T16:56:00.000+03:00

Festivalul de la Cannes a anuntat productiile selectionate in Competitia principala si in sectiunea Un Certain Regard, urmand ca zilele urmatoare sa aflam informatii si despre filmele din sectiuniea Quinzaine des Réalisateurs, unde Morgen - al lui Marian Crisan, si Periferic, al lui George Bogdan Apetri, au sanse sa reprezinte Romania.
Aurora, scris si regizat de Cristi Puiu care joaca si rolul principal, si Marti dupa Craciun - in regia lui Radu Muntean se lupta pentru Un Certain Regard, sectiune pe care o va juriza o echipa condusa de regizoarea franceza Claire Denis.

Aurora spune povestea lui Gigi Marinescu (Cristi Puiu), care este inspector de politie. El este casatorit cu Violeta, are o fiica in clasa a treia si, de peste un an, are o amanta, pe Lulia, o femeie divortata, cu 10 ani mai tanara decat el, care are, la randul ei, un copil. In cele din urma, viata pe care o duce il depaseste si Gigi trebuia sa ia o decizie. Totodata, el ajunge sa lucreze la cazul uciderii doctorului Horia Zancu, descoperind viata tumultoasa a acestuia din ultimii 30 de ani. In plus, politistul Gigi Marinescu gaseste multe asemanari intre viata doctorului Horia Zancu si propria sa viata.
Filmul "Aurora" este produs de Mandragora, Anca Puiu si Bobby Paunescu fiind producatorii peliculei.

In ceea ce priveste filmul lui Radu Munteanu care s-a remarcat prin Furia si Hartia va fi albastra, Marti, dupa Craciun este povestea unui barbat care iubeste doua femei. Din distributia filmului fac parte Maria Popistasu si Mimi Branescu. Filmul a obtinut un credit de 1.366.300 de lei (aproximativ 318.000 euro), in urma concursului de proiecte organizat de CNC in 2008.

Aici toata lista de file din fesival http://www.festival-cannes.com/en.html

Chapeau bas - Amza Pellea

2010-04-07T17:09:00.001+03:00

Pe 7 aprilie 1931 s-a nascut Amza Pellea unul dintre cei mai aplaudati, iubiti, respectati si admirati actori romani!

Pentru ca nu poti sa te gandesti la un viitor artistic daca-ti uiti oamenii care au realizat trecutul lui, mai cu seama pentru ca avem o gramada de invatat de la ei si mai avem de aplaudat valoarea lor incontestabila. Nu poti uita un om ca Amza Pellea care a reusit sa surprinda esenta romanului si asa a creionat cel mai iubit personaj de comedie - Nea Marin, tot datorita lui a aparut si cel mai vizionat film romanesc - "Nea Marin miliardar".

Orice lumanare aprinsa si orice gand de mangaiere indreptat catre sufletului lui frumos ma indatoreaza! - Oana Pellea.

Primavara culturala

2010-04-03T20:20:00.001+03:00

Paste fericit si un iepuras bogat!

Sa ne bucuram de o primavara frumoasa si plina de evenimente culturale!

Sa aplaudam doar CALITATEA

2010-03-30T00:22:00.001+03:00

"Daca nu-i aplauzi, nu-i respecti!" asta crede tot spectatorul roman de teatru. La finele oricarei spectacol se aplauda in picioare, iar daca ai cumva "tupeul" sa nu te ridici, multe priviri cu repros se vor indrepta catre tine.

Manifest antiaplaudaci!

Sa aplaudam doar calitatea si sa facem diferenta intre valoare si mediocritate, asa a venit ideea acestui manifest antiaplaudici. Ceea ce cred eu ca este respectul fata de munca unor oameni este aceea sinceritate in a le oferi un feedback real asupra evolutiei lor.
Vreau sa cred ca e mai bine sa fii sincer in sala de teatru, decat sa aplauzi in picioare minute in sir si apoi la iesirea din teatru sau mai rau in discutiile online sa desfiintezi spectacolul respectiv. Sa fim sinceri, numai asa putem sa facem o ierarhizare corecta a valorii!

Fii parte din campania "Sa aplaudam doar CALITATEA" si voteaza pentru acest manifest!

Premiile Gopo 2010

2010-03-30T00:13:00.000+03:00

Organizatorii premiilor Gopo isi doresc ca acestea sa trezeasca interesul publicului precum o fac premiile Oscar sau Globurile de Aur, insa cred ca mai e foarte mult pana acolo.
Mai e mult pana departe!
Locatia, sala Unirii a Palatului Parlamentului, numarul mare de invitati, circa 900 s-au inscris in cerintele realizarii un astfel de eveniment cinematografic. Ne place sa spunem ca aceste premii se inscriu in aceeasi categorie cu premiile Cesar, BAFTA sau Goya, dar daca acolo abia asteptam vedetele pe covorul rosu pentru a le admira tinutele, aici abia asteptam sa coboare de pe scena, imi pare foarte rau sa spun dar din acest punct de vedere a fost dezamagitor.

Dar sa trecem la castigatorii serii sau mai bine spus, castigatorul, pentru ca mai toate premiile, inclusiv cel pentru cel mai bun film al anului s-au indreptat catre echipa "Politist, adjectiv". Astfel, premiile pentru cel mai bun actor intr-un rol principal a mers catre Dragos Bucur, iar cel pentru rol secundar a fost adjudecat de catre Vlad Ivanov, Corneliu Porumboiu castigand premiile pentru scenariu si regie. Premiile pentru
Trofeele sunt decernate anual în cadrul Galei Premiilor Gopo, în urma votului a peste 350 de profesionişti din toate sectoarele industriei cinematografice autohtone. Aceştia aleg, prin vot individual şi secret, cei mai buni dintre nominalizaţii la fiecare categorie competitivă, desemnaţi de un juriu de personalităţi în domeniu. Nominalizările la categoria Cel mai bun film european sunt făcute în fiecare an de un juriu alcătuit din cinci dintre cei mai importanţi critici de film români.
Insa si aici cred ca avem mari minusuri si ma refer in special la atitudinea si discursurile castigatorilor, dar si a cel care au prezentat nominalizarile, asta pentru ca e putin rusinos sa vezi cum niste oameni citesc niste replici seci scrise pe cartonase.
Premiu pentru intreaga cariera i-a fost inmanat anul acesta actritei Draga Olteanu Matei. Dar nici glumele ei nu au fost intelese si nu au reusit sa dezamorteasca publicul.

Nici Mihai Calin nu a stralucit in rolul sau de gazda, dar cel mai penibil moment al serii a fost discursul huiduit al reprezentantului CNC-ului.
In concluzie, premiile Gopo ale industriei cinematografiei romanesti au reprezentat un moment necesar pentru a ne aplauda si noi filmele premiate si apreciate la festivalurile europene, insa mai e mult pana sa putem spune ca putem sa le comparam cu Globurile americanilor sau Cesar-urile francezilor.

Din ciclul: Aplauze, Aplauze, Aplauze

2010-03-22T23:40:00.006+02:00

"Oscar si tanti Roz" montat de catre Chris Simion la teatul Bulandra, sala Toma Caragiu este, fara doar si poate, un spectacol emotionant care-l pune pe spectator sa reflecteze la ce inseamna sau ce mai inseamna sau ce ar trebui sa insemne viata pentru el!
Povestea unul copil, Oscar care invata sa traiasca atunci cand mai are doar 12 zile din viata este, in fapt, povestea noastra, a tuturor, insa poate noi avem mai mult noroc. Indiferent de pozitia in care ne-am afla cred ca ne-ar prinde bine sa avem prin preajma o "tanti Roz" care sa invete sa rada, sa zambeasca, sa traiasca pentru ca noi sa putem invata asta, fie si inventandu-si un trecut glorios in lumea wrestlingului.

Spectacolul merita cu siguranta toate aplauzele si chiar lacrimile pe care publicul in picioare i le acorda la fiecare reprezentatie. Fiecare element din ecuatie s-a dovedit a fi cel potrivit. Este cel mai important proiect al lui Chris Simion si cred ca a inceput cu dreptul aceasta colaborare cu lumea "teatrului profesionist".

Toata lumea vorbeste despre revenirea Oanei Pellea pe scena de la Bulandra cred insa ca nu a plecat nicaieri, asta pentru ca Scaunele in care joaca senzational impreuna cu Razvan Vasilescu au intotdeuna sala plina.

"Oscar si tanti Roz" reprezinta un amestect perfec de talent actoricesc. Oana Pellea este o tanti Roz perfecta care trece de la o stare la alta, de la ras catre lacrimi intr-o maniera pe care numai ea poate s-o faca. Iar momentul in care personajul ei vorbeste despre mama sa ca fiind persoana pe care a vazut-o sa moara fericita este cel putin foarte emotionant si plin de sensibilitate si traire.

The Cranberries canta pentru Oscar si tanti Roz

Marius Manole se contopeste cu Oscar si face un rol riguros si plin de energie, traire, traversare de emotii si stari. Jocul foarte bun pe care il face actorul duce la disparitia diferentei intre varsta sa biologica si cea a personajului sau.

Cel mai mult m-a bucurat evolutia Cristinei Casian care este o descoperire pentru mine. Fara al sau personaj, Bacon si momentele muzicale foarte bine alese, toata melodiile fiind de la trupa The Cranberries care vine in Romania pe 20 iulie, spectatorul probabil ar fi plans de la inceputul pana la finalul piesei.

Trebuie sa ai mai mult decat curaj si incredere in "produsul tau" pentru a avea reprezetatii in cinci zile, pe 21, 22,24,25 si 30 martie inaine de premiera oficiala care o sa aiba loc pe 10 si 11, trebuie sa CALITATE, iar "Oscar si tanti Roz" are!

P.S. Mi-a placut sa vad regizorul piesei foarte implicat si in organizare, Chris Simion a fost peste tot - la bilete, in sala- inainte c-a spectacolul sa inceapa. Si ideile cu programul pe care l-ai primit la intrare si cu pianistul care le canta spectatorilor care asteptau sa intre in sala pentru spectacol au fost originale, ingenioase si de aplaudat!

P.S. Mo (lara), mi-ai zis sa scriu despre piesa...am fost, am plans, am aplaudat (asta am facut impreuna), am scris!

Miroase a ... ingeri

2010-03-19T23:06:00.002+02:00

In 2005 castigatorul concursului UNITER-ului "Cea mai buna piesa romaneasca" a fost desemnat textul "Colonia ingerilor" de Stefan Caraman. In selectia finala au intrat piesele "Batranii diversionisti" de Constantin Turturica, "Colonia ingerilor" de Stefan Caraman, "In gura lupului" de Calin-Craciun Blaga si "Nodul" de Nicole Dutu. Dintre acestea, juriul, format din criticul de teatru Marian Popescu si regizorii Nona Ciobanu si Vlad Massaci, a ales castigatoare creatia lui Caraman. Dupa acel moment, Nona Ciobanu a ales sa monteze la Teatrul Mic "Colonia ingerilor", alegandu-i in distributie pe Cristi Iacob si Alexandru Repan.

Ideea textului nu e neaparat interesanta: un tip, Patron vrea el sa i se spuna, deschide o carciuma in care servesc numai bolnavi incurabili (dar nu contagiosi!), costumati in ingeri, cu aripi de opereta. Conditia lor speciala le da dreptul ca, in asteptarea deznodamantului care nu poate intirzia mult, sa faca orice, de exemplu sa agreseze clientii, verbal si fizic. Cum si clientii, platitori, au dreptul sa-i agreseze in fel si chip. Restaurantul e salvarea (temporara) a acestor muribunzi, Patron ii aduna, la modul cel mai propriu, de pe drumuri. Cine vine la o asemeanea carciuma? O lume pestrita, indivizi plini de bani si in cautare de senzatii noi si tari: oricand se poate intampla sa-ti moara un chelner sub ochi, iar moartea în direct, apoi fotografia cu mortul, nu sunt de colea, fac toti banii. Partea romantica nu poate lipsi. Astfel, printre clienti se afla un batran bogat si rafinat, iar printre angajati, o fata cu voce frumoasă, bolnavă de leucemie care mai are sanse de supravietuire de care se indragostesc ingerii Mihaita si Gavrila. Momentul culminant vine odata cu oferta Batranului de a pleca la Paris pentru ca fata sa aiba parte de operatia salvatoare. Dar atunci cand cei doi "ingeri" afla decid s-o stranguleze.

