Actorul din "Revansa", "Nea Marin Miliardar", seria "B.D", "Haiducii lui Sapte Cai", "Toate panzele sus", "A doua cadere a Constantinopolului", "Coana Chirita", "Iancu Jianu Haiducul", "Cum am petrecut sfarsitul lumii" si "Supravietuitorul", unul dintre maiestrii comediei romanesti, Jean Constatin, s-a stins la varsta de 81 de ani, in orasul natal, Constanta.
O viata de actor, o viata plina de aplauzele unui public care l-a iubit si l-a rasfatat, sa-l aplaudam pentru ultima data!
Chapeau bas maestre!
In fond ce e viata, viata mea?!?
Jurnalul unei fiinte greu de multumit de Jeni Acterian in lectura Oanei Pellea
Un spectacol-lectura cu multe "De ce-uri" conscute noua si cu Oana Pellea in rolul principal...cred ca i se potriveste rolul omului care isi pune intrebari...
Cartea este dominata de intrebari ca "Tu nu crezi in prietenie?", "Pentru ce toate astea?" sau "De ce traim? De ce murim?" si de afirmatii ca "Vreau sa fiu iubita si sa iubesc", "Singuratatea e ca o suferinta umana", "Citesti prea mult" sau "O sa te indragostesti de tine".
Multe asemanari in starea din Jurnalul 2003-2009 scris de Oana Pellea, dar si o mare diferenta, cel din urma e plin de speranta ca maine sau poate chiar acum e mult mai bine ca acum doua clipe inainte si asta pentru ca "Viata e o minune". Ambele jurnale nu cred ca au fost scrise pentru public. Dar ambele au multe intrebari despre viata, despre moarte, despre trairile unui actor, despre tot, multa muzica, multe carti, multe citate, o pisica, multe trairi, credinta in Dumnezeu, in Iisus, multe dezamagiri...
Cand ai multe intrebari, atunci cand ti se pare ca "Nu te ai decat pe tine" ca "Viata mea e o mare plictiseala", cand nu mai vrei sa traiesti in "cloaca asta" sau ai multe sentimente care nu te fac sa zambesti "Atunci scrieti"!
Jurnalul unei fiinte greu de multumit de Jeni Acterian - teatru radiofonic cu Oana Pellea, George Ivascu si Alice Barb.
Un spectacol-lectura cu multe "De ce-uri" conscute noua si cu Oana Pellea in rolul principal...cred ca i se potriveste rolul omului care isi pune intrebari...
Cartea este dominata de intrebari ca "Tu nu crezi in prietenie?", "Pentru ce toate astea?" sau "De ce traim? De ce murim?" si de afirmatii ca "Vreau sa fiu iubita si sa iubesc", "Singuratatea e ca o suferinta umana", "Citesti prea mult" sau "O sa te indragostesti de tine".
Multe asemanari in starea din Jurnalul 2003-2009 scris de Oana Pellea, dar si o mare diferenta, cel din urma e plin de speranta ca maine sau poate chiar acum e mult mai bine ca acum doua clipe inainte si asta pentru ca "Viata e o minune". Ambele jurnale nu cred ca au fost scrise pentru public. Dar ambele au multe intrebari despre viata, despre moarte, despre trairile unui actor, despre tot, multa muzica, multe carti, multe citate, o pisica, multe trairi, credinta in Dumnezeu, in Iisus, multe dezamagiri...
Cand ai multe intrebari, atunci cand ti se pare ca "Nu te ai decat pe tine" ca "Viata mea e o mare plictiseala", cand nu mai vrei sa traiesti in "cloaca asta" sau ai multe sentimente care nu te fac sa zambesti "Atunci scrieti"!
Jurnalul unei fiinte greu de multumit de Jeni Acterian - teatru radiofonic cu Oana Pellea, George Ivascu si Alice Barb.
