„Nu ar fi fost
mai bine daca?!?” cu totii am avut acest gand la sfarsitul unui film. Există o
adevarata cultura a teoriilor elaborate de fani: Scooby Doo este nici mai mult,
nici mai putin decat un raspuns animat la o criza economica, James Bond nu este
un nume, ci un cod, precum „007”, iar Obi-Wan Kenobie din Star Wars este, de
fapt, OB-1 si toate clonele sunt niste creatii artificiale. Chiar daca
majoritatea acestor teorii se dovedesc a fi gresite, ce s-ar fi intamplat daca:
Nu Harry Potter este Alesul, ci colegul sau Neville Longbottom.
Te-ai
fi gandit vreodata la faptul ca Harry Potter nu este decat o diversiune? Ei
bine, fanii considera ca Neville Longbottom este de fapt alesul. Tocmai acel personaj care nu e un foarte bun magician, uita
in mod constant lucruri, chiar si Rowling il uraste, daca ne gandim ca a inclus
un sinonim pentru fund in numele sau.
Dracula vrea sa fie
omorat pentru a aduce pacea.
Uita tot ce stii despre Dracula! Bunul nostru national era, de fapt, un sfant. Fanii sunt de
parere ca Dracula a vrut sa castige razboiul cu vampirii. Altfel spus, ceea
ce-si dorea Dracula era nimic mai mult decat pacea si era dispus sa isi sacrifice si viata pentru asta. Un adevar erou, nu?
Twilight: Bela este jumatate varcolac.
De ce Edward, un vampir care poate citi
gandurile, nu a putut sa i le citeasca si pe ale Bellei? Cum a reusit Bella sa
aiba un copil cu un vampir, cand acestia nu pot avea copii? Ei bine, fanii au
gasit explicatia: Bella, aceasta adolescenta complet neinteresanta, este jumatate varcolac.
Voi ce parere
aveti despre aceste teorii? Destinul caror
personaje ati vrea sa-l schimbati?
Va intrebati ce face actorul Joseph Gordon-Levitt in timpul liber? Ei bine, prin 2004 a infiintat casa de productie hitRECordcare promoveaza tot felul de artisti si productii creative de peste tot. Pont: cauta colaboratori, daca te tendeaza lumea artistica, intra la ei pe site.
Compania lui Gordon-Levitt organizeaza, in fiecare an, o gala pe care actorul o prezinta si o promoveaza, punandu-se in ipostaze care mai de care mai amuzante.
Asa ca, daca nu s-ar fi plimbat prin tot New York-ul cu bicicleta, ca in Premim Rush, Gordon-Levitt ar fi putut juca cu siguranta rolul unui comentator sportiv. Nu vi-l imaginati si voi comentand o cursa de cai?
Si cand nu joaca in Looper, Gordon-Levitt este relaxat, poate prea relaxat. Intr-un alt filmulet de promovare a galei Fall Formal din 2011, ne arata cum se spala pe dinti. Trebuie sa se pregateasca pentru super evenimentul pe care hitRECord il organizeaza.
Pe Joseph Gordon-Levitt il putem vedea in Lincoln , deja in cinematografe si in Romania. Apropo de Lincoln, ce spuneti are sanse sa castige Oscarul-ul pentru cel mai bun film?
Acest post nu este despre premiile Oscar de anul acesta, ci despre ce m-a bucurat azi de dimineata. Nu vreau sa scriu despre premii pentru ca, din punctul meu de vedere, nu au fost mari surprize, asa ca voi scrie despre cele trei bucurii pe care mi le-a adus festivitatea din Los Angeles.
Asadar, cea mai mare bucurie este cea data de premiul pe care l-a primit Meryl Streep. Recunosc ca sunt un mare fan al ei, de altfel, cred ca doar al ei. E un trend sa fii fan Meryl Streep, insa mi-ar placea ca toti cei care se declara astfel sa stie mai mult de cinci filme in care a jucat actrita si sa fi vazut macar "Sophie's Choice" (film pentru care Streep a castigat premiul Oscar pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal in 1982).
De ce m-a bucurat aceasta victorie? Pentru ca urasc declaratiile de genul: "iar Streep", "sa mai castige si altcineva", "ar trebui sa se promoveze si actrite tinere" etc. Cred cu tarie ca premiile ar trebui sa fie acordate in functie de prestatiile pentru care au fost nominalizati/e actorii/actritele si nu pentru cariera, nume sau gandindu-ne la viitorul cinematografiei sau la ce ar spune publicul.