Piesa il pune in valoare pe Cristi Iacob care joaca riguros, nuantat, fara excesele care-i bruiaza uneori evolutiile, ci, dimpotriva, cu miscari masurate (asta neinsemnand ca exceptionalele sale calitati fizice nu sunt folosite: gandindu-ma fie si numai la pozitia in care sta aproape tot timpul). Insa sunt si puncte foarte slabe de la faptul ca sunt fraze care suna fals (Fata: "In viata trebuie sa te si sacrifici... totul e sa merite... am sa vorbesc cu Patron si am sa-l salvez pe Mihaita..."), la o multitudine de elemente (ecranul - constiinta, limbajul vulgar, gesturile triviale, persoanje - figuranti) care nu se imbina armonios.

"Colonia ingerilor" de la Teatrul Mic nu e un spectacol pe care sa-l aplauzi in picioare minute in sir...

Din ciclul: Aplauze, Aplauze, Aplauze

2010-03-19T22:27:00.000+02:00

Daca ramai cu intrebarea: "Cum au facut asta?" sau cu expresia "Wooow" atunci cand iesi de la un spectacol de circ sau unul de dan, inseamna ca daca cele doua forme de arta conlucreaza intr-un moment total o sa aplauzi in picioare minute in sir.
Un moment artistic cu totul si cu totul special. Nu poti spune nimic mai mult decat Aplauze, Aplauze, Aplauze!
Stone Gossard si The Hank Khoir au o prestatie fabuloasa in minunatul Mirror Tent Music pe care il puteti vedea mai jos.

Acceptarea inevitabilului

2010-03-12T18:23:00.001+02:00

Niciun client nu stie cum a ajuns la Hotelul dintre lumi. Nimeni nu stie cand va putea pleca si nici care ii va fi destinatia. In acest loc straniu, totul e posibil, chiar si miracolul. Infirmii se pot misca fara probleme si mincinosii spun adevarul. Un suspans metafizic intre vis si realitate, viata si moarte, comedie si tragedie.
Hotelul dintre lumi in regia lui Alice Barb este spectacolul Teatrului Mic care prezinta lumea dintre lumi, locul unde esti ceea ce nu vrei sa fii, ci ceea ce esti. Spectacolul imbina teatrul cu elemente de balet. Liftul te aduce in aceasta lume de mijloc si tot el te duce in sus - raiul sau in jos - pamantul, insa nu-ti vei mai aminti nimic din ceea ce aici.

Fericirea e aici in causul palmei tale!

Cu siguranta ar impresiona pe oricine imbinarea muzicii de Prokofiev cu o ploaie de petale de trandafiri si cu roiuri de luminite pe fundalul de carpa al scenei, moartea unui personaj pentru a da viata altuia, insa, din nefericire in cazul acestei piese, toate aceste clisee teatrale nu-ti creeaza emotia veritabila ci senzatia ca toate aceste elemente au fost inghesuite pe scena.
In ceea ce priveste distributia, complexitatea personajului principal cred ca nu a fost tratata cu aceeasi profunzime pe care o merita de catre actorul Ovidiu Niculescu care nu face trecerea de la un tip blazat si indiferent, care nu poate iubi, la un barbat indragostit, avand aceeasi prezenta de natura triviala de la inceput pana la sfarsit. In schimb, prezenta Valentinei Popa schimba radical gradul de emotial al spectatorului cu figura sa luminoasa face sa vibreze scena.

Hotelul dintre lumi a lui Eric Emanuel Smith, ca toate textele sale, schimba si se joaca cu gandurile, sentimentele, perceptiile si emotiile cititorului/spectatorului.

"Eu cred ca a spune o poveste de iubire in vremuri atat de cinice poate parea o provocare. A oferi unor actori roluri de contra - emploi este o provocare. Dar mie imi plac provocarile si cred ca si actorii tanjesc dupa ele.
Acest spectacol s-a nascut dintr-o suma de provocari care au facut ca repetitiile sa fie extrem de vii. Iar dupa doua luni am descoperit ca fiecare dintre noi e putin mai inalt, putin mai bun, putin mai frumos, putin mai intelept si ca suntem o familie.
Eu cred ca acesta este rostul adanc al teatrului."
Alice Barb

Hotelul dintre lumi

de Eric-Emmanuel Schmitt
traducerea Costin Manoliu si Valentin Protopopescu

Distributia:
Julien Portal Ovidiu Niculescu
Laura Valentina Popa
Astrologul Radjapour Mihai Dinvale
Marie Adriana Şchiopu
Preşedintele Delbec Bogdan Talaşman
Doctorul S1 Liliana Pană
Doctorul S2 Ana Bart
Îngerul 1 Traian Vlaş
Îngerul 2 Carmen Lupei

Coregrafie: Răzvan Mazilu
Decor: Andrada Chiriac
Costume: Vladimir Turturică
Light design: Iulian Bălţătescu
Consultant iluzionism: Ioan Marius Drăguş
Regie, scenariu, ilustratie muzicala: Alice Barb

Seara lui Kathryn Bigelow

2010-03-08T21:46:00.000+02:00

O seara in care s-a mai scris o pagina din istoria premiile Oscar si a cinematografiei americane!

Totul a inceput odata cu aparitiile starurilor pe covorul rosu, iar criticii de moda au si inceput sa-si ia notite. Rochiile lungi, clasice si smokinguri au dominat evident o seara de Oscar. Albul rochiei lui Maryl Streep, rozul Annei Kendrick, diferitele nuante de rosu sau clasicul negru au fost culorile care au dominat alegerile actorilor, dar rochia Sandrei Bullock a fost remarcata de catre toti criticii de moda prin stralucire si eleganta combinate cu o coafura extrem de simpla.

Dar seara tocmai incepuse pentru Sandra Bullock care a intrat in istorie ca fiind prima actrita care a castigat in acelasi an o Zmeura si un Oscar pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal. Si asta nu a fost singurul aspect ce a facut aceasta editie de Oscar sa intre in istorie, a 16-a nominalizare pentru un premii Oscar a facut-o pe Maryl Streep sa devina cea mai nominalizata actrita din istoria premiilor. Mai mult aseara dupa 82 de ani spectacolul a avut doua gazde, anume Alec Baldwin si Steve Martin. Dar mai ales faptul ca premiul pentru cel mai bun regizor a fost castigat pentru prima data de o femeie, Kathryn Bigelow a reusit aceasta performanta pentru filmul The Hurt Locker.

The Hurt Locker a fost marele castigator al serii!

Filmul care prezinta viata si munca pe care o depun soldatii americani pe frontul din Irak a castigat premiile cele mai importante ale seri, castigand premiile pentru cel mai bun scenariu original, cea mai buna regie si finalmente, pentru cel mai bun film. Asadar, marele perdant al serii a fost James Cameron si al sau Avatar care a trebuit sa se multumeasca cu premiile pentru efecte vizulate, art direction si cinematography.

Surprize nu au fost si in cazul castigatorilor pentru cel mai bun actor sau cea mai buna actrita in roluri secundare, premii pe care si le-au adjudecat austriacul Christoph Waltz si Mo'Nique, atrita care si-a facut un nume prin rolurile sale din comedii, asta pana a aparut filmul Precious: Based on the Novel 'Push' by Sapphire care adus-o in prim plan si pe Gabourey Sidibe. Nici faptul ca Jeff Bridges a castigat trofeul pentru cel mai bun actor intr-un rol principal nu a surprins pe nimeni.

Si daca va ganditi ca voiati sa castige altcine va spun ca orice nominalizat a primit din partea sponsorilor cadouri in valoare de mai bine de 800.000 de dolari care constau in excursii, bijuterii sau alte articole promotionale!

Eurovizion, lume multa se aduna ...

2010-03-07T00:23:00.001+02:00

La selectia nationala a Eurovizionului s-a adunat multa lume, conform surselor din televiziunea romana se vandusera toate biletele inca de ieri, iar Circ & Variete Globus a gazduit pentru prima data show-ul pe care l-au realizat TVR si Adevarul.
Multe plusul a avut aceasta editie, de la minirecitalul lui Horia Brenciu si a trupei sale care recunosc m-a facut sa regret ca nu i-am vazut printre concurenti, la momentele realizate de echipa circului care realmente merita toate aplauzele, la ideea ingenioasa a prezentarii regulamentului, lucru pe care doar Dan Teodorescu l-a facut mai bine decat mascota Lola, la prezenta foarte proaspata a Gianinei Corondan pe care recunosc ca mi-era dor sa o vad bagata in seama de catre cei de la TVR, dar poate cel mai important plus a fost atribuit celor 16 echipe ale concurentilor pentru ca s-a vazut dorinta lor de a castiga si de a realiza un show cu adevarat, din acest punct de vedere pot spune ca a fost una dintre cele mai bune editii ale concursului.

Si s-a dat startul concursului!

Printre cei care s-au evidentiat au fost: Razvan Krivach si al sau concept inedit, avand in vedere proiectiile personajului Jack Pott, dar s mesajul de salvare a copiilor interpretat de Luminiţa Anghel, Tony Tomas şi Adrian Piper sau melodia Andei Adam, dar mai ales rochia ei care acum nu a avut nicio legatura cu Lady Gaga ci mai degraba cu Beyonce ca sa fie Anda fericita de comparatie. Lupta pianelor Paulei Seling si a lui Ovi au apins focul in arena circului, nici vocea Alexandrei Ungureanu si a sa melodie Crazy nu a fost lasata in umbra, mai ales ca o asa vestimentatie nu putea sa nu iasa in evidentia. Si cum toate evenimentele muzicale de pe mapamond au avut cate un moment tribut pentru Michael Jackson, nici Eurovizionul nostru nu se putea lasa mai prejos, asa ca Lucia Dumitrescu si-a asumat responsabilitatea asta si si-a cantat dorinta de a-l intalni in rai pe superstar.

Si s-au anuntat castigatorii!

Dupa ce ne-am plictisit plimbandu-ne prin toata tara ca sa aflam voturile juriilor din Timisoara, Cluj, Craiova, Iasi am ajuns in Bucuresti unde am adunat punctajul de la jurati si de la telespectatori si au putut striga unii de fericire, altii de suparare ca Paula Seling si Ovi au castigat biletele catre Oslo, dar si Ibitza, trofeul marea responsabilitate de a se ferii de injuraturile, criticile si poate laudele romanilor. Asadar, sa-i incurajam pe castigatori, ca nu cred ca stiu in ce joc politic s-au bagat!

Fara B'estfest anul acesta!

2010-03-03T20:15:00.001+02:00

O veste proasta pentru iubitorii de concerte din Romania! Singurul festival de talie europeana, B'estfest si-a anulat editia din vara aceasta ca urmare a perioadei de recesiune.

Pe site-ul oficial al festivalului scrie: ''B'ESTFEST a crescut an de an, si un eveniment de aceasta talie necesita costuri enorme, care intr-o piata afectata de restrangerea bugetelor de marketing si advertising nu pot fi sustinute exclusiv din vanzarea de bilete. Am obisnuit publicul cu o anumita notiune a ceea ce inseamna un festival non-liniar de minim trei zile, cu mai multe scene, peste 30 de artisti si diferite alte atractii. Anul acesta conceptul de B'ESTFEST nu ar putea avea loc in aceleasi conditii, prin urmare am preferat sa amanam cea de-a patra editie, asa cum de altfel si festivaluri internationale precum Glastonbury, Leeds/Reading, Pukkelpop sau Melt! au facut de-a lungul timpului.'' a declarat Laura Coroianu, CEO Emagic.

