In seara asta a avut loc prima reprezentatie a spectacolului "Regele moare" a lui Silviu Purcarete. Nu o sa vorbesc aici nici despre viziunea regizorala, nici despre prestatia actorilor, nici macar daca subtitrarea a fost buna sau nu a fost deloc, ci o sa ma refer la organizarea unui eveniment. Si spun eveniment pentru ca orice montare "marca Purcarete" este primita cu entuziasm. Mai ales ca "Regele moare" o sa plece dupa FNT intr-un turneu international.
Dar cum spuneam nu o sa vorbesc despre spectacol si asta pentru nu am putut intra. De aceea o sa ma folosesc de acest post pentru a ridica niste intrebari la care poate cineva o sa-mi raspunda sau poate nu....
Incep prin a sublinia ca pentru niciuna dintre cele doua reprezentatii ale spectacolului nu au fost puse biletele in vanzare, asa ca fie erai actor, fie cronicar, fie aveai vreo pila pe undeva pe la vreun teatru poate, fie nu intrai. Adica ori esti pe lista ori astepti la usa si se stinge lumina si pleci acasa.
Problema pe care o am eu pleaca de la faptul ca intr-un Festival National de Teatru nu se gasesc bilete pentru spectacole ceea ce mi se pare inadmisibil pentru ca normal ar trebui sa se adreseze spectatorului de rand. In conditiile in care la un spectacol ca "Masura pentru masura" mai mult de jumatate de sala era formata din oameni care nu si-au cumparat bilet, imi dau seama ca ma insel profund. Criticiilor de teatru li se adreseaza acest festival? Cu alte cuvinte, ei abia in festival vad aceste spectacole, lucru usor contradictoriu. Spun asta pentru ca teoretic spectacolele alese in FNT ar trebui sa reprezinte cele mai bune productii ale stagiunii trecute, ori acest lucru se poate decide in functie de cronicile pe care le primesc de la spectialisti. Pentru a face o cronica trebuie sa vezi spectacolul.
FNT reprezinte atat o "vitrina de spectacole" pentru spectatorul de rand, cat si o "piata" pentru straini, dar ma gandesc ca cei din urma nu or umple o sala de teatru.
In acelasi timp, ma intreb oare ce ar prefera un actor, un public format doar din actori, regizori, cronicari si prieteni de-ai lor ori din oameni care isi platesc bilet, asta insemnand ca isi doresc sa vada spectacolul respectiv? Eu cred ca se simte diferenta dintre cele doua categorii. Se simte sinceritatea unui public "nespecialist", dar caruia, de bine, de rau te adresezi si pe care trebuie sa-l convingi si sa-l cuceresti.
In concluzie, indignarea mea porneste de la faptul ca este inadmisibil ca in Festivalul National de Teatru sa existe spectacole exclusiviste si interzise publicului de rand si mai ales la un teatru de stat.
Daca toti tiganii ar fura, Turnul Eiffel ar disparea
Dupa ce presedintele Nicolas Sarkozy a hotarat expulzarea romilor din Franta, mai multe voci publice din Romania au sarit in apararea lor. Acesta este motivul care sta la baza noul single-ul "Sarkozy vs. Gypsy" al trupei Vama. Cantecul se vrea a fi "o satira care taxeaza ridicolul atitudinii europene in raport cu problema tiganilor", spune trupa, care a colaborat pentru aceasta melodie cu artistul francez Ralflo.
Tudor Chirila a explicat aceasta initiativa a trupei sale astfel "In ultima instanta, mesajul cantecului nostru taxeaza ridicolul si absurdul expulzarilor sau al repatrierilor voluntare si nu tine partea tiganilor ori a lui Sarkozy. Acest ping pong cu tiganii nu foloseste nimanui".
Masura pentru masura
"Buna seara, nu stiti pe cineva care face un casting pentru un actor din provincie?", aceasta este una dintre problemele artistului de provincie si se intreaba si actorii lui Matthias Langhoff din "Masura pentru Masura". Un spectacol care prezinta pe trecerea lui William intr-o viata in compania unor curve si calugarite, popi si perversi, asceti si asasini, exact cum este si viata noastra.