Streep face un rol foarte bun in "The Iron Lady", asta este evident. Dar mai presus de orice, Streep este un star feminin atipic. Nu frumusetea fizica este cea care a propulsat-o pe scena aceasta a star systemului, ci valoare, talentul, gratia, eleganta. Nu este adulata de public pentru fizicul ei, ci admirata si respectata pentru performantele sale actoriceste. Meryl Streep este un model.
Inteleg "The Streep fatigue" - asa cum o face si Streep. Ma bucur nespus pentru promovarea pe care a avut-o Viola Davis pentru rolul sau din "The Help". Davis este o actrita buna, dar care, din nefericire, nu se prea bucura de roluri ofertate in filme mari. Cred ca Glenn Close face un rol mare intr-o partiture foarte grea. Cu toate astea, victoria lui Streep este meritata. Cei care nu au vazut "The Iron Lady", recomand!
Mai jos aveti intalnirea dintre Meyl Streep si jurnalistii de dupa ceremonia Premiilor Oscar de azi de dimineata.
A doua bucurie pe care am avut-o aseara a fost adusa de victoria filmului iranian "Nader and Simin, a Separation". Povestea este plina de incarcatura emotionala, de tensiune, de presiune. Un film foarte bun care ne face sa vorbim de bine despre Iran, o tara despre care nu stim prea multe sau stim doar lucruri negative si, poate, neadevarate. Recunosc ca m-am gandit la cinematografia romaneasca pe care o aseman putin cu cea iraniana, ambele mizeaza pe efectul exotic si ambele spun povesti realiste si pline de presiune pentru publicul lor, insa poate ca povestile lor sunt mai bune decat ale noastre.
Imi place sa cred ca filmul a primit acest premiu pentru ceea ce este - "un produs cultural" si nu dintr-o decizie politica - relatiile tensionate dintre Iran si SUA care este aliatul Israelului. Si mai cred ca acest film iranian nu a avut niciun adversar pe masura la aceasta categorie. Doar Melancholia lui Lars von Trier ar fi putut sa fie un candidat la acest trofeu, insa, din nefericire (sau dintr-o mare greseala), nu a fost nominalizat.
Mai jos aveti intalnirea dintre regizorul filmului si presa dupa ceremonia de decernare a premiilor Oscar 2012.
Ultima bucurie din acest an a fost Oscarul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar. Christopher Plummer castiga la 82 de ani primul sau Oscar din cariera si are un discurs genial. Plummer a declarat ca acest premiu l-a incarcat pentru inca 10 ani de munca.
Mai jos aveti un filmulet cu discursul lui Plummer si intalnirea lui cu jurnalistii.
Mai nou imi place sa vad jocul de strategie al posturilor tv din America in ceea ce priveste tematica si difuzarea serialelor. Asadar, la o mica analiza observam cum ABC pune accentul pe povestile mediale: Grey's anatomy, Private Practice, Scrubs sau logevivul General Hospital, FOX m-a impresionat prin faptul ca personajele lor principale sunt oameni geniali, dar aroganti si foarte putin sociali si ma refer la Dr. House, la Dr. Cal Lightman din Lie to Me sau la Christoper Chance din Human Target si CBS care prefera serialele in care politisti sau avocati cauta raufacatorii pentru a-si apara orasul si oamenii lui, precum se intampla in: CSI, Criminal Minds, NCIS, The Mentalist, The Defenders sau in The Good Wife.
Asa am descoperit serialul The Bridge care a fost difuzat pentru o scurta perioada de catre CBS si care se inscria in politica lor, o poveste despre probleme si cazurile politistilor. Marele dezavantaj al proiectului, din punctul meu de vedere, a fost faptul ca serialul facut in Canada avea ca actor principal un canadian, Aaron Douglas mai putin carismatic, cu putine sanse sa intre intre preferintele publicului feminin si cu mari probleme vestimentare.
Serialul The Bridge este un produs al postului canadian CTV, iar povestea lui e simpla, Frank Leo este ales in unanimitate in functia de sef al sindicatului politistilor din Toronto si alaturi de partenerul sau Tommy Dunn (Paul Popowich) incearca sa-si apere oamenii. Asa ca vedem politisti corupti, inscenari, o lupta intre sindicatul politistilor, sefii lor si primarie. Insa parca lipsesc povestile care sa contureze viata personajelor, desi se incerca creionarea unui triunghi amoros intre Frank Leo (Aaron Douglas), avocata sa Abby St. James (Ona Grauer) si politista Jill (Inga Cadranel).
Dupa doar trei episoade difuzate pe CBS, The Bridge a fost anulat din cauza audientelor slabe, dar CTV a anuntat ca din toamna serialul revine cu sezonul al doilea.