Cu toate acestea, exista si o veste buna, faptul ce show-ul deja anuntat al trupei Faithless, nu va fi anulat, urmand sa se desfasoare la data stabilita, pe 16 iulie sub un alt concept. Mai multe detalii despre locatie si bilete urmand a fi facute publice in perioada urmatoare.

Shakira se iubeste cu Rafael Nadal

2010-03-01T14:19:00.001+02:00

Videoclipul piesei Gypsy o aduce pe Shakira in ipostaza mult ravnita de foarte multe femei de pe mapamond aceea ce femeie iubita de Rafa Nadal. Chipesul jucator de tenis apare in ipostaze foarte sexy si se lasa vrajit de "tigancusa".

Finalul videoclipului este cel asteptat de catre toti fanii celor doua staruri: cei doi se saruta ... asa ca toate miscarile Shakirei nu au fost in zadar, iar Rafa cade in mrejele sale.

Este pentru prima data cand Rafael Nadal apare intr-un videoclip, dar probabil ca accidentarile care l-au tinut departe de terenul de tenis si de performanta i-au lasat timp sa se ocupe si de latura lui de super star adorat de foarte multe femei si foarte multi sponsori.

La Nuit de Césars

2010-02-28T00:50:00.000+02:00

Cea de-a 35-a editie premiilor Cezar ale Académie des Arts et Techniques du Cinéma si-a anuntat castigatorii. Actrita din Nine, Marion Cotillard a fost aleasa ca presedinte de onoare a editiei.
Premiul pentru intreaga cariera i-a fost inmanat lui Harrison Ford de catre actrita Sigourney Weaver. Poate marea surpriza a serii fost faptul ca filmul lui Clint Eastwood, Grand Torino a castigat premiul pentru cel mai bun film strain in ciuda prezentei pe lista nominalizatilor a favoritului la Oscarurile de anul acesta, Avatar sau a marelui castigator de anul trecut a acestor premii, Slamdog Millionaire.

Radu Mihaileanu s-a intors in sala in care a filmat buna parte din concertul sau cinematografic si si-a adjudecat premiile pentru cel mai bun sunet si cea mai buna muzica, dar si aplauzele salii atunci cand a fost pe lista nominalizatilor la cel mai important premiu al serii, cel pentru cel mai bun film. Insa, marele castigator al serii a fost filmul lui Jacques Audiard, Un prophète.

Cesarurile au pregatit iubitorii cinematografiei mondiale pentru Oscarurile care vor avea loc duminica viitoare.

Aerosmith in Romania

2010-02-26T00:41:00.001+02:00

Zvonurile conform carora trupa Aerosmith vine in Romania s-au adeverit sper marea bucurie a fanilor celebrei trupe de rock. Astfel, concertul care face parte din turneului „Cocked, Locked, Ready to Rock!” va avea loc pe 18 iunie la Romexpo Bucuresti si va fi organizat de catre Events.

“Biletele la pretul de 140 RON – Gazon B, 190 RON – Gazon A, 330 RON – Golden Ring si 590 RON – tribuna (locuri pe scaune) pot fi achizitionate incepand de maine, 26 februarie, ora 09.00, prin reteaua Eventim (magazinele Germanos, Vodafone, librariile Carturesti, Humanitas) si online pe www.eventim.ro. Biletele vor putea fi achizitionate si in trei rate lunare, doar prin Card Avantaj, la sediul Eventim din str. Grigore Alexandrescu nr. 56.

De asemenea, pentru fanii trupei, de saptamana viitoare, membrii fanclubului Aerosmith vor putea gasi pe http://www.aeroforceone.com/ pachete speciale pentru concertele din cadrul turneului „Cocked, Locked, Ready to Rock!”- bilete alaturi de articole personalizate cu trupa lor preferata.

Au fluierat si au castigat

2010-02-21T18:52:00.001+02:00

"Eu cand vreau sa fluier, fluier", filmul lui Florin Serban a castigat la cea de-a 60-a editie a Festivalului de film de la Berlin doua premii: Silver Bear - The Jury Grand Prix si Alfred Bauer Prize, premiu acordat in memoria celui care a fondat festivalul si care este acordat "for a work of particular innovation."

Nu numai juriul condus de catre Werner Herzog si din care mai facea parte si actrita Renne Zellweger a fost incantat de filmul romanesc, oferindu-i astfel premiul juriului, dar si presa internatioanala a acordat credit pelicului. Prestatia filmului "Eu cand vreau sa fluier, fluier" din cadrul festivalului, a fost foarte bine primita de catre criticii de film. Astfel, The Hollywood Reporter l-a perceput ca pe "un film diferit" care trateaza tema detinutilor din penitenciarele romanesti, în timp ce The Guardian scrie despre peliculă că este "o bijuterie de debut în lungmetraj".

"Eu cand vreau sa fluier, fluier" - Trailer

Golden Bear for Best Film a fost castigat de catre "Bal (Honey)" al luiSemih Kaplanoglu, iar Roman Polanski a primit premiu pentru cel mai bun regizor pentru filmul "The Ghost Writer (The Ghost Writer)".

Festivalul Internaţional de Film de la Berlin s-a desfăşurat în perioada 11 - 21 februarie. Aflat la cea de-a 60-a ediţie, Festivalul de la Berlin este unul dintre cele mai mari evenimente de gen şi găzduieşte premiere ale unora dintre cei mai mari autori. Berlinala, al doilea festival de film european după Cannes ca importanţă, este în mod tradiţional deschisă producţiilor cu buget mic.

Prezenta romaneasca la Berlinala

2010-02-18T15:02:00.000+02:00

Oana Pellea, Răzvan Vasilescu si Ion Sapdaru au participat, miercuri seara, la premiera in stil de gala a peliculei "Bibliotheque Pascal", in regia lui Szabolcs Hajdu. Coproductie Ungaria/Germania este prezentata in sectiunea Forum a Festivalului International de Film de la Berlin.
Mediafax informeaza ca, dupa proiectie, filmul a fost aplaudat indelung de publicul prezent la Delphi Filmpalast, o sala de cinematograf impresionanta.
Din distributia filmului mai fac parte actorii Marius Bodochi, Marius Manole, Mihai Constantin, Florin Piersic Jr. Filmul "Bibliothèque Pascal" este o coproductie Filmpartners/ Katapultfilm, cu participarea GillesMann Filmproduktion si cu sprijinul TV2 si Eurimages.

"Bibliotheque Pascal" prezinta povestea Monei Paparu, cetatean roman de origine maghiara. Acesta fiind plecată la mare, il intalneste pe Viorel (Andi Vasluianu), care este un urmarit general si care o fascineaza prin imaginatia sa bogata. Cei doi petrec o noaptea impreuna, iar din aceasta scuta relatie rezulta un copil - Viorica.
Cand Viorica avea doar trei ani, Mona se reintalneste cu tatal sau, pe care nu il mai vazuse de mult timp, Gigi Paparu (Răzvan Vasilescu). Acesta o duce cu el in Germania, unde o vinde, dupa care este omorat de cei carora le-o daduse. Mona o lasa pe Viorica cu matuşa sa Rodica (Oana Pellea), care este o ghicitoare.
Dupa ce a fost vanduta, Mona ajunge sa lucreze in Marea Britanie pentru Pascal, ca prostituata intr-un bordel de lux. Intre timp, autoritatile o iau pe Viorica din custodia matusii Rodica. Cand se intoarce in tara, Mona vrea sa isi ia fiica inapoi si spune autoritatilor o poveste halucinanta pe care, insa, nimeni nu o crede.

De ziua mea

2010-02-16T18:32:00.000+02:00

Daca m-am nascut acum 7305 de zile, asta inseamna ca azi este ziua mea si m-am decis sa impart un moment de traire si sensibilitate!

Help for Haiti

2010-02-13T12:40:00.002+02:00

We Are The World 25 for Haiti inseamna 80 de artisti care si-au unit fortele pentru a da o mana de ajutor unor oameni care nu mai au apa, mancare, adapost ... Help for Haiti!

We are the World asa ca trebuie sa ne implicam in salvarea ei si trebuie sa ajutam atunci cand putem, iar acum putem si trebuie s-o facem...cam asta a fost si motivatia unor oameni precum Celine Dion, P!nk, Stevie Wonder, Bruce Springsteen, Cyndi Lauper sau Snoop Dogg, Will.i.am sau Lill Wayne pentru o varianta rap a ultimei strofe.

We Are The Wolrd so Let's Start Giving!

Din Ciclul: Aplauze, Aplauze, Apluaze

2010-02-09T19:04:00.002+02:00

P!nk vorbeste despre momentul sau de la Premiile Grammy 2010

Premiile Grammy 2010 au fost dominate de expresia "WOOOW" pe care toata lumea a avut-o la finele momentului P!nk. "Cum a facut asta?" sau "Ce a gandit cand era suspendata la 30-40 de metri deasupra tuturor?" acestea sunt intrebarile pe care toti, de la Oprah Winfrey, la Ellen Degeneres, pana la tine - omul din fata televizorului/calculatorului, le-au avut.
Iar reactia lui P!nk nu s-a lasat asteptata. Astfel, cantareata a fost invitata Oprahei Winfrey, iar After The Show au explicat, disecat si prezentat intregul moment de la Grammy.

P!nk a povestit cum s-a pregatit, ce-a simit inaintea si in timpul exceptionalului sau momentul de la Grammy Awards 2010!

Faptul ca in sfarsit P!nk este vazuta ca facand parte din "lumea buna a muzicii" si in America este cea mai importanta realizare a Premiilor Grammy de anul acesta. Lumea de peste ocean a inceput s-o descopere pe Alecia si au inceput s-o iubeasca!

„Cehov? Inteligenta emotionala la superlativ”

2010-02-08T13:18:00.002+02:00

Revista săptămânală de teatru ”Yorick” și-a dedicat numărul actual scriitorului Anton Cehov pe care ni-l prezintă prin intermediul Oanei Pellea. Actrița a jucat rplul Mașa în piesa „Trei surori” în montarea lui Alexandru Darie la Teatrul Bulandra. Una dintre cele mai tulburătoare Maşa care au existat pe scenele din România! Oana Pellea ne dezvăluie puțin din relația sa cu Cehov și despre întâlnirile foarte dese în lectură, în vis și o singură dată pe scenă cu scriitorul pe care îl privește cu admirație, respect, dragoste.

Recunosc ca sunt îndrăgostită de Cehov.

Perfecțiunea operei lui Cehov este pusă, de către Oana Pellea, pe seama unei îmbinări perfecte între umor, dramă, ironie, dragism și pe înțelegerea și analiza foarte exacte și profunde a sufletului omenesc. De aceea, actrița crede cu fermitate în contemporaneitatea scriitorului.

Acesta este imaginea pe care Cehov o are în mintea, sufletul și inima Oanei Pellea: Întotdeauna mi-am imaginat că bisturiul doctorului Cehov face vivisecţie pe sufletele noastre.

Întregul interviul îl puteți găsi aici http://yorick.ro/oana-pellea-%E2%80%9Ecehov-inteligenta-emotionala-la-superlativ%E2%80%9D/

Brad Pitt vine în România

2010-02-04T15:34:00.001+02:00

Cel mai cunoscut vampir al tuturor timpurilor revine pe marele ecran! Şi nu oricum, ci în interpretarea unor vedete! Sam Worthington, eroul principal din "Avatar", va juca în "Dracula Year Zero", iar Brad Pitt va veni în România în această primăvară pentru a începe filmările la pelicula "Vlad".
Filmul "Dracula Year Zero" îşi propune să exploreze originile contelui din Transilvania. Pelicula va sublinia, aşadar, latura umană a lui Vlad Ţepeş, în defavoarea celei de vampir. Noua versiune a lui Dracula are un buget care depăşeşte 100 de milioane de dolari, iar lansarea oficială a filmului este programată pentru anul viitor.

"Dracula Year Zero" sau "Vlad"? Sam Worthington versus Brad Pitt

"Dracula Year Zero" va avea o concurenţă puternică pe acest segment de filme. Asta pentru că există un proiect cinematografic intitulat "Vlad", în care rolul principal va fi interpretat de Brad Pitt. Starul va filma la Curtea de Argeş în primăvara acestui an.