Primul premiu la Cannes
Ionut Piturescu si-a cautat drumul catre premiul sau de la Cannes si l-a gasit!
Scurtmetrajul de 30 de minute al romanului Ionut Piturescu a obtinut vineri seara la Cannes premiul SRF (La Société des réalisateurs de films/Societatea Regizorilor) al sectiunii Quinzaine des Réalisateurs, ex aequo cu Mary Last Seen (Sean Durkin, USA). Acest premiu este cel mai important al sectiunii Quinzaine des Réalisateurs, categoria scurtmetraje.
Cautare/Quest este un film despre doi prieteni care au o caruta, drept casa, si un cal, drept tovaras. Traiesc simplu, fara lucruri impovaratoare, nu duc cu ei nici macar un ceas. Dar inca mai au timp, cum spune un vechi proverb asiatic. Fara sa se potriveasca locurilor prin care calatoresc, dispretuiti, priceputi la lucruri de care nu prea mai e nevoie in societatea de azi, ei cauta sensuri. Sau lipsa lor.
Din ciclul: Putina istorie cinematografica
Saptamana trecuta, am vorbit despre importanta si contributia la dezvoltarea cinematografiei a fratilor Lumière. In acest nou „episod”, voi vorbi putin despre ce a insemnat Georges Méliès.
Fiind unul dintre primii spectatori ai „minunii” sfarsitului de secol XIX -lea, cinematograful, banuieste importanta afacerii care se iveste la orizont si ii propune lui Antoine Lumiére sa cumpere aparatul pentru fiul sau. Acesta refuza spunandu-i ca cinematograful nu va rezista in timp pentru ca in timp se va demoda. Acesta nici nu s-a demodat, mai mult decat atat, s-a dovedit ca daca si-ar fi vandut inventia ar fi avut de pierdut foarte mult.
Méliès nu renunta la idee si cumpara de la un optician londonez, William Paul, un aparat, iar de la firma Kodak pelicula virgina, realizand ulterior primele filme. Acestea nu reprezentau nimic deosebit de cele făcute de Lumiére sau cele ale lui Edison pentru Kinetoscop.
Originalitatea lui Méliès in realizarea de filme va aparea odata cu folosirea trucajului. Folosirea acestei tehnici de filmare aste sugerata, ca mai toate inventiile din acest domeniu, de o intamplare: filmand in Piata Operei din Paris, un omibus se transforma intr-un dric. Analizand ce s-a intamplat constata ca blocarea pentru un timp a aparatului si repornirea lui, tinand cont ca circulatia vehiculelor curge, in locul omnibuzului care a trecut acum se filmeaza un dric. Astfel, in octombrie 1896 va produce filmul Escamotage d'une dame (Disparitia unei doamne), apoi in 1902 Le voyage dans la lune (Voiajul de pe luna).
Fiind unul dintre primii spectatori ai „minunii” sfarsitului de secol XIX -lea, cinematograful, banuieste importanta afacerii care se iveste la orizont si ii propune lui Antoine Lumiére sa cumpere aparatul pentru fiul sau. Acesta refuza spunandu-i ca cinematograful nu va rezista in timp pentru ca in timp se va demoda. Acesta nici nu s-a demodat, mai mult decat atat, s-a dovedit ca daca si-ar fi vandut inventia ar fi avut de pierdut foarte mult.
Méliès nu renunta la idee si cumpara de la un optician londonez, William Paul, un aparat, iar de la firma Kodak pelicula virgina, realizand ulterior primele filme. Acestea nu reprezentau nimic deosebit de cele făcute de Lumiére sau cele ale lui Edison pentru Kinetoscop.