The Good Wife sau un serial despre cum sa reusesti sa traiesti cand viata ta personala este pe prima pagina a tuturor ziarelor, despre cum sa reusesti sa-ti faci meseria, chiar daca ea depinde in mare masura de o imagine curata, ma refer aici la cea de avocat, mai ales in Chicago. Precum ne-au obisnuit serialele de la CBS si aici e vorba despre investigatii, crime, vinovati si victime, doar ca, spre deosebire de CSI, NCIS sau Criminal Minds, cele mai cunoscute productii ale postului, in acest caz, avem un alt unghi din care sa privim lucrurile. Astfel, nu mai putin de 13 milioane de telespecatori au urmarit cum o echipa de avocati isi construia partitura pentru fiecare proces.
CBS a reinnoit contractul pentru serialul The Good Wife, care revine cu sezonul al doilea incepand cu 28 septembrie.
Dar serialul nu este doar "a legal drama" cu o constructie circulara foarte bine realizata si ma refer aici la faptul ca serialul incepe si se termina cu o conferinta de presa prin care la inceput se anunta demisia si la sfarsit depunerea candidaturii pentru aceeasi functie, cea de procuror general.
Avem o poveste cu toate ingredientele: aventuri amoroase, competitie pentru posturi pentru care ai face tot felul de lucruri mai putin ortodoxe, criza economica, o mama eroina care se dovedeste a fi si a om, un tata pentru a carui cariera politica toata familia trebuie sa se sacrifice, o soacra care trebuie sa controleze viata tuturor oamenilor din familie, prostituate, solutionari favorabile de cazuri, o minte stralucita care stie cum sa faca rost de orice si pentru asta are postul de investigator si este platita foarte prost.
Si mai presus de orice, avem niste actori care stiu sa transmita povestea personajului lor si ma refer aici la Julianna Margulies (Alice Florrick), care a castigat Globul de Aur pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal, intr-un serial tv, la Archie Panjabi (Kalinda Sharma), care a castigat premiul Emmy pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar, intr-un serial tv si care pentru mine are cel mai ofertant rol si cel mai bine interpretat si nu in ultimul rand, Chris Noth (Peter Florrick), cunoscut ca Mr. Big, din Sex and the City.
The Good Wife este un serial care se inscrie, precum Dr. House, Grey's Anatomy sau CSI in categoria "ne uitam la ei si am vrea sa fie si la noi la fel" si ma refer in acest caz la sistemul lor juridic, la salile lor de judecata, poate chiar la legile si la aplicarea lor.
Questions, variety, international casting for the TV fenomen LOST si toate astea pentru ca a avut cel mai bine realizat scenariu, cu o impletire omogena, naturala si surprinzatoare a povestiilor. Totul porneste de la intrebarea “Guys, where are we?” , asa ca peste 15 milioane de oameni se uitau la ABC, curiosi sa vada aventuriile naufragiatilor care se ghidau dupa expresia “live together, die alone”. Serialul este construit pe baza relatiilor dintre personaje, care fiecare are o poveste bine conturata si desfasurata pe mai multe planuri spatiale si temporale. Scenaristii se joaca cu timpul, cu spatiul, dar cel mai captivat joc este cel dintre viata si moarte.
Personal, ma asteptam ca actiuniea sa se desfasoare in purgatoriu, asa ca finalul mi s-a parut absolut firesc, cu ei murind pentru ca au reusit sa-si accepte soarta. Am auzit ca cei de la ABC aveau oameni care se ocupau numai cu citittul parerile fanilor, de pe forumuri si site-uri, iar scenariu pentru sfarsitul serialului a fost facut astfel incat sa contrazica asteptarile acestora.
Producatorii serialului spunea ca la inceput se gandeau ca ar fi interesant ca finalul primului sezon sa fie si sfarsitul proiectului, dar orice produs de la ABC trebuie sa se lupte pentru o audienta foarte mare si continuitate, asa ca Lost s-a terminat dupa sase sezoane de premii si aplauze.
See you in another life, brother - replica mea favorita
Castingul mi s-a parut foarte echilibrat, iar Desmond Hume (Henry Ian Cusick)si al sau accent scotian, Ben Linus (Michael Emerson) cu privirea si gandirea genial de infricosatoare, James "Sawyer" Ford (Josh Holloway) cu stilul si poreclele pe care le alegea, John Locke (Terry O'Quinn) si a sa naivitate, Charlie Pace (Dominic Monaghan) si naturaletea cu care a acceptat schimbarea, au fost personajele care mi-au placut cele mai mult si care mi s-au parut a fi cele mai ofertante si interesante partituri.
LOST nu a insemnat doar un serial cu mare priza la public, ci si un success de care ABC avea mare nevoie. Inca de la premiera, serialul a fost lider de audienta, avand nu mai putin de 18 milioane de telespectatori la episodul pilot. Toate filmarile au avut loc in Hawaii, chiar in Honololu s-au filmat secventele in care personajele erau in Europa sau Africa. Chapeau bas pentru un serial bine realizat!