”Vlad” este un film realizat de casa de producție a lui Brad Pitt, mai mult decât atât, unul dintre filmele de debut pentru actor a fost ”Interviu cu un vampir”, care a avut o temă asemănătoare și în care a jucat alături de Tom Cruise.

sursă: http://www.tvr.ro/articol.php?id=76330&c=110

Oscar 2010

2010-02-02T16:17:00.001+02:00

Nominalizările pentru Premiile Oscar 2010 au fost anunțate!
Astfel, cele zece filme care concurează pentru Best Picture sunt Avatar, The Blind Side, District 9, An Education, The Hurt Locker, Inglourious Basterds, Precious, A Serious Man, Up, Up in the Air, la categoria Actress in a Leading Role concurează Sandra Bullock - The Blind Side, Helen Mirren - The Last Station, Carey Mulligan - An Education, Gabourey Sidibe - Precious, Maryl Streep - Julie and Julia, iar pentru Actor in a Leading Role în competiție sunt: Jeff Bridges - Crazy Heart, George Clooney - Up in the Air, Colind Firth - A Single Man, Morgan Freeman - Invictus, Jeremy Renner - The Hurt Locker.

Sandajele din dreapta paginii vă dau posibilitatea să vă spuneți parerea și să vă votați favoriții la cele mai importante categorii!

Premiile Oscar vor avea loc pe data de 7 martie 2010 și vor fi transmise în direct pe ABC! Până atunci puteți vedea toate nominalizăriile aici http://oscar.go.com/

Premiile Grammy 2010 adică P!nk

2010-02-02T14:31:00.009+02:00

Nu voiam să scriu despre Premiile Grammy de anul acesta, dar nu mă pot abține!
Cu alte cuvinte, Premiile Grammy 2010 au fost prea cuminți, ușor îndoliate, în care au fost prezentate doar o parte dintre categoriile devenite deja clasice pentru aceste premii care au fost dominate de cele două numere dedicate lui Michael Jackson și oameniilor din Haiti. Nici sala, cu un decor minimalisnut nu a impresionat. Însă, un singur moment a eclipsat tot show-ul, anume P!nk.

Recunosc că deschiderea făcută de Lady Gaga și al său duet cu Sir. Elton John m-a surprins prin faptul că am realizat că acest nou fashion icon chiar știe să cânte, astfel cei doi au reușit să dea speranțe pentru un show reușit. Însă, momentul Beyonce a dezamăgit, nu cred că e suficient să dai puțin din cap și să te plimbi de pe o scenă mare pe o scenă mică și invers. Cu siguranță ce a urmat a fost cu adevărat singurul număr artistic demn de Premiile Grammy! P!nk a cântat perfect melodia Glitter in the Air suspendată pe un trapez la 30-40 de metri. Acestea fiind spuse, momentul P!nk a surclasat întregul spectacol și a demonstrat că merită mult mai multă admirație și recunoștință din partea specialiștilor din SUA. Ceea ce este puțin ciudat este faptul că, deși acest moment pe care l-a prezentat P!nk la Grammy este unul care se regăsește și în turneul său Funhouse, nu numai expresia ”WOOOW” a catalogat toată audiența, ci și surpinderea. Iar lucrul acesta este demonstrat și prin declarația lui Kelly Clarkson "It’s official….the age of lip-sync is over. If P!nk can sing live, upside down, spinning/flying through the air then there are no excuses".

M-a bucurat prestația lui Bon Jovi și revenirea lui Eminem!

Acestea fiind spuse, Premiile Grammy 2010 nu au strălucit și asta pentru că orice moment prezentat la aceste premii trebuie să depășească caracterul de concert, lucru pe care nu l-am văzut decât la P!nk și poate la Lady Gaga!

În loc de P.S. M-au bucurat premiile People's Choice pentru că nu au câștigat Taylor Swift pentru Best Country Artist și nici Beyonce la categoria Best R&B Artist. Da! Categorie care a găsit-o pe câștigătoare, Mareah Carey, într-o stare poate prea avansată de ebrietate!

Nominalizarile pentru premiile Zmeura de Aur 2010

2010-02-01T19:19:00.000+02:00

Actorii Robert Pattinson, Sarah Jessica Parker, Ben Affleck şi John Travolta se numără printre nominalizaţii celei de-a 30-a ediţii a premiilor Zmeura de Aur, acordate celor mai proaste filme sau prestaţii actoriceşti.
Astfel, peliculele "Transformers: Răzbunarea celor învinşi" şi "Land of the Lost" au primit, luni, câte şapte nominalizări la Zmeura de Aur, inclusiv la categoria "cel mai prost film al anului 2009". Starurile din aceste două filme, Megan Fox, respectiv Will Ferrell, au fost nominalizate la categoria "cea mai proastă interpretare feminină", respectiv "cea mai proastă interpretare masculină".

Celelalte trei pelicule nominalizate la categoria "cel mai prost film al anului 2009" sunt comedia "All About Steve", cu Sandra Bullock, filmul de acţiune "G.I. Joe: Ascensiunea Cobrei" şi comedia "Old Dogs/ Vechi tovarăşi", cu Robin Williams şi John Travolta.
Sandra Bullock reprezintă contradicția anului după ce a câștigat un Glob de Aur pentru cea mai buna actriță într-o dramă și este considerată favorită și pentru un Oscar la aceeași categorie, aceasta a fost nominalizată la categoria "cea mai proastă interpretare feminină", pentru rolul din comedia "All About Steve".
"Ea ar putea fi prima persoană care câştigă atât o Zmeură de Aur, cât şi un Oscar, în acelaşi weekend", a declarat John Wilson, fondatorul Golden Raspberry Awards, aflate în acest an la cea de-a 30-a ediţie.
La aceeași categorie ”concurează” și marea câștigătoare a premiilor Grammy din acest an, Beyonce Knowles.
La categoria similară masculină marii favoriți sunt cei trei fraţi din trupa The Jonas Brothers pentru rolurile lor din filmul "Jonas Brothers: The 3-D Concert Experience”.
Nici Robert Pattinson nu a scăpat și a fost nominalizat la categoria "cel mai prost rol secundar", pentru prestaţia lui din "Saga Amurg: Lună Nouă", iar partenera lui de platou, Kristen Stewart, concurează la categoria "cel mai prost cuplu de pe ecran", fiind nominalizată atât alături de Pattinson, cât şi alături de Taylor Lautner.
Însă, cel mai râvnit premiu este cel pentru "cea mai proastă interpretare a deceniului", unde sunt nominalizaţi, pentru varianta masculină: Ben Affleck, John Travolta, Eddie Murphy, Mike Myers şi Rob Schneider, iar pentru cea feminină: Lindsay Lohan, Jennifer Lopez, Madonna, Mariah Carey şi Paris Hilton.

Câştigătorii vor fi anunţaţi pe 6 martie, cu o seară înainte de gala Oscar, în timpul unei ceremonii care va avea loc la Los Angeles.
Câştigătorii - decişi în urma voturilor celor 687 de membri ai Fundaţiei Zmeura de Aur - primesc un trofeu, care valorează câţiva dolari, format dintr-o zmeură aurie, pusă pe o peliculă de 8 mm ciopârţită.

De acum si pe mozku.com

2010-01-28T22:57:00.001+02:00

De acum ne inalnim si pe site-ul http://cinema.mozku.com/ pentru cronici si informatii din cinema.
Putin din primul post "Inainte de premiile Oscar din anul 2010 va prezentam un film care s-a bucurat de cinci nominalizari anul trecut."
Click http://cinema.mozku.com/

Cel mai mare eşec cinematografic din ultimii 5 ani - "All the King's Men"

2010-01-26T22:02:00.000+02:00

Pelicula "All the King's Men/ Toţi oamenii regelui" (2006), în care Sean Penn joacă rolul principal, ocupă primul loc în topul celor mai mari eşecuri cinematografice din ultimii cinci ani, alcătuit de Forbes.

Pentru a alcătui acest top, experţii revistei Forbes au analizat acele filme în care au jucat actori de renume - Sean Penn, Eddie Murphy, Mike Myers etc -, dar care nu au reuşit să obţină încasări suficiente pentru a-şi acoperi cheltuielile de producţie. În privinţa încasărilor, experţii Forbes au luat în calcul doar veniturile obţinute din vânzările de bilete în sălile de cinematograf, nu şi pe cele rezultate din vânzările de DVD-uri sau ale drepturilor de televiziune. Ei nu au inclus însă nici costurile de publicitate, care reprezintă adeseori o treime din bugetul unui film.
În 2006, versiunea cinematografică a romanului "All The King's Men", de Robert Penn Warren, părea să fie un proiect care va avea succes. Studiourile Sony au obţinut semnăturile actorilor Sean Penn şi Kate Winslet pentru a juca în film. James Gandolfini, starul din serialul TV "Clanul Soprano", şi Jude Law au semnat şi ei pentru acest proiect cinematografic, iar Steven Zaillian, autorul scenariilor unor filme de succes, precum "Lista lui Schindler" şi "Misiune: Imposibilă", a semnat scenariul şi regia acestui lungmetraj.

Însă ceva nu a funcţionat. Cronicile pentru acest film au fost teribil de dure. Joe Morgenstern, de la The Wall Street Journal, a scris că acest film "nu are centru, nu are coerenţă, nu are suflet şi nici ruşine". Nici încasările nu au fost strălucitoare. Filmul a vândut bilete în valoare de doar 9 milioane de dolari pe plan mondial, deşi a avut un buget de 55 de milioane de dolari. Cu alte cuvinte, filmul nu a reuşit să recupereze aproximativ 84% din cheltuielile de producţie.
Starurile nu sunt întotdeauna vinovate de eşecul unui film. De cele mai multe ori, filmele nu au succes din cauza unor probleme organizatorice apărute pe parcurs, de la scrierea scenariului până la transpunerea pe marele ecran. Cu toate acestea, actorul principal reprezintă imaginea oficială a filmului şi acesta va trebui "să încaseze" criticile dure atunci când pelicula în care joacă nu are succes.
Dennis Quaid s-a situat pe locul al doilea în acest clasament. Filmul "The Express", din 2008, despre primul jucător de culoare câştigător al Heisman Trophy, a avut încasări de 10 milioane de dolari, pentru un buget de 40 de milioane de dolari.
Filmul "Stay/ Rămâi cu noi", avându-i în distribuţie pe Ewan McGregor şi pe Naomi Watts, ar fi trebuit să fie un thriller psihologic intens. Filmul a avut încasări de 8 milioane de dolari pe plan mondial, iar IMDB a raportat un buget de producţie estimat la 50 de milioane de dolari, însă această sumă pare mult prea mare. Specialiştii revistei Forbes au preferat să ia în calcul un buget de 30 de milioane de dolari, aşa cum au anunţat producătorii de la News Corp, însă, chiar şi aşa, filmul nu a reuşit să recupereze aproximativ 73% din cheltuielile de producţie.

sursă: http://www.tvr.ro/articol.php?id=75881&c=720

"Concertul" de Radu Mihăileanu - şase nominalizări la Premiile Cesar

2010-01-24T14:30:00.000+02:00

Pelicula "Le concert/ Concertul" de Radu Mihăileanu a obţinut şase nominalizări la prestigioasele Premii Cesar, distincţiile urmând să fie acordate pe 27 februarie, informează AFP. Premiile Cesar sunt echivalentul francez al Oscarurilor.
Asta după ce Radu Mihăileanu a fost nominalizat, alături de co-scenariştii filmului "Concertul", Alain-Michel Blanc, Matthew Robbins, Hector Cabello Reyes şi Thierry Degrandi, la premiul pentru cel mai bun scenariu la cea de-a 15-a ediţie a Premiilor Lumiere, considerate echivalentul francez al Globurilor de Aur.

