Un spectacol-lectura cu multe "De ce-uri" conscute noua si cu Oana Pellea in rolul principal...cred ca i se potriveste rolul omului care isi pune intrebari...
Cartea este dominata de intrebari ca "Tu nu crezi in prietenie?", "Pentru ce toate astea?" sau "De ce traim? De ce murim?" si de afirmatii ca "Vreau sa fiu iubita si sa iubesc", "Singuratatea e ca o suferinta umana", "Citesti prea mult" sau "O sa te indragostesti de tine".
Multe asemanari in starea din Jurnalul 2003-2009 scris de Oana Pellea, dar si o mare diferenta, cel din urma e plin de speranta ca maine sau poate chiar acum e mult mai bine ca acum doua clipe inainte si asta pentru ca "Viata e o minune". Ambele jurnale nu cred ca au fost scrise pentru public. Dar ambele au multe intrebari despre viata, despre moarte, despre trairile unui actor, despre tot, multa muzica, multe carti, multe citate, o pisica, multe trairi, credinta in Dumnezeu, in Iisus, multe dezamagiri...
Cand ai multe intrebari, atunci cand ti se pare ca "Nu te ai decat pe tine" ca "Viata mea e o mare plictiseala", cand nu mai vrei sa traiesti in "cloaca asta" sau ai multe sentimente care nu te fac sa zambesti "Atunci scrieti"!
Jurnalul unei fiinte greu de multumit de Jeni Acterian - teatru radiofonic cu Oana Pellea, George Ivascu si Alice Barb.
Postări
1 comentarii:
Wow!
Aşa subiect într-o periadă de criză profundă?!Sau poate scopul lecturii, în paralel, a celor două jurnale ar trebui să fie descoperirea sensului din jurnalul dnei Pellea, credinţa şi puterea ei salvatoare.
Dacă ar fi să lecturezi dezamăgirile intelectualei Jeni Actzerian, pe fundalul crizei profunde din România, nu ai avea un gust prea plăcut (după lectură),mă gândesc…Influenţa filozofiei lui Kirkegaard (obsesia morţii) asupra “trăiriştilor”din perioada interbelică, s-a făcut simţită, atât în jurnalul acestei fete greu de mulţumit, cât şi în cel al lui Mihail Sebastian. Ambii diarişti sunt dezamăgiţi, gustă din plin amarul unei lumi sfâşiate de crize (măcar atunci erau de vină războaiele). Cu toate neîmplinirile autoarei, rafinamentul unei fete superinteligente transpare evaluându-i profuziunea şi calitatea lecturilor. Citindu-i jurnalul, se poate uşor alcătui un index al lecturilor predilecte ale societăţii culte din perioada interbelică. Nu poţi să nu fii invidios pe o persoană care se „duela” în cozerii cu Marietta Sadova, Clody Berthola, Alice Botez, Emil Cioran, Emil Botta, Eliade, Noica, Eugen Ionescu.
La fel de bine, nu poţi să nu tresalţi când citeşti marile întâlniri ale Oanei Pellea, oamenii frumoşi pe care-i pomeneşte cu drag (indeosebi tinerii, în ultima perioadă).
Acelaşi paradox: două fiinţe cu un puternic sinţ al umorului, vitale, dar totodată prea lucide.Vorba lui Camil Petrescu:”Câtă luciditate, atâta dramă!”.
Cert este că mesajul transmis de Oana Pellea este unul optimist, credinţa dumneai în Iisus şi în puterea divină îmblânzeşte disperările unei inteligenţe însingurate.
Ambele autoare au avut une qualité maîtresse:LUCIDITATEA!!!
Trimiteți un comentariu