Daca iti umezesti buzele atunci cand spui o minciune, daca esti uimit mai mult de o fractiune de secunda atunci ai grija ca lumea s-ar putea sa se prinda ca e una contrafacuta, ai grija la miscarile picioarelor sau a umerilor in timp ce vorbesti pentru ca "Words lie. Your face doesn't". Lie to Me este un serial american al postului Fox, care difuzeaza printre altele si Dr. House si amintesc aici despre el pentru ca cele doua personaje principale Dr. Cal Lightman(Tim Roth) si Dr. House (Hugh Laurie) se aseamana in ciudata manifestare a genialitatii lor. The Lightman Group este o firma care se ocupa cu descoperirea adevarului prin aplicarea unor metode psihologice sau prin studierea limbajului trupului si a microexpresiilor. Daca Dr. Gillian Foster (Kelli Williams) este partea rationala a echipei, Dr. Lightman se bazeaza mai mult pe instinct si pe aroganta incredere in capacitatiile sale si mai are si farmecul tipic englezesc.
Un serial fascinant care ne arata ca putem minti prin cuvinte, dar, intr-un final, ne tradeaza limbajul nonverbal.Si daca nu va convins trailer-ul, atunci va spun ca fiecare episod nu inseamna doar rezolvarea unui caz prin "studierea in amanunt" a personajelor implicate, ci si dezvoltarea relatiilor dintre personaje, pentru ca fiecare are ceva foarte bine ascuns...
Cronicile favorabile si cei peste 10 milioane de telespectatori i-au convins pe cei de la Fox sa-i readuca pe descoperitorii de minciuni din nou pe ecrane, intr-un al treilea sezon. Lie to me este serialul pe care l-as oferi ca suport de curs in facultati!
Mai tineti minte filmul Monster? Filmul lui Patty Jenkins ilustreaza povestea pe care Tyria Moore siAileen Wuornos au trait-o, cea din urma fiind nevoita sa devina o prostituata si mai apoi, un criminal in serie. Charlize Theron a fost complet schimbata pentru a putea sa joace rolul lui Aileen Wuornos pentru care a si castigat premiul Oscar in 2004 pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal.
Povesteareala de la care a pornit acest film este cu mult mai impresionanta si mai socanta decat filmul in sine.
Experienta celei de-a doua femei executate in Florida a stat la baza acestei pelicule care a aparut la numai un an dupa ce Aileen Wuorns a fost executata printr-o injectie letale. Asta dupa ce primise sase condamnari cu moarte in urma celor sapte crime pe care le comisese.
Aileen Wuorns a vorbit despre faptele si gandurile sale...mai jos aveti un filmulet despre asta. Sincer, mie mi se pare ca tipa este extrem de spectaculoasa in nebunia si senilitatea sa!
Peppermills este un alt scurt metraj pentru Kate Walsh, asta inainte sa fie celebra Addison Montgomery Shepherd din Grey's Anatomy si Private Practice. Filmul realizat in 1997 de Isabel Hegner ilustreaza povestea unei femei obsedate de rasnitele de piper pe care si le insuseste din fiecare restaurant si din fiecare oras in care merge.
Un film in alb-negru care are forma unui interogatoriu impletit cu multe flashback care ne arata adevarata poveste a fiecarei rasnite de piper.
Un film despre o obsesie ciudata, dar care ne face sa ne gandim la ceva: "Oare pentru ce am suferi cel mai mult daca un hot ne-ar fura cam tot ce am avea in casa?" si la faptul ca: "Fiecare rasnita de piper are un sunet diferit". De acum o sa ascult sunetul rasnitei de piper!
Anatomy of a Breakup este un scurt metraj perfect realizat de Judi Minor. O distributie formata din Kate Walsh, Chris Bauer, Phyllis Somerville, pe care as cataloga-o ca fiind una plina de naturalete, simplitate, realism, trairi sau toate ingredientele pe care un actor trebuie sa le aiba, mai ales in cazul unui film cu o durata mai mica de 10 minute.
O poveste pe care toata lumea ajunge sa o traiasca: "cum sa spui GATA" sau cum si mai ales cand sa te decizi ca e timpul sa privesti inainte. Judi Minor reuseste sa puna totul intr-o forma clara si simpla, de aceea, filmul pare atat de curat.
Imi place foarte mult Kate Walsh. Are un quelque chose care te atrage ca un magnet. Poate ca asa se explica ideea geniala a celor de la ABC de a o scoate din Grey's Anatomy pentru a-i creia propriul serial, Private Practice ... si nu au gresit cu nimic, dar la ei se poate gasi intotdeauna reteta succesului!