"Le concert/ Concertul" este nominalizat la Premiile Cesar la categoria "cel mai bun film", alături de pelicule precum "Un prophete" de Jacques Audiard şi "Les herbes folles" de Alain Resnais. De asemenea, filmul a mai fost nominalizat la categoriile: "cel mai bun scenariu original", "cea mai bună muzică", "cel mai bun sunet", "cel mai bun montaj" şi "cel mai bun regizor". La categoria "cel mai bun regizor", Mihăileanu concurează cu Jacques Audiard şi cu Philippe Lioret ("Welcome").

sursă: http://www.tvr.ro/articol.php?id=75717&c=720

Cele mai bune filme din 2009, la Best Film Fest, între 22 şi 28 ianuarie

2010-01-22T16:50:00.000+02:00

Ediţia cu numărul zece a Best Film Fest, o retrospectivă a celor mai bune filme ale anului 2009, se desfăşoară între 22 şi 28 ianuarie la Cinema Studio din Capitală.

Cele mai apreciate filme de către critică şi presa de specialitate din România ce au rulat pe ecranele româneşti în 2009 vor fi premiate vineri, ora 19.00, la Cinema Studio.

În cadrul Galei se vor prezenta topurile anului 2009 şi se vor înmâna trofeele pentru Cel mai bun film care a rulat în România în 2009 - Inglorious Basterds, Cel mai bun film european care a rulat în România în 2009 - Gomorra, Cel mai bun film românesc care a rulat în 2009 - Poliţist, adjectiv, Cea mai bună actriţă într-un film românesc - Maria Dinulescu (Pescuit sportiv), Cel mai bun actor într-un film românesc - Dragoş Bucur (Poliţist, adjectiv), Cel mai bun regizor român al anului 2009 - Corneliu Porumboiu (Poliţist, adjectiv), Cel mai profitabil film care a rulat în România în 2009 - Ice Age 3 - 6.858.621 RON.

Tot în cadrul celei de-a 10-a ediţii a Galei Best Film Fest vor fi prezentate date statistice referitoare la piaţa de cinema din România şi se vor proiecta în avanpremieră trailerele celor mai importante filme care se vor lansa în 2010. Gala se va încheia cu o proiecţie specială a filmului "Nuntă în Basarabia", în regia lui Napoleon Helmis.

sursă: http://www.tvr.ro/articol.php?id=75715&c=99
tot programul îl găsiți aici http://www.cinemagia.ro/stiri/best-film-fest-la-cinema-studio-14559/

Ceremonie cu Globuri de Aur

2010-01-18T15:43:00.005+02:00

oaptea trecută au fost decernate premiile oferite anual de membrii Asociaţiei Presei Străine de la Hollywood. Gazda din această noapte a premiilor a fost Ricky Gervais, unul dintre cei mai apreciați comedianți britanici, care a avut din nou o intervenție spumoasă, asta dupa ce în 2008 l-a ironizat pe Steve Carell la Premiile Emmy.

Marele câștigărot al serii a fost James Cameron cu al său film Avatar. Filmul uimește și încântă prin efecte, dar povestea inexistentă și acuzată că este copiată după Pocahontas, clișeele americane și criticile legate de discriminarea rasială, toate acestea mă fac să cred că bugetul IMENS, de mai bine de jumătate de miliard de euro, a fost stat la baza câștigării premiilor pentru ”Cel mai bun regizor” și ”Cel mai bun film- Drama”.
Premiile pentru ”Cea mai bună actriță într-un rol principal -Comedie sau Musical și Dramă” m-au bucură cu adevărat! Dacă pentru comedie a câștigat Meyl Streep, pentru dramă, premiul i-a fost înmânat actriței Sandra Bullock. Meryl Streep a devenit campioana Globurilor de Aur, după ce aseară a câștigat cel de-al șaptelea trofeu de acest gen. La această categorie marea perdantă a fost Meryl Streep cu rolul din It's Complicated, iar marea câștigătoare a fost Meryl Streep cu rolul din Julie and Julia.

Sandra Bullock a fost de curând desemnată actrița cu cel mai bun box office al anului pentru filmele The Proposal - rol pentru care a fost nominalizată la categoria ”Cea mai bună actriță într-un rol principal într-un film de Comedie” și The Blind Side - drama care i-a adus și Globul de Aur de aseară. Precum am mai scris pe blog, această actriță merită mult mai multe roluri bune, ofertante, în filme care să depășească clișeele americane.

Premiile de aseară au avut parte și de un standing ovation pentru regizorul Martin Scorsese. Acesta este omul film, precum a spus și Robert De Niro aseară, ”Martin lucrează film, mănâncă film, face chiar sex cu filmul ... Trăiește Film!”.

Întreaga listă cu premii o găsiți aici http://www.cinemagia.ro/stiri/castigatorii-globurilor-de-aur-2010-14522/

Retragerea unui mare Profesionist!

2010-01-18T15:03:00.001+02:00

Evenimentul Zilei de astăzi ne dă o veste tristă pentru lumea și iubitorii teatrului românesc: marea regizoare Cătălina Buzoianu a decis să se retragă!
Regizoarea Cătălina Buzoianu îşi anunţă retragerea după premiera „Scamatorul din Lublin”, de la Teatrul Evreiesc, declarându-şi amărăciunea faţă de actorii, care nu mai ştiu să ardă până la capăt, şi faţă de starea teatrului de astăzi.

După o carieră şi o recunoaştere internaţională de peste 40 de ani, cu peste 100 de mari spectacole puse în scenă, cu premii importante acordate în ţară şi în străinătate, regizoarea Cătălina Buzoianu, căreia Giorgio Strehler declara că îi poartă „un mare respect”, îşi anunţă, retragerea de pe scenele româneşti. Ultimul spectacol important, pe care-l semnează, este „Scamatorul din Lublin”, după romanul lui Isaac Bashevis Singer, laureat cu premiul Nobel în 1978, cu actorul Veaceslav Grosu, în rol principal. Spectacolul va avea premiera in luna februarie la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti.

Lucrurile se fac până la capăt sau nu se fac deloc!

După ce şi-a legat numele de Teatrele Mic, Bulandra şi Comedie, distribuind-o în cele mai mari roluri din carieră pe Valeria Seciu, după ce a cucerit lumea cu „Maestrul şi Margareta” (1980, Teatrul Mic) sau cu „Odiseea 2001”, care s-a jucat în toate porturile Mediteranei, Cătălina Buzoianu, în vârstă de 71 de ani, declară acum că se simte îndepărtată cu obstinaţie, „îngropată” de lumea teatrală românească.
Regizoarea îşi exprimă amărăciunea că cei mai mulţi actori nu mai sunt dispuşi să ardă până la capăt şi nici să facă orice pe scenă, aşa cum făceau odinioară înaintaşii lor.
Deşi se află în plină formă, repetând la Teatrul Evreiesc cu o vigoare şi o acuitate uluitoare, Cătălina Buzoianu afirmă, într-un interviu pentru EVZ, că îşi doreşte singurătatea, pentru că „nu mai vrea să plictisească” şi mai ales pentru că simte că, în afară de familie, nu mai are nimeni nevoie de ea.

Întregul interviu îl puteți găsi aici http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/883138/Imi-doresc-singuratatea/

Din ciclul: Filme bune și aproape românești!

2010-01-16T19:02:00.002+02:00

”Cendre et sang”

o producție fracezo-româno-portugheză

Sinopsis: O femeie care-şi creşte singură cei trei copii după ce soţul ei a fost ucis se întoarce după 18 ani în ţară şi reînvie vechi tensiuni între familii rivale. Capul de afiş va fi israelianca Ronit Elkabetz, căreia îi revine rolul principal, în timp ce capii celor doua "clanuri" vor fi doi actori români, Olga Tudorache şi Ion Besoiu.

Primul film în regia și scenariul lui Fanny Ardant este făcut în producția lui Tudor Giurgiu și în a cărui distribuție întâlnim mulți actori români. Producția este realizată după cartea cu același nume a scriitorului albanez Ismail Kadare și a fost selecţionat în afara competiţiei la Festivalul de Film de la Cannes.
”Cenușă și sânge” este un film despre importanța tradiției și a respectării ritualurilor!
Fanny Ardant a fost pentru prima dată în spatele camerei de filmat, însă nu a reuşit să dea ritm filmului, care este înecat în dialog, supralicitat şi greoi, dacă nu chiar rizibil. Nici montajul nu salvează povestea, mai degrabă o face mai confuză.
Filmul este, însă, salvat de jocul actorilor. Daca la Olga Tudorache mă așteptam să spun ”Jos pălăria”, respectul și profesionalismul cu care Tudor Aron Istodor își tratează personajul mă face să spun că am câștigat pentru viitor un actor mare, pe care ar trebui să-l vedem și în producții românești de calitate.
Pelicula a fost filmată 90% în România!
Filmul arătă multe obiceiuri care ar trebui să se regăsească în România, fapt accentuat și prin folosirea limbii române în dialogul actorilor.
”Cendre et sang” este un film simplu, natural, surprinzător prin detaliile poveștii, dar care nu excelează în ceea ce privește partea tehnică și ușurința desfășurării acțiunii”!

FAITHLESS REVINE IN ROMANIA!

2010-01-12T13:16:00.001+02:00

"Dupa trei editii ce au adus atat zeci de vedete internationale, cat si o mare de zambete pe chipurile a peste o 150.000 de romani, primul festival de anvergura "made in Romania" - B'ESTFEST - se pregateste pentru cea de-a patra editie! B'ESTFEST 2010 va avea loc anul acesta in zilele de 16, 17, 18 iulie, la Romexpo, primul nume confirmat in program fiind acelasi care in urma cu patru ani dadea startul primei editii a festivalului - Faithless!" scrie pe
site-ul oficial al festivalului!

Asteptam si alte nume mari in "lista de corfirmari" pentru B'estfest 2010! Singurul eveniment din Romania care merita titulatura de festival!

În final, cineva are de suferit!

2010-01-09T00:32:00.002+02:00

O privire amuzantă, ironică şi onestă asupra relaţiilor moderne, Closer este povestea a patru străini, cu întâlnirile lor intâmplătoare, atracţiile la prima vedere şi trădările accidentale.

Întâi a fost piesa de teatru şi apoi filmul!

Closer a depăşit graniţele scenei şi a ajuns în cinematografie. Celebrul film cu Julia Roberts, Jude Law, Clive Owen şi Natalie Portman a fost precedat de către piesa de teatru cu acelaşi nume jucată pe scenele londoneze. La Teatrul Foarte Mic din Bucureşti putem retrăi replicile inteligente şi pline de umor şi realism ale poveştii de dragoste accidentală dintre cei patru străini.

"Dacă eşti omul care râde la înmormântări, la catastrofele aviatice, la cele mai sumbre documentare pe teme politice şi la poveştile despre devastarea lumii în care trăim, atunci te vei îndrăgosti de Closer."

Washington Post

CLOSER

(spectacol produs de Teatrul Mic în parteneriat cu ArCuB şi Master Class)
de Patrick Marber

Traducerea şi adaptarea Ilinca Stihi
Regia: Ilinca Stihi
Scenografia: Imelda Manu
Light design: Gheorghe Jipa
Distribuţia: GHEORGHE VISU (Larry), ANA-IOANA MACARIA (Anna), MARIUS CAPOTĂ (Dan), MIHAELA MIHĂESCU (Alice)

Sunt oamenii făcuţi să se cupleze toată viaţa? Ce te poate determina ca într-o relaţie perfectă să devii infidel chiar cu preţul pierderii persoanei iubite? Poţi să iubeşti mai mult decât un singur partener în acelaşi timp? Cât de bine îl cunoşti pe cel pe care-l iubeşti? În final, cineva are de suferit. Cei patru eroi ai piesei se integrează perfect într-un scenariu plin de umor şi extrem de sincer în legătură cu relaţiile adulte. Ilinca Stihi
Piesa respectă foarte multe dintre caracteristicile scenelor din film. De la replici, la jocul actorilor sau gândirea regizorului, toate sunt amănunte ce amintesc de filmul lui Mike Nicholas. Closer ne prezintă un Gheorghe Visu cu totul diferit de personajul viu, relaxat, plin de umor şi culoare cu care ne-am obişnuit din serialele tv. Decorul ajută desfăşurarea acţiunilor şi uşurează înţelegerea semnificaţiilor diferite pentru fiecare cadru.