Langhoff este unul dintre cei mai importanti regizori ai spatiului fraco-german. Acesta crede ca "teatrul nu ar trebui să mascheze întâmplările vieţii, sau să disimuleze scandalul permanent, ci ar trebui să le conştientizeze în noi" si asta se vede in viziunea sa regizorala din "Masura pentru masura".
Scheletul pe care este creat spectacolul este partitura lui András Hatházi. Castigator al premiului UNITER pentru cel mai bun actor, acesta face un dublu-rol, interpretandu-l pe duce foloseste un registru clasic, sobru, dar cand ii da viata lui Pompeius registrul sau se schimba radical, exact precum o face si garderoba sa, trecand la un stil de baiat din spatele blocurilor vieneze, de peste mandru de "meseria" sa.
Pe de alta parte, problema cea mai mare a spectacolului este ca actorii isi joaca rolurile rigid, fara insa a se juca cu ele si de aici lipsa de credibilitate.
Spectacolul are un decor impresionant care se roteste in functie de text. Pe o parte avem o manastire, pe cealalta un bordel, exact ca dedublarea pe care o au si personajele din text. Si decorul traverseaza sala pentru a accentua stilul interactiv. Lucru pe care il face si stand-up-ul de la inceputul celei de-a doua parti in care se vorbeste despre situatia social-politica a Romaniei de azi, despre cum functioneaza puterea, despre independenta maghiarilor si rigiditatea romanilor la diversitate culturala.
La polul opus, acest stil intereactiv scade din calitatea textului original. Inserarea glumelor cu tenta politica, a lozincilor politice au rolul de a castiga prea comercial si prea usor publicul.
Pentru cei care au vazut "Trei surori" sau "Cantareata cheala" de la Teatru Maghiar din Cluj or sa fie surprinsi de abordarea dinamica si deloc traditionala a spectacolului. Un spectacol care imbina teatrul clasic cu cel interactiv, muzica cu dansul.
_1.jpg)
"Masura pentru masura" un spectacol al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj prezentat la Teatrul Bulandra in cadrul Festivalului National de Teatru, editia a XX-cea.
Langhoff este unul dintre cei mai importanti regizori ai spatiului fraco-german. Acesta crede ca "teatrul nu ar trebui să mascheze întâmplările vieţii, sau să disimuleze scandalul permanent, ci ar trebui să le conştientizeze în noi" si asta se vede in viziunea sa regizorala din "Masura pentru masura".
Scheletul pe care este creat spectacolul este partitura lui András Hatházi. Castigator al premiului UNITER pentru cel mai bun actor, acesta face un dublu-rol, interpretandu-l pe duce foloseste un registru clasic, sobru, dar cand ii da viata lui Pompeius registrul sau se schimba radical, exact precum o face si garderoba sa, trecand la un stil de baiat din spatele blocurilor vieneze, de peste mandru de "meseria" sa.
Pe de alta parte, problema cea mai mare a spectacolului este ca actorii isi joaca rolurile rigid, fara insa a se juca cu ele si de aici lipsa de credibilitate.
Spectacolul are un decor impresionant care se roteste in functie de text. Pe o parte avem o manastire, pe cealalta un bordel, exact ca dedublarea pe care o au si personajele din text. Si decorul traverseaza sala pentru a accentua stilul interactiv. Lucru pe care il face si stand-up-ul de la inceputul celei de-a doua parti in care se vorbeste despre situatia social-politica a Romaniei de azi, despre cum functioneaza puterea, despre independenta maghiarilor si rigiditatea romanilor la diversitate culturala.
La polul opus, acest stil intereactiv scade din calitatea textului original. Inserarea glumelor cu tenta politica, a lozincilor politice au rolul de a castiga prea comercial si prea usor publicul.
Pentru cei care au vazut "Trei surori" sau "Cantareata cheala" de la Teatru Maghiar din Cluj or sa fie surprinsi de abordarea dinamica si deloc traditionala a spectacolului. Un spectacol care imbina teatrul clasic cu cel interactiv, muzica cu dansul.
_1.jpg)
"Masura pentru masura" un spectacol al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj prezentat la Teatrul Bulandra in cadrul Festivalului National de Teatru, editia a XX-cea.
Postări