Anatomy of a Breakup un scurt metraj care a reusit sa-mi spuna si sa-mi transmita intreaga poveste, mult mai bine decat ar fi putut-o face in doua ore, asta numesc eu scurt si la obiect.
FlashForward este un serial american bazat pe romanul Flashforward al scriitorului canadian Robert J. Sawyer care prezinta lupta unor agenti FBI de a cunoste, de a intelege si de a schimba viitorul.
Serialul are un schelet simplu: fiecare personaj are o "amintire din viitor" pe care nu stie cum o s-o traiasca, iar in cele 22 de episoade ne este prezentat drumul pana la realizarea lor.
Finalul deschis, in care ne este aratat un nou "blackout", ne duce cu gandul la un nou sezon, pe care din nefericire, din motive financiare, cei de la ABC l-au anulat.
Serialul e plin de suspans si dinamism. Exista oameni care nu au avut un "flashforward" si despre care se spune ca vor muri. Dar viitorul poate fi schimbat! De pilda, agentul Demetri Noh, desi fara amitire din viitor, reuseste sa-si invinga destinul. Exista tradatori: FBI Special Agent Janis Hawk lucreaza si pentru CIA. Avem si un final deschis care ne prezinte "flashforward" pe care mai multi oameni le-au avut, dar si explozia cladirii FBI, in care se afla si personajul principal FBI Special Agent Mark Benford, interpretat de actorul Joseph Fiennes.
Dupa ce te uiti la acest serial, o sa-ti pui niste intrebari, poate astea: "Mai vreau sa-mi cunosc viitorul?", "Oare chiar se va intampla asta?" sau "Pot sa-mi schimb destinul?".
David Duchovny trece de la FBI Special Agent Fox Mulder in The X-Files la extravangantul scriitor Hank Moody in Californication. Un serial despre incercarea de a gasi fericirea, pe care odata ce o avem facem totul pentru a o pierde. David Duchovny il interpreteaza pe Hank, un scriitor celebru, dar care isi ineaca frustrarea in bautura si in iluzia lui de a-i arata oricarei femeie ca este frumoasa. Natascha McElhone (care seama incredibil de mult fizic cu Maryl Streep) joaca rolul lui Karen, persoana pentru care Hank se afla intr-o continua lupta de cucerire si pe care o dezamageste in mod constat, asta pentru ca nu poate scapa de dorintele sale de a fericii orice femeie. Madeleine Martin este fiica perfecta in primele doua sezoane, dar Becca se schimba radical odata cu prietenia sa cu Chelsea care o face sa aiba o viata asemenatoare cu cea a tatalui sau (exceptand experientele sexuale). Californication nu este doar un serial cu si despre sex, chiar daca predomina astfel de experientele si discutiile. E un serial despre dorinte, impliniri, frustrari, fericirea cautata si traita partial, deziluzii, despre VIATA!
Noutati: Seria 4 a serialului o sa apara pe 10 ianuarie 2011. Aceasta noua seria va aduce noi aparitii: Carla Gugino, o sa fie Abby, avocata lui Hank. Zoe Kravitz o sa fie Zoe, prietena si colaga de trupa a Beccai. Rob Lowe incearca sa joace rolul lui Hank intr-un film, iar Michael Ealy incearca sa-i fure inima lui Karen.
De asemenea, Tommy Lee o sa apara ca guest-star intr-un episod, in care va juca rolul unui cantaret.
In general, scenaristii americani ai celor mai bune seriale ne surpind mereu cu finalul fiecarui sezon si ma gandesc aici la Grey's Anatomy sau la Dr. House, dar Dexter are cel mai socant si neasteptat final pentru al sau sezon 4.
Dupa ce Michael C. Hall a anuntat ca sufera de limfom Hodgkin, un cancer al sistemului limfatic, toata lumea s-a intrebat daca serialul va mai avea vreo continuare...si iata ca vestea buna a venit, din Septembrie, Dexter reincepe, cu sezonul 5.
Serialul se bazeaza pe romanele “Darkly Dreaming Dexter”, “Dearly Devoted Dexter” si “Dexter in the Dark” scrise de catre Jeff Lindsay si a fost nominalizat pentru cel mai bun serial de drama la premiile Emmy. Michael Hall a castigat anul acesta Globul de Aur pentru cel mai bun actor intr-un rol principal intr-o serial de televiziune, ceremonie la care a aparut purtand o caciulita pentru ca era in timpul tratamentului cu chimioterapie.