De la iluzia dragostei la prima vedere dintre Dan şi Alice, la dorinţa unei siguranţe false pentru Anna şi Larry, textul prezintă pierderi şi regăsiri ale sentimentului de iubire. Fiecare relaţie are specificul său - replica lui Larry "Când eu eram în formă, tu erai în scutece" defineşte legătura sa cu Alice care crede că "Tu alegi" pe cine iubeşti.
Finalul prezintă ideea că iubirea e o iluzie pe care atunci când crezi că ai atribuit-o cui trebuie îţi dai seama că ai greşit. Mereu în căutarea "acelei persoane" cei patru străini de la început se găsesc tot timpul în jocul frumos, ciudat şi dureros al vieţii.Finalul este surprinzător. Larry începe o relaţie cu o asistentă mai tânără şi o lasă pe Anna care încearcă să se refugiaze la ţară. Alice moare, iar Dan trăieşte în continuare viaţa sa de scriitor ratat.

Din nefericire, pentru cei care au văzut filmul o să fie senzaţia ciudata. Asta pentru că ştii ce urmează, ştii ce o să răspundă celălalt la insulta sau gluma primului. Şi mai mult jocul actorilor din film îl depăşeşte prin naturaleţe, simplitate, firesc sau implicare pe cel al actorilor români.

“Poliţist, Adjectiv” o dovadă de fascism

2010-01-08T22:56:00.001+02:00

Criticul american Armond White scrie în New York Press din 30 decembrie 2009 o cronica a filmului românesc „Poliţist, Adjectiv” considerându-l o manifestare de fascism. Propunearea României pentru premiu de „cel mai bun film străin” pentru Oscarurile de anul acesta este desfiinţată, precum spune şi Dragoş Bucur, actorul principal din film, „Omul asta face praf filmul şi cinematografia românească”.

Armond White susţine că filmul este considerat unul anti-comunism doar pentru că este făcut în România, o ţară care a ieşit de curând din acest sistem dictatorial, dar, în esenţă, „Poliţist, Adjectiv”, este doar o formă de fascism.
Modalitatea de filmare folosită de regizorul Corneliu Porumboiu este catalogată drept „o accentuare a banalei idei a realismului”. Filmul utilizează focalizarea pe obiect nu pe acţiune, ceea ce, susţine Armond White, este specific cinematografiei româneşti. „Poliţist, Adjectiv” este comparat cu filmele realizate în anii ’90 în cinematografia Iraniană, unde se punea accentul „pe formă şi emoţie” în mod egal. În realizarea peliculei sunt ilustrate cu preponderenţă activităţi birocratice, fapt ce-l face pe critic sa-l compare cu filmele făcute de către Godard sau Makavejev, însă aceştia erau iubiţi de oamenii care ştiau ce înseamnă cinematografia controlată politic.
Cele mai importante secvenţe din film sunt considerate rudimentare. Astfel, dezbaterea despre semnificaţia cuvântului conştiinţă este văzută ca un act de snobism în cultură. Stilul lui Porumboiu este catalogat drept distrugător de simboluri şi imagini, iar aroganţa culturală transmisă în film este un factor negativ pentru cinematografia românească.
Criticul Armond White este unul dintre cele mai controversate personaje din industria cinematograifică din SUA. Cronicile sale au fost în nenumărate rânduri desfiinţate chiar de către Roger Ebart în Sun Times, iar RottenTomatoes.com a înfiinţat o petiţie electronică, pe site-ul http://www.petitionspot.com/ pentru stoparea activităţii lui.

Teatrul de Comedie are o Sală Nouă

2010-01-08T13:25:00.000+02:00

Strada Sfânta Vineri, numărul 11. Este locul unde, de acum, vă puteţi întâlni cu teatrul şi artele plastice. Clădirea, o casă cu parter şi un etaj, este Sala Nouă a Teatrului de Comedie, inaugurată marţi seară. Investiţia este în valoare de 1,8 milioane de lei.

Până nu demult, în clădirea de pe Strada Sf. Vineri funcţionau atelierele de tâmplărie ale Teatrului de Comedie. Noul spaţiu cuprinde o sală pentru spectacole de teatru şi una dedicată artelor vizuale. Sala de teatru are gradene mobile şi posibilităţi multiple de montare a decorului şi a luminilor, spaţiul de joc putând fi adaptat uşor în funcţie de viziunea regizorală. Primele spectacole programate vor fi prezentate la începutul anului 2010.

Zona dedicată artelor contemporane se numeşte Atelier 030202. Aici vor fi invitaţi să expună tinerii artişti interesaţi de experiment, concept vizual şi noile media. Primul eveniment găzduit de Atelier 030202 este proiectul "Est/ Vest. 20" - o instalaţie vizuală concepută şi creată de Aurel Tar şi Mihai Zgondoiu, cu aportul unei instalaţii de sunet imaginată de Florin Tomescu. "Est/ Vest. 20" celebrează 20 de ani de la Revoluţia Română şi căderea Zidului Berlinului.
Teatrul de Comedie, al cărui director general este George Mihăiţă, este o instituţie publică de cultură subvenţionată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Celelalte două spaţii ale teatrului sunt Sala Studio şi Sala Mare, din sediul de pe Strada Sfântu Dumitru nr. 2.

sursă: http://www.tvr.ro/articol.php?id=73792

Actorul-revelaţie Christoph Waltz în rolul lui Sigmund Freud

2010-01-05T21:40:00.000+02:00

Vorbeşte fluent germana, engleza şi franceza şi se pricepe să mimeze discursuri în italiană. În 2009 a devenit cunoscut publicului internaţional după ce a fost recompensat la Cannes cu premiul pentru cel mai bun actor, pentru rolul carismaticului ofiţer SS Hans Landa din filmul "Ticăloşi fără glorie" al regizorului american Quentin Tarantino. Pentru acelaşi rol a primit şi o nominalizare la ediţia 2010 a Globurilor de Aur. Vorbim despre actorul austriac Christoph Waltz (53 de ani).

În 2010, actorul austriac îl va întruchipa pe părintele psihanalizei Sigmund Freud în "The Talking Cure", cel mai recent proiect cinematografic al regizorului canadian David Cronenberg. În acest film, Christoph Waltz va juca alături de britanica Keira Knightley. Acţiunea se bazează pe piesa de teatru cu acelaşi titlu scrisă de dramaturgul britanic Christopher Hampton.

sursă: http://www.tvr.ro/

Sandra Bullock, actriţa cu cel mai mare succes la box office în 2009

2010-01-04T13:02:00.001+02:00

Sandra Bullock este actriţa cu cel mai mare succes în box office-ul american în 2009, an în care a reuşit să atragă audienţe mai mari decât George Clooney sau Denzel Washington, după o absenţă de doi ani pe marele ecran.

Topul actorilor care au adus cele mai mari încasări în anul precedent este publicat de Quigley Publishing Company având la bază un sondaj realizat în rândul a sute de directori de cinematografe.
Anul trecut, Sandra Bullock a dominat acest top, după ce a revenit pe marile ecrane cu rolurile din comedia romantică "Vrei să te însori cu mine? / The Proposal", drama "The Blind Side", a cărei acţiune se petrece în domeniul fotbalului american.
"Vrei să te însori cu mine?" a avut încasări de 315 milioane de dolari în întreaga lume, după ce a fost lansat în luna iunie, în timp ce "The Blind Side", lansat pe 20 noiembrie, a adus încasări în valoare de 193 de milioane de dolari numai în SUA şi Canada.
Sandra Bullock a mai jucat şi în comedia "All About Steve", lansată pe 4 septembrie în SUA şi Canada, unde a avut încasări de 34 de milioane de dolari.
Astfel, Sandra Bullock devine a opta femeia din topul Quigley, publicat anual din 1932. Înaintea ei, actriţa aflată în fruntea acestei liste a fost Julia Roberts, în 1999.
În topul din 2009, Bullock este urmată de Johnny Depp, Matt Damon, George Clooney, Robert Downey Jr, Tom Hanks, Meryl Streep, Brad Pitt, Shia LaBeouf şi Denzel Washington.

Informează http://www.mediafax.ro/

Michael Jackson şi Leonard Cohen vor fi onoraţi la gala Grammy 2010

2010-01-04T12:56:00.004+02:00

Michael Jackson va primi postum un premiu Grammy, la gala de decernare care va avea loc în ianuarie 2010, în timp ce canadianul Leonard Cohen va primi un Grammy pentru întreaga carieră, au anunţat, joi, organizatorii.
În timpul vieţii, regretatul "rege al muzicii pop" Michael Jackson a primit 13 premii Grammy, majoritatea pentru albumul "Thriller". Această a 14-a recompensare, postumă, va onora "unul dintre artiştii cei mai influenţi" din lume, a explicat Neil Portnow, preşedinte al The Recording Academy, care organizează prestigioasa gală.
Cântăreţul canadian Leonard Cohen, în vârstă de 75 de ani, va primi un Grammy de onoare, pentru cariera sa care se întinde pe parcursul a 40 de ani şi în timpul căreia a lansat 18 albume.

Informează http://www.mediafax.ro/

Bilanţ de sfârşit de an!

2009-12-30T14:39:00.002+02:00

Top 5 - Filmele anului 2009

Locul 5 - Inglourios Basterds

În Franţa ocupată de germani Shosanna Dreyfus (Melanie Laurent) priveşte neputincioasă cum familia ei este executată de colonelul nazist Hans Landa (Christoph Waltz). Shosanna scapă ca prin urechile acului şi fuge la Paris, unde-şi creează o nouă identitate ca proprietar şi proiecţionist de cinema. În altă parte a Europei, locotenentul Aldo Raine (Pitt) organizează un grup de soldaţi evrei pe care-i conduce într-o campanie de răzbunare împotriva naziştilor. Cunoscuţi sub numele de "The Basterds" (adică "ticăloşii"), trupa lui Raine o adoptă pe actriţa şi agenta sub acoperire de origine germană Bridget von Hammersmark (Diane Kruger) într-o misiune al cărei scop este lichidarea liderilor celui de-al treilea Reich. Soarta uneşte drumurile personajelor sub un cort de cinema, unde Shosanna este hotărâtă să-şi ducă la îndeplinire propriul ei plan de răzbunare.

Locul 4 - Invictus

Ecranizare a cărţii "The Human Factor: Nelson Mandela and the Game that Changed the World" a lui John Carlin.
În 1995, în timpul primului mandat de preşedinte al lui Mandela, Africa de Sud găzduieşte Campionatul Mondial de Rugby. Preşedintele s-a folosit de acest eveniment pentru a aduce albii şi persoanele de culoare laolaltă, după decenii de violenţă şi neîncredere.

Locul 3 - Julie and Julia

Meryl Streep este Julia Child iar Amy Adams este scriitoarea Julie Powell în comedia Norei Ephron, Julie & Julia.
Julia este femeia care a schimbat pentru totdeauna modul de a găti al americanilor. Dar în 1948, Julia Child (Meryl Streep) nu era decât o americană obişnuită care trăia în Franţa. Ajunsese la Paris datorită slujbei soţului ei, iar ea, din cauza firii ei neobosite, dorea să-şi găsească o ocupaţie.
După cincizeci de ani, Julie Powell (Amy Adams) se află într-un impas. Pentru că se apropie de 30 de ani, trăieşte în Queens şi lucrează într-un mediu cenuşiu, în timp ce prietenele ei obţin succese uluitoare, ea se hotărăşte să urmeze un plan care să-i valorifice toate energiile. Julie decide ca într-un an să încerce toate cele 524 de reţete din cartea de bucate a Juliei Child: Mastering the Art of French Cooking (pe care Child o scrisese împreună cu Louise Bertholle şi Simone Beck) – şi să scrie pe blog despre experienţele ei culinare.
Regizoarea, scenarista şi producătoarea Nora Ephron combină cu iscusinţă cele două poveşti adevărate într-o comedie care demonstrează că atunci când foloseşti proporţiile potrivite de pasiune, obsesie şi unt, poţi să-ţi schimbi viaţa şi să-ţi împlineşti visul.