Originalitatea lui Méliès in realizarea de filme va aparea odata cu folosirea trucajului. Folosirea acestei tehnici de filmare aste sugerata, ca mai toate inventiile din acest domeniu, de o intamplare: filmand in Piata Operei din Paris, un omibus se transforma intr-un dric. Analizand ce s-a intamplat constata ca blocarea pentru un timp a aparatului si repornirea lui, tinand cont ca circulatia vehiculelor curge, in locul omnibuzului care a trecut acum se filmeaza un dric. Astfel, in octombrie 1896 va produce filmul Escamotage d'une dame (Disparitia unei doamne), apoi in 1902 Le voyage dans la lune (Voiajul de pe luna).
Din ciclul: Putina istorie cinematografica
Pentru ca americanii spun ca ei au inventat cinematografia, pentru ca multi cred ca totul a inceput cu Fight Club sau Avatar, m-am gandit ca ar fi bine sa facem o incursiune in istoria cinematografiei. Si vom incepe cu ceea ce este cu adevarat inceputul cinematografiei.
Promoterul noii arte si industrii se poate spune ca a fost Louis Lumière. El realizeaza primele filme alegandu-si diferite subiecte hazlii din insasi fabrica familiei de aparate de fotografiat. Astfel, au fost realizate pelicule ca Tamplarul, Fierarul. Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viata de familie: Dejunul lui Bébé, Borcanul cu pestisori rosii sau Cearta intre copii. Fratele sau Auguste Lumière, filmeaza cateva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatalui lor-Antoine Lumière, una dintre ele numindu-se Femei care ard ierburi.
Louis Lumiere s-a bazat pe realizarea de documentare. Astfel, in iunie 1895, cand proiectia cinematografica se facea numai sub titlu de experienta, el filmeaza cu ocazia Congresului de fotografie, sosirea participantilor coborand din vapor la Neuville sur Saone. Succesul obtinut de fratii Lumière cu prima proiectie cinematografica, ii determina pe acestia sa angajeze operatori care sa inregistreze pe pelicula aspecte din viata cotidiana.
Primul montaj de film il realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre activitatea pompierilor (iesirea cu pompa, punerea in baterie, atacul focului şi salvarea).
Fratii Lumière, pun la punct pentru prima data un sistem de film color, unde colorarea fotogramelor alb negru se facea manual, cadru cu cadru. Aceste filme erau mai degraba filme colorate decat filme color.
In concluzie, cinematografia nu a inceput odata cu 3D-ul din Avatarul lui James Cameron, ci odata cu povestioarele fara sonor si culoare ale fratilor Lumière.
Promoterul noii arte si industrii se poate spune ca a fost Louis Lumière. El realizeaza primele filme alegandu-si diferite subiecte hazlii din insasi fabrica familiei de aparate de fotografiat. Astfel, au fost realizate pelicule ca Tamplarul, Fierarul. Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viata de familie: Dejunul lui Bébé, Borcanul cu pestisori rosii sau Cearta intre copii. Fratele sau Auguste Lumière, filmeaza cateva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatalui lor-Antoine Lumière, una dintre ele numindu-se Femei care ard ierburi.
Louis Lumiere s-a bazat pe realizarea de documentare. Astfel, in iunie 1895, cand proiectia cinematografica se facea numai sub titlu de experienta, el filmeaza cu ocazia Congresului de fotografie, sosirea participantilor coborand din vapor la Neuville sur Saone. Succesul obtinut de fratii Lumière cu prima proiectie cinematografica, ii determina pe acestia sa angajeze operatori care sa inregistreze pe pelicula aspecte din viata cotidiana.
Primul montaj de film il realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre activitatea pompierilor (iesirea cu pompa, punerea in baterie, atacul focului şi salvarea).
Fratii Lumière, pun la punct pentru prima data un sistem de film color, unde colorarea fotogramelor alb negru se facea manual, cadru cu cadru. Aceste filme erau mai degraba filme colorate decat filme color.
In concluzie, cinematografia nu a inceput odata cu 3D-ul din Avatarul lui James Cameron, ci odata cu povestioarele fara sonor si culoare ale fratilor Lumière.
Postări