Sezonul 4 al serialul a fost cel mai bun, din punctul meu de vedere, asta si datorita prezentei lui John Lithgow, un actor care reuseste sa schimbe stari complet diferite, de la omul cumsecade, familist, religios, la un criminal in serie care vrea sa-si traiasca trecutul, razbunandu-se pe oameni nevinovati. Trecerile acestea de emotii se vad cel mai bine pe fetele celor doi criminali in serie, care au o usurinta in a comunica prin ochi starile pe care le traiesc.
Din septembrie reincepe Dexter!
Noutati: Julia Stiles va juca rolul unei femei ce va forma o relatie “unica” cu Dexter si care va avea o legatura cu Jonny Lee Miller. Shawn Hatosy se va alatura si el echipei pentru cateva episoade si va juca rolul unui agent FBI mai nonconformist “a bad guy”, iar April Lee Hernandez va interpreta si el rolul unui politist.
Ionut Piturescu si-a cautat drumul catre premiul sau de la Cannes si l-a gasit!
Scurtmetrajul de 30 de minute al romanului Ionut Piturescu a obtinut vineri seara la Cannes premiul SRF (La Société des réalisateurs de films/Societatea Regizorilor) al sectiunii Quinzaine des Réalisateurs, ex aequo cu Mary Last Seen (Sean Durkin, USA). Acest premiu este cel mai important al sectiunii Quinzaine des Réalisateurs, categoria scurtmetraje.
Cautare/Quest este un film despre doi prieteni care au o caruta, drept casa, si un cal, drept tovaras. Traiesc simplu, fara lucruri impovaratoare, nu duc cu ei nici macar un ceas. Dar inca mai au timp, cum spune un vechi proverb asiatic. Fara sa se potriveasca locurilor prin care calatoresc, dispretuiti, priceputi la lucruri de care nu prea mai e nevoie in societatea de azi, ei cauta sensuri. Sau lipsa lor.
Festivalul de la Cannes a anuntat productiile selectionate in Competitia principala si in sectiunea Un Certain Regard, urmand ca zilele urmatoare sa aflam informatii si despre filmele din sectiuniea Quinzaine des Réalisateurs, unde Morgen - al lui Marian Crisan, si Periferic, al lui George Bogdan Apetri, au sanse sa reprezinte Romania.
Aurora, scris si regizat de Cristi Puiu care joaca si rolul principal, si Marti dupa Craciun - in regia lui Radu Muntean se lupta pentru Un Certain Regard, sectiune pe care o va juriza o echipa condusa de regizoarea franceza Claire Denis.
Aurora spune povestea lui Gigi Marinescu (Cristi Puiu), care este inspector de politie. El este casatorit cu Violeta, are o fiica in clasa a treia si, de peste un an, are o amanta, pe Lulia, o femeie divortata, cu 10 ani mai tanara decat el, care are, la randul ei, un copil. In cele din urma, viata pe care o duce il depaseste si Gigi trebuia sa ia o decizie. Totodata, el ajunge sa lucreze la cazul uciderii doctorului Horia Zancu, descoperind viata tumultoasa a acestuia din ultimii 30 de ani. In plus, politistul Gigi Marinescu gaseste multe asemanari intre viata doctorului Horia Zancu si propria sa viata.
Filmul "Aurora" este produs de Mandragora, Anca Puiu si Bobby Paunescu fiind producatorii peliculei.
In ceea ce priveste filmul lui Radu Munteanu care s-a remarcat prin Furia si Hartia va fi albastra, Marti, dupa Craciun este povestea unui barbat care iubeste doua femei. Din distributia filmului fac parte Maria Popistasu si Mimi Branescu. Filmul a obtinut un credit de 1.366.300 de lei (aproximativ 318.000 euro), in urma concursului de proiecte organizat de CNC in 2008.
Organizatorii premiilor Gopo isi doresc ca acestea sa trezeasca interesul publicului precum o fac premiile Oscar sau Globurile de Aur, insa cred ca mai e foarte mult pana acolo. Mai e mult pana departe!
Locatia, sala Unirii a Palatului Parlamentului, numarul mare de invitati, circa 900 s-au inscris in cerintele realizarii un astfel de eveniment cinematografic. Ne place sa spunem ca aceste premii se inscriu in aceeasi categorie cu premiile Cesar, BAFTA sau Goya, dar daca acolo abia asteptam vedetele pe covorul rosu pentru a le admira tinutele, aici abia asteptam sa coboare de pe scena, imi pare foarte rau sa spun dar din acest punct de vedere a fost dezamagitor.