Locul 2 - The Curious Case of Benjamin Button

"M-am nascut in conditii neobisnuite."
Aşa începe "Strania poveste a lui Benjamin Button", o adaptare după nuvela lui F. Scott Fitzgerald, din anii 1920, despre un om care s-a născut pe la 80 de ani şi care în loc să îmbătrânească, întinereşte: Un om ca oricare altul, care nu poate ţine timpul în loc. Începând la New Orleans, la sfârşitul primului război mondial, în 1918, şi până în pragul secolului 21, parcurgând un drum neobişnuit, ca orice viaţă de om, filmul relatează povestea unui om ieşit din comun, a oamenilor şi locurilor pe care le descoperă de-a lungul acestui parcurs, a iubirilor şi despărţirilor pe care le trăieşte, a bucuriilor vieţii şi tristeţii morţii, şi a lucrurilor ce dăinuie dincolo de timp.
Paramount Pictures şi Warner Bros. Pictures prezintă o producţie Kennedy/Marshall, un film de David Fincher, "Strania poveste a lui Benjamin Button", cu Brad Pitt, Cate Blanchett, Taraji P. Henson, Julia Ormond, Jason Flemyng, Elias Koteas şi Tilda Swinton. Filmul este regizat de David Fincher. Scenariul este semnat de Eric Roth, după o poveste de Eric Roth şi Robin Swicord, bazată pe nuvela lui F. Scott Fitzgerald. Poducătorii sunt Kathleen Kennedy, Frank Marshall şi Ceán Chaffin.
Echipa realizatorilor din spatele camerei de filmat este condusă de directorul de imagine Claudio Miranda, scenograful Donald Graham Burt, monteurii Kirk Baxter şi Angus Wall şi designerul de costume, Jacqueline West. Muzica este semnată de Alexandre Desplat.

Locul 1 - The Reader

"The Reader" este inspirat din romanul lui Bernhard Schlink, publicat in 1995, care are la baza povestea unei aventuri dintre un adolescent si o femeie mai in varsta. Cei doi incep o relatie amoroasa, pasionala si intensa, care se termina brusc in momentul in care Hanna (Kate Winslet) dispare, fara nici o explicatie, din viata tanarului.

Locuri speciale pentru A Chrismas Carol, Ice Age 3 şi Avatar!

sursă: http://www.cinemagia.ro/

Ho! Ho! Ho!

2009-12-25T17:56:00.000+02:00

Crăciun fericit alături de cei dragi şi un An Nou cu bucurii, sănătate şi fericire!

La mulţi ani!

Din Ciclul: Filme Bune şi Româneşti

2009-12-22T16:28:00.002+02:00

"Poliţist adjectiv"

un film de Corneliu Porumboiu

În „Poliţist, adjectiv” (titlul a fost preferat titlului iniţial, „Intermediar”), un tânăr poliţist pe nume Cristi (Dragoş Bucur) are o dilema morala majora la un caz minor – cel al unui licean turnat de colegul lui ca oferă haşiş.

"Noul val al cinematografiei române câştigă şi mai mult prestigiu cu non-thrillerul cerebral al lui Corneliu Porumboiu, "Poliţist, Adjectiv". Cu filmul câştigător al premiului Camera d'Or din 2006, "A fost sau n-a fost", Porumboiu şi-a câştigat reputaţia de regizor şi scenarist cu o ureche bună pentru dialog şi un interes în vastele ramificaţii ale adevărului. Filmul său, "Poliţist, Adjectiv", are ca subiect un poliţist contemporan care supraveghează neintenţionat un tânăr bănuit că vinde droguri şi care ia lucrurile la alt nivel, ţintind spre un intelect şi o înţelegere profundă a limbajului în termeni ai autorităţii şi produsul totalitarismului." Variety.com

"Niciun festival renumit nu poate să omită din competiţie noul film al lui Corneliu Porumboiu: "Poliţist, Adjectiv". Acesta a câştigat în 2006 Camera d'Or cu "A fost sau n-a fost". Nu numai că noul său film care participă la Un Certain Regard confirmă debutul său, dar încearcă să obţină un maximum cu un minim de mijloace. Este un lucru greu de realizat dar merită toată răbdarea. Acest film subtil, fără presupuneri şi totuşi sofisticat poate părea confuz la prima vedere, dar cu expunerea la festival şi suportul critic, pare a fi destinat pentru o carieră solidă în filmele de arta." Screendaily.com

„Politist, adjectiv”
Scenariul şi Regia: Corneliu Porumboiu
imaginea: Marius Panduru
Montaj: Roxana Szel
Distribuţie: Dragoş Bucur, Vlad Ivanov, Ion Stoica, Irina Saulescu, Marian Ghenea, Cosmin Seleşi.
Premiera românească - 3 iulie 2009.
Premiul Juriului sectiunii Un Certain Regard, Cannes 2009 - Premiul FIPRESCI, Cannes 2009

"Poliţist adjectiv" reprezintă, mai presus de toate premiile câştigate, un film despre moralitate, conştiinţă, sistem contestat, dar acceptat. Un material complex, sofisticat tratat într-o manieră aparent simplă, filmul lui Porumboiu merită, cu siguranţă, aplauzele primite de public şi critici!

Pentru toată lumea care a văzut filmul: CONȘTIÍNȚĂ, (rar) conștiințe, s.f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere. ♢ Conștiință socială = ansamblu de reprezentări, idei, concepții, cunoștințe, mentalități ale unei colectivități umane, care reflectă condițiile de existență ale acesteia, precum și psihologia socială a oamenilor. Conștiință de clasă = parte a conștiinței sociale care reflectă existența socială a unei clase determinate. 3. (În opoziție cu existența, materia) Gândire, spirit. 4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită. ♢ Caz (sau proces) de conștiință = dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat. Mustrare de conștiință = remușcare, regret. ♢ Expr. A fi cu conștiința împăcată sau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau a legilor statului. A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule. Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea. 5. (În sintagma) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc. [Pr.: -ști-in-] – Din fr. conscience, lat. conscientia.

"Poliţist adjectiv" face parte şi din ciclul: Dacă e Miercuri - e FRAME!

"Poliţist, adjectiv", într-un top al celor mai bune 10 filme ale anului

2009-12-22T13:57:00.000+02:00

Pelicula "Poliţist, adjectiv", în regia lui Corneliu Porumboiu, a fost inclusă într-un top al celor mai bune 10 filme ale anului alcătuit de unul dintre criticii de la The Hollywood Reporter, informează Mediafax.

Şase critici ai publicaţiei The Hollywood Reporter au alcătuit fiecare câte un top al celor mai bune 10 filme din 2009, cele şase clasamente fiind dominate de titluri precum "The Hurt Locker", cu Ralph Fiennes şi Guy Pearce, "Sus, în aer", de Jason Reitman, cu George Clooney, şi animaţia "Deasupra tuturor" de Bob Peterson şi Pete Docter.
"Poliţist, adjectiv" apare pe locul al treilea în topul criticului Sheri Linden, după "The White Ribbon" de Michael Hanneke, filmul câştigător la Cannes în 2009, şi "District 9".
Alte titluri des menţionate în clasamente sunt "Avatar", de James Cameron, "Precious" de Lee Daniels, precum şi documentarul "The Cove" de Louie Psihoyos, ce prezintă abuzurile asupra delfinilor ce au loc într-un mic golf de lângă Taijii, Japonia.
"Poliţist, Adjectiv" este propunerea din acest an a României la premiile Oscar 2010, la categoria "cel mai bun film într-o limbă străină alta decât engleza".
Anul acesta, pentru pelicula "Poliţist, adjectiv", Porumboiu a câştigat premiul FIPRESCI şi Premiul Juriului la secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes. "Poliţist, adjectiv" a primit şi Trofeul Transilvania la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) 2009, urmat de premiul Age D'Or la Festivalul Internaţional de Film din Belgia.

sursă: http://www.tvr.ro/

A murit actrita Brittany Murphy

2009-12-21T11:46:00.000+02:00

Actrita Brittany Murphy (32 de ani) a incetat din viata, duminica, in urma unui stop cardiac. Dupa cum relateaza France Presse, serviciul de urgenta a primit un apel dintr-o casa din Los Angeles care apartine sotului actritei. Potrivit primelor informatii, mama lui Brittany Murphy a gasit-o inconstienta. Tanara a fost dusa de urgenta la spital, insa la sosire s-a constat decesul.

Brittany Murphy a jucat in filmele "Tineri insuratei" ("Just married"), "Liceenele din Beverly Hills" ("Clueless"), "8 Mile" sau "Sin City". Era casatorita cu scenaristul britanic Simon Monjack.
A jucat alaturi de Michael Douglas in thriller-ul "Nicio vorba" ("Don't say a word") si a lucrat cu regizorii Quentin Tarantino si Robert Rodriguez la superproducţia "Sin City", ecranizare a romanului omonim de benzi desenate, semnat de Frank Miller.
Anul viitor, Brittany Murphy urma sa apara in pelicula regizata de Sylvester Stalone, "The Expendables".

sursa: http://www.hotnews.ro/

Din Ciclul: Filme Bune şi Româneşti

2009-12-18T19:01:00.004+02:00

"Restul e tacere"

un filme de Nae Carafil

Sinopsis: Nu-i usor sa ai un tata celebru! Tanarul GRIG este fiul unei vedete a Teatrului National, acum aproape 100 de ani. Dar propriul sau bilant este oarecum dezamagitor. Prea scund pentru scena, prea timid cu femeile, prea excesiv in stilul de viata, fiul e pe cale sa comita greseala capitala, pacatul de neiertat in ochii tatalui: sa regizeze un film de cinema! Il viseaza ca pe cel mai grandios si mai lung film realizat vreodata. Va fi reconstitutirea fidela a razboiului cu turcii, prin care Romania isi cucerise independenta cu 35 de ani in urma...

LEON, un mosier local atins de deliruri mesianice si auto-proclamat Patron al Artelor, devine finantatorul intregii afaceri. Tot el devine, pe rind, protectorul lui Grig, dascalul sau, parinte substituit, partener necinstit si dusman pe viata. Dar va putea GAUMONDE, compania franceza ce controleaza piata cinematografica aproape peste tot in Europa, sa accepte competitia cu o productie independenta de o asemenea amploare? Si daca da, va obtine Grig, prin aceasta victorie, respectul tatalui sau?

O poveste (in mare parte) adevarata.

"Restul e tacere" este un film ce imbina cu succes realitatea si fictiunea, comedia si drama într-o larga desfasurare simfonica: iata o fresca despre un timp si un spatiu în care progresul si influentele occidentale castiga teren in lupta cu mostenirea Orientului, în timp ce românii se îmbata constiincios, muind mititeii în sampanie…

Un film baroc, vital si emotionant, ce încruciseaza numeroase destine!

"Restul e tacere" este un film in regia si scenariul lui Nae Caranfil, din a carui distributie fac parte nume precum: Marius Florea Vizante, Ovidiu Niculescu, Mirela Zeta sau Vlad si Florin Zamfirescu.

Un film bun care se inscrie in stilul "Nae Caranfil"!

Cu siguranta, merita vazut!

Premiile Grammy

2009-12-18T01:18:00.002+02:00

Editia a 52-a a Premiiilor Gremmy

Evenimentul va avea loc la Los Angeles, in data de 31 ianuarie 2010 si pot fi urmarite in SUA pe postul CBS de la ora 8PM.

La ceremonia Nominalizarilor Grammy, care s-a desfasurat pe 2 Decembrie 2009, la Nokia Theatre in Los Angeles, LL COOL J si MAXWELL i-au adus un tribut Regelui Muzicii Pop, Michael Jackson, iar pentru decernarea premiilor se anunta un spectacol si mai mare!