Dar sa trecem la castigatorii serii sau mai bine spus, castigatorul, pentru ca mai toate premiile, inclusiv cel pentru cel mai bun film al anului s-au indreptat catre echipa "Politist, adjectiv". Astfel, premiile pentru cel mai bun actor intr-un rol principal a mers catre Dragos Bucur, iar cel pentru rol secundar a fost adjudecat de catre Vlad Ivanov, Corneliu Porumboiu castigand premiile pentru scenariu si regie. Premiile pentru
Trofeele sunt decernate anual în cadrul Galei Premiilor Gopo, în urma votului a peste 350 de profesionişti din toate sectoarele industriei cinematografice autohtone. Aceştia aleg, prin vot individual şi secret, cei mai buni dintre nominalizaţii la fiecare categorie competitivă, desemnaţi de un juriu de personalităţi în domeniu. Nominalizările la categoria Cel mai bun film european sunt făcute în fiecare an de un juriu alcătuit din cinci dintre cei mai importanţi critici de film români.
Insa si aici cred ca avem mari minusuri si ma refer in special la atitudinea si discursurile castigatorilor, dar si a cel care au prezentat nominalizarile, asta pentru ca e putin rusinos sa vezi cum niste oameni citesc niste replici seci scrise pe cartonase. Premiu pentru intreaga cariera i-a fost inmanat anul acesta actritei Draga Olteanu Matei. Dar nici glumele ei nu au fost intelese si nu au reusit sa dezamorteasca publicul.
Nici Mihai Calin nu a stralucit in rolul sau de gazda, dar cel mai penibil moment al serii a fost discursul huiduit al reprezentantului CNC-ului.
In concluzie, premiile Gopo ale industriei cinematografiei romanesti au reprezentat un moment necesar pentru a ne aplauda si noi filmele premiate si apreciate la festivalurile europene, insa mai e mult pana sa putem spune ca putem sa le comparam cu Globurile americanilor sau Cesar-urile francezilor.
O seara in care s-a mai scris o pagina din istoria premiile Oscar si a cinematografiei americane!
Totul a inceput odata cu aparitiile starurilor pe covorul rosu, iar criticii de moda au si inceput sa-si ia notite. Rochiile lungi, clasice si smokinguri au dominat evident o seara de Oscar. Albul rochiei lui Maryl Streep, rozul Annei Kendrick, diferitele nuante de rosu sau clasicul negru au fost culorile care au dominat alegerile actorilor, dar rochia Sandrei Bullock a fost remarcata de catre toti criticii de moda prin stralucire si eleganta combinate cu o coafura extrem de simpla.
Dar seara tocmai incepuse pentru Sandra Bullock care a intrat in istorie ca fiind prima actrita care a castigat in acelasi an o Zmeura si un Oscar pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal. Si asta nu a fost singurul aspect ce a facut aceasta editie de Oscar sa intre in istorie, a 16-a nominalizare pentru un premii Oscar a facut-o pe Maryl Streep sa devina cea mai nominalizata actrita din istoria premiilor. Mai mult aseara dupa 82 de ani spectacolul a avut doua gazde, anume Alec Baldwin si Steve Martin. Dar mai ales faptul ca premiul pentru cel mai bun regizor a fost castigat pentru prima data de o femeie, Kathryn Bigelow a reusit aceasta performanta pentru filmul The Hurt Locker.
The Hurt Locker a fost marele castigator al serii!
Filmul care prezinta viata si munca pe care o depun soldatii americani pe frontul din Irak a castigat premiile cele mai importante ale seri, castigand premiile pentru cel mai bun scenariu original, cea mai buna regie si finalmente, pentru cel mai bun film. Asadar, marele perdant al serii a fost James Cameron si al sau Avatar care a trebuit sa se multumeasca cu premiile pentru efecte vizulate, art direction si cinematography.
Surprize nu au fost si in cazul castigatorilor pentru cel mai bun actor sau cea mai buna actrita in roluri secundare, premii pe care si le-au adjudecat austriacul Christoph Waltz si Mo'Nique, atrita care si-a facut un nume prin rolurile sale din comedii, asta pana a aparut filmul Precious: Based on the Novel 'Push' by Sapphire care adus-o in prim plan si pe Gabourey Sidibe. Nici faptul ca Jeff Bridges a castigat trofeul pentru cel mai bun actor intr-un rol principal nu a surprins pe nimeni.
Si daca va ganditi ca voiati sa castige altcine va spun ca orice nominalizat a primit din partea sponsorilor cadouri in valoare de mai bine de 800.000 de dolari care constau in excursii, bijuterii sau alte articole promotionale!
Cea de-a 35-a editie premiilor Cezar ale Académie des Arts et Techniques du Cinéma si-a anuntat castigatorii. Actrita din Nine, Marion Cotillard a fost aleasa ca presedinte de onoare a editiei.