Cântăreţele americane Beyonce şi Taylor Swift au primit cele mai multe nominalizări la cea de-a 52-a gală a premiilor Grammy concurând la zece, respectiv opt categorii, potrivit organizatorilor.
Personal tin pumnii pentru P!nk, Colday, Bon Jovi, The Fray, Kings Of Leon, U2 si astept sa vad un show cu clasa, rasa, eleganta si parfum de staruri.

Toate nominalizarii le puteti gasi aici: http://www.grammy.com/nominees

Globurile de Aur

2009-12-17T21:53:00.002+02:00

Filmul "Sus, în aer/ Up in the Air" a primit şase nominalizări la Globurile de Aur, ediţia 2010, fiind urmat de musicalul "Nine", cu cinci nominalizări. Filmul SF "Avatar" şi drama despre Al Doilea Război Mondial "Ticăloşi fără glorie/ Inglorious Basterds" au primit fiecare câte patru nominalizări.

Numele peliculelor nominalizate au fost făcute publice marţi, într-o conferinţă de presă. Cea de-a 67-a gală anuală a Globurilor de Aur va avea loc pe 17 ianuarie la Beverly Hilton din Los Angeles.
La categoria Cel mai bun film - dramă, competitorii sunt "Avatar", "The Hurt Locker", "Inglourious Basterds", "Precious: Based on the Novel Push by Sapphire" şi " Up in the Air". La categoria Cel mai bun film - comedie/ musical concurează peliculele "(500) Days of Summer", "The Hangover", "It's Complicated", "Julie şi Julia" şi "Nine".
Jeff Bridges ("Crazy Heart"), George Clooney ("Up in the Air"), Colin Firth ("A Simple Man"), Morgan Freeman ("Invictus") şi Tobey Maguire ("Brothers") sunt finaliştii la categoria Cel mai bun actor - dramă, iar Emily Blunt ("The Young Victoria"), Sandra Bullock ("The Blind Side"), Helen Mirren ("The Last Station"), Carey Mulligan ("An Education") şi Gabourey Sidibe ("Precious: Based on the Novel Push by Sapphire") sunt finalistele la categoria Cea mai bună actriţă - dramă.
La categoria Cel mai bun actor în comedie/ musical, nominalizaţii sunt Matt Damon ("The Informant"), Daniel Day-Lewis ("Nine"), Robert Downey Jr. ("Sherlock Holmes"), Joseph Gordon-Levitt ("500 Days of Summer") şi Michael Stuhlbarg ("A Serious Man"). La categoria Cea mai bună actriţă - comedie/ musical, sunt nominalizate Sandra Bullock ("The Proposal"), Marion Cotillard ("Nine"), Julia Roberts ("Duplicity"), Meryl Streep ("It's Complicated") şi Meryl Streep ("Julie & Julia").
La categoria Cel mai bun film într-o limbă străină concurează peliculele "Baaria", "Los Abrazos Rotos", "The Maid (La Nana)", "Un Prophete" şi "Das Weisse Band".

Toate nominalizarile le gasiti aici: http://www.cinemagia.ro/stiri/nominalizarile-la-globurile-de-aur-14264/

sursa: http://www.tvr.ro/

LUMINIŢA GHEORGHIU ŞI MIHAI CONSTANTIN SE IUBESC PE SCENA TEATRULUI METROPOLIS

2009-12-16T14:08:00.000+02:00

Teatrul Metropolis reia spectacolul

“ AJUTORUL”

după György Schwajda, un spectacol creat de Alice Barb, cu o distribuţie avându-i în rolurile principale pe marii actori, LUMINIŢA GHEORGHIU ŞI MIHAI CONSTANTIN.

Luminiţa Gheorghiu - desemnată de Asociaţia Criticilor de Film din Los Angeles drept „Cea mai buna actriţă în rol secundar“, pentru rolul jucat în „Moartea domnului Lazarescu”, şi Mihai Constantin - răsplătit cu premiul naţional pentru cel mai bun actor, în rol principal, din spectacolul Oblomov, joacă pentru prima oară împreună într-o cutremuratoare poveste de dragoste cu final neaşteptat.

„Ajutorul” este un spectacol care vorbeşte despre violenţa în familie şi despre consecinţele acesteia asupra noastră şi asupra tuturor.
O poveste profundă şi emoţionantă, despre degradarea unei familii obişnuite şi despre soarta copiilor într-o lume condusă de părinţi.
O poveste despre dragoste şi ură, violenţă şi tandreţe, despre moarte şi nepăsare.

Distribuţie:
LUMINIŢA GHEORGHIU, MIHAI CONSTANTIN,
Ioana Anastasia ANTON, Diana Andreea BOCAN
cu participarea actorilor:
Dan AŞTILEAN şi Corina NEGRIŢESCU
Scenografia: Sorina IUGANU şi Vladimir IUGANU
Regia, scenariul şi ilustraţia muzicală
ALICE BARB
durată spectacol 1h25` (fără pauză)

Un spectacol la finalul căruia nu zâmbeşti, dimpotrivă ai gustul amar al realităţii dure, uşor înspăimântătoare. Un spectacol care are parte de un joc actoricesc foarte bun, dar care sochează prin subiectul tratat. Neaşteptat, finalul nu este unul fericit, din contră. Piesa nu lasă nicio portiţă de scăpare pentru personajele sale şi totodată pentru spectator.
Un spectacol de care este nevoie pentru a conştientiza o problemă reală a societăţii în care trăim. Problemă pe care încercăm s-o ascundem sub preşul din faţa casei, căci "rufele se spală în familie", nu?

Festivalul CineMaIubit

2009-12-16T00:42:00.000+02:00

Festivalul CineMaiubit si-a deschis portile la cinema Studio. Inainte de festivitatea de deschidere a avut loc o expozitie de fotografie si afis.

La CineMaiubit publicul va avea ocazia timp de patru zile, pana pe 17 decembrie, sa vada filme studentesti de fictiune, documentar si animatie, romanesti si straine, plus o sectiune noua de fictiune-digital, in care sunt incluse filme produse in anul I de facultate al studentilor de la UNATC. Tarile participanate, pe langa Romania, sunt Australia, Bulgaria, Cehia, Columbia, Franta, Germania, Norvegia, Marea Britanie, Polonia, Portugalia, Slovacia si Statele Unite ale Americii.
Sectiunile competitive ale festivalului sunt: concursul de scenarii de scurtmetraj, concursul foto si concursul de afis. Iar in afara competitiei se regaseste si o retrospectiva cu cele mai apreciate filme ale UNATC. In juriul festivalului se afla Nae Caranfil, Magda Mihailescu, Vivi Dragan Vasile, Cristian Tudor Popescu, Dragos Bucur, Laura Baron, Mihai Orasanu si Manuel Costa e Silva din Portugalia, Stephanie Boy si Joel Soler din Franta.

Programul il puteti gasi la un click http://metropotam.ro/Evenimente/eve5014278900-Festivalul-International-al-Filmului-Studentesc-CineMAiubit/

Dvd-ul "Amintiri din Epoca de Aur", lansat cu cravate de pionieri şi poezii patriotice

2009-12-15T00:02:00.000+02:00

Filmul lui Cristian Mungiu, "Amintiri din Epoca de Aur" poate fi vizionat acum şi acasă. Lansarea oficială a dvd-ului a fost făcută la Librăria Cărtureşti din Capitală, în cadrul unui eveniment cu poezii patriotice şi pelicule de arhivă, la care au participat, printre alţii, Cristian Mungiu, Hanno Hoeffer, Răzvan Mărculescu şi Ioan Gyuri Pascu.
Cele două dvd-uri cu "Amintiri din Epoca de Aur" au şi bonusuri precum filme de arhivă din perioada comunistă sau fotografii din epocă, realizate de Andrei Pandele.
Pachetul de două dvd-uri "Amintiri din Epoca de Aur" poate fi cumpărat separat, la preţul de 75 de lei, sau în pachetul "4 1/2 filme şi 5 povestiri" (la preţul de 150 de lei), alături de filmele "Occident" şi "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile".

sursa: http://www.tvr.ro/

Ioana d'Arc al Mesterului Manole!

2009-12-13T10:06:00.001+02:00

Ioana si focul!

Teatrul de Comedie - Bucuresti

O trupă de actori încearcă să "însceneze" mitul Ioanei d'Arc şi îşi dau seama că au nevoie de un miracol. Miracolul se petrece, în scenă apare, smulsă din rărunchii istoriei, "adevărata Ioana d'Arc". De aici urmează o întreagă confruntare, în special între modul în care maestrul trupei (interpretat de Marius Manole) abordează discursul istoric şi modul în care Ioana (Dorina Chiriac) consideră că trebuie transmis adevărul.

Ioana şi focul

de Matei Vişniec

Distributie:
Ioana d’Arc Dorina Chiriac
Povestitorul, Călugărul, Bufonul Hainselin, Ducele de Bedford, Cardinalul, Rectorul Marius Manole
Regele Charles VII, Contele Jean de Luxemburg, actor Dragoş Huluba
Jefuitorul, Maestrul Wilhelm Fouet, Moartea, Pierre Cauchon, Geoffroy Thérage, actor Aurelian Bărbieru / Șerban Georgevici
Maestrul Mathurine cea nebună, virgina, Hauviette, Marianne, schelet, judecător, istoric, actor Laura Creţ
Maestrul Triboulet Ivonne, Mengete, Sf. Margareta, schelet, judecător, istoric, actor Mihaela Măcelaru
Fecioara Maria, Maestrul Engelbert, virgina, schelet, judecător, istoric, actor Teodora Stanciu
Maestrul Imathurine cea Înţeleaptă, virgina, schelet, judecător, istoric, actor Domniţa Ciolacov
Yolanda de Aragon, Maestrul Colombina cea Mută, schelet, judecător, Licornă, actor Gloria Găitan
Maestrul Chicot Cezaria, judecător, schelet, istoric Irina Sârbu
Arhanghelul Mihail, Maestrul Stockstone, Mesagerul, judecător, actor Lari Giorgescu
Actor mânuitor păpuşi şi marionete Simina Constantin / Roxana Florea

regie Cătălina Buzoianu
decor Puiu Antemir
costume Anca Răduţă
măşti, păpuşi, marionete Liana Axinte
muzică originală Mircea Florian
mişcare scenică Mălina Andrei
light design Puiu Antemir şi Sorin Vintilă

data premierei: 18 octombrie 2008
durata spectacolului: 2h fără pauză

Spectacolul este montat in premiera pe tara la Teatrul de Comedie din Bucuresti. Ce este impresionant in acest spectacol este jocul actorilor. Astfel, jocul lui Marius Manole este incantator.Maestrul trupei care doreşte să reînvie mitul Ioanei d'Arc schimbă pe rând identităţi care ne fac, aşa cum ar fi logic să credem, că el interpretează mai multe personaje. Este pe rând Povestitor, Călugăr, Bufon, Duce de Bedford, Cardinal, Rector. Un aspect interesant al acestui spectacol este sentimentul copleşitor de realitate pe care ni-l transmite Ioana d'Arc. Iar acest lucru este posibil, fără îndoială, datorita Dorinei Chiriac care aduce în scenă un grad de firesc pe care, la un moment dat îl credeam specie pe cale de dispariţie în teatrul românesc. Cu cât Ioana d'Arc câştigă în concentraţia de realitate, cu atât trupa primeşte accente de ficţiune. Este, desigur, vorba despre eternul joc între ceea ce e real şi ce nu, între capacitatea mitului de a se impune ca veridic şi a realului de a trece, prin interpretare, în sfera ficţiunii.

Prin urmare, substanţa miturilor se naşte din întrepătrunderea spiritului teatrului cu cel al istoriei, care nu e nicicând obiectivă şi scapă perpetuu oricărei definiţii a realităţii.

Poate că mai există o concluzie ce poate fi formulată la finalul spectacolului Ioana şi focul: teatrul râmâne încă un spaţiu în care putem spera că miracolele pot să mai apară în carne şi oase.

Un spectacol bun si care se incadreaza in specificitatea Teatrului de Comedie!

Eticheta: Merita vazut!