Premiul pentru intreaga cariera i-a fost inmanat lui Harrison Ford de catre actrita Sigourney Weaver. Poate marea surpriza a serii fost faptul ca filmul lui Clint Eastwood, Grand Torino a castigat premiul pentru cel mai bun film strain in ciuda prezentei pe lista nominalizatilor a favoritului la Oscarurile de anul acesta, Avatar sau a marelui castigator de anul trecut a acestor premii, Slamdog Millionaire.
Radu Mihaileanu s-a intors in sala in care a filmat buna parte din concertul sau cinematografic si si-a adjudecat premiile pentru cel mai bun sunet si cea mai buna muzica, dar si aplauzele salii atunci cand a fost pe lista nominalizatilor la cel mai important premiu al serii, cel pentru cel mai bun film. Insa, marele castigator al serii a fost filmul lui Jacques Audiard, Un prophète.
Cesarurile au pregatit iubitorii cinematografiei mondiale pentru Oscarurile care vor avea loc duminica viitoare.
"Eu cand vreau sa fluier, fluier", filmul lui Florin Serban a castigat la cea de-a 60-a editie a Festivalului de film de la Berlin doua premii: Silver Bear - The Jury Grand Prix si Alfred Bauer Prize, premiu acordat in memoria celui care a fondat festivalul si care este acordat "for a work of particular innovation."
Nu numai juriul condus de catre Werner Herzog si din care mai facea parte si actrita Renne Zellweger a fost incantat de filmul romanesc, oferindu-i astfel premiul juriului, dar si presa internatioanala a acordat credit pelicului. Prestatia filmului "Eu cand vreau sa fluier, fluier" din cadrul festivalului, a fost foarte bine primita de catre criticii de film. Astfel, The Hollywood Reporter l-a perceput ca pe "un film diferit" care trateaza tema detinutilor din penitenciarele romanesti, în timp ce The Guardian scrie despre peliculă că este "o bijuterie de debut în lungmetraj".
"Eu cand vreau sa fluier, fluier" - Trailer
Golden Bear for Best Film a fost castigat de catre "Bal (Honey)" al luiSemih Kaplanoglu, iar Roman Polanski a primit premiu pentru cel mai bun regizor pentru filmul "The Ghost Writer (The Ghost Writer)".
Festivalul Internaţional de Film de la Berlin s-a desfăşurat în perioada 11 - 21 februarie. Aflat la cea de-a 60-a ediţie, Festivalul de la Berlin este unul dintre cele mai mari evenimente de gen şi găzduieşte premiere ale unora dintre cei mai mari autori. Berlinala, al doilea festival de film european după Cannes ca importanţă, este în mod tradiţional deschisă producţiilor cu buget mic.
Oana Pellea, Răzvan Vasilescu si Ion Sapdaru au participat, miercuri seara, la premiera in stil de gala a peliculei "Bibliotheque Pascal", in regia lui Szabolcs Hajdu. Coproductie Ungaria/Germania este prezentata in sectiunea Forum a Festivalului International de Film de la Berlin.
Mediafax informeaza ca, dupa proiectie, filmul a fost aplaudat indelung de publicul prezent la Delphi Filmpalast, o sala de cinematograf impresionanta.
Din distributia filmului mai fac parte actorii Marius Bodochi, Marius Manole, Mihai Constantin, Florin Piersic Jr. Filmul "Bibliothèque Pascal" este o coproductie Filmpartners/ Katapultfilm, cu participarea GillesMann Filmproduktion si cu sprijinul TV2 si Eurimages.
"Bibliotheque Pascal" prezinta povestea Monei Paparu, cetatean roman de origine maghiara. Acesta fiind plecată la mare, il intalneste pe Viorel (Andi Vasluianu), care este un urmarit general si care o fascineaza prin imaginatia sa bogata. Cei doi petrec o noaptea impreuna, iar din aceasta scuta relatie rezulta un copil - Viorica.
Cand Viorica avea doar trei ani, Mona se reintalneste cu tatal sau, pe care nu il mai vazuse de mult timp, Gigi Paparu (Răzvan Vasilescu). Acesta o duce cu el in Germania, unde o vinde, dupa care este omorat de cei carora le-o daduse. Mona o lasa pe Viorica cu matuşa sa Rodica (Oana Pellea), care este o ghicitoare.
Dupa ce a fost vanduta, Mona ajunge sa lucreze in Marea Britanie pentru Pascal, ca prostituata intr-un bordel de lux. Intre timp, autoritatile o iau pe Viorica din custodia matusii Rodica. Cand se intoarce in tara, Mona vrea sa isi ia fiica inapoi si spune autoritatilor o poveste halucinanta pe care, insa, nimeni nu o crede.
Postări
