FNT-ul Cristinei Modreanu

Pe 14 iunie, in cadrul unei conferinte de presa, Cristina Modreanu selectioner unic si director artistic al Festivalul National de Teatru (30 octombrie -7 noiembrie 2010), ajuns in acest an la cea de-a 20 a editie, a anuntat selectia.

Cristina Modreanu a declarat: "Ca structura, FNT a ramas in mare parte ca in 2008 si 2009, fiindca am dorit sa inchei rotund acest mandat de selectioner. In schimb, am hotarat ca in 2010 sa nu mai separam productiile independente de selectia oficiala pentru ca acestea difera doar ca sistem de productie, nu din punct de vedere artistic".
Abia a anuntat selectia si Cristina Modreanu are deja primul contestatar si poate nu fara motiv... Asta pentru ca imi vine foarte greu sa cred ca niciun spectacol de la Teatrul Bulandra nu merita sa fie selectat si mai mult decat atat, ca nu o sa vad in festival niciun spectacol semnat de Tompa Gabor. Si semnele de intrebare referitoare la selectia spectacolelor facuta de doamna Modreanu se bazeaza si pe ce s-a intamplat in anii precedenti...si spun asta pentru ca daca spectacole precum "Cum traverseaza Barbie criza mondiala" sunt in FNT, atunci trebuie sa apara intrebarile pe care si le pune si Claudiu Goga: "ce vrei? cum gandesti? care-ti sunt criteriile?".


Mai jos aveti integral scrisoarea deschisa adresata Cristinei Modreanu, de catre Claudiu Goga, Directorul Teatrului „Sica Alexandrescu”, regizor si membru in Senatul UNITER:

"M-am gandit mult daca merita sa-ti scriu aceasta scrisoare.
Stand cu stiloul in mana si cu hartia alba in fata mi-am dat seama ca mai fusesem in aceasta ipostaza de trei ori in ultimii 3 ani. De fiecare data voiam sa te intreb acelasi lucru. De fiecare data am renuntat. Ce rost avea? In haosul asta? In confuzia, delirul si lipsa de valori cu care ne confruntam? Acum era, deci, a patra oara si aproape renuntasem cand mi-a venit in minte o imagine – o bucatarie mica, ora 5 dimineata, un barbat singur fumeaza aplecat peste un text. Deodata ii tasneste sangele pe nas… O sa-ti developez mai tarziu aceasta fotografie.
Trebuie sa stii ca fac parte dintre regizorii care nu dau prea mare importanta felului cum isi manageriaza spectacolele dupa premiera. Desi mi-e clar ca gresesc, continui sa o fac. Pe de-o parte, dintr-o imensa timiditate, iar, pe de alta parte, pentru ca nu ma intereseaza premiile, festivalurile, box-office-ul si astfel de chestii. Asta pentru ca am senzatia ca la noi onorurile in teatru spun foarte multe despre cei care le acorda si nu spun aproape nimic despre cei care le primesc.
Ca director de teatru, insa, sunt condamnat sa ma intereseze ce se intampla cu spectacolele teatrului meu, cine, cum si unde le vede, cine si cum apreciaza munca actorilor si a intregului colectiv. Pe scurt, sunt obligat sa-mi pese daca Teatrul „Sica Alexandrescu” participa sau nu la Festivalul National de Teatru (care se vrea, sper, o rama a tuturor celor mai bune spectacole din tara). Pentru cine nu stie, trebuie sa spun ca Teatrul „Sica Alexandrescu” a participat din anul 2002, de cand am devenit directorul sau, la toate editiile Festivalului National de Teatru, cu exceptia uneia (selectioner era, atunci, Marina Constantinescu).
Revin. Director fiind, eram obligat sa urmaresc cu atentie selectia la Festivalul National de Teatru, gandirea teatrala a selectionerului si intotdeauna am avut senzatia ca am inteles-o (poate cea mai transparenta a fost cea a Marinei Constantinescu).
Prima data cand n-am inteles ideea, gandirea teatrala a selectionerului a fost in primul an in care tu ai devenit selectioner. Atunci a fost si prima data cand am vrut sa-ti scriu, cand am vrut sa te intreb – ce vrei? cum gandesti? care-ti sunt criteriile? Am renuntat.
Anul trecut, Teatrul „Sica Alexandrescu” a fost selectionat in Festivalul National de Teatru cu spectacolul „Lapte negru” in regia mea, dar nici atunci n-am inteles cum s-a facut selectia. A fost a doua oara cand am vrut sa-ti scriu, cand am vrut sa te intreb – ce vrei? cum gandesti? care-ti sunt criteriile? Am renuntat.
As dori sa observi ca nu as putea fi acuzat ca aveam vreo nemultumire personala, ca regizor, din moment ce tu selectionasei chiar spectacolul meu.
Anul acesta nu ai selectat nici un spectacol al Teatrului „Sica Alexandrescu”. Intrebarea mea este aceeasi: ce vrei? cum gandesti? care-ti sunt criteriile?
Este adevarat ca, in acest an, in plina campanie de selectie pentru Festivalul National de Teatru, mi-ai trimis si am primit in calitatea mea de senator UNITER un e-mail in care propuneai Senatului UNITER criteriile de selectie pentru Festivalul National de Teatru. Nu stiu daca Senatul le-a votat sau daca macar au fost supuse dezbaterii (nu am putut fi prezent la toate sedintele Senatului). Atunci a fost a treia oara cand am vrut sa-ti scriu. Am renuntat. De aceasta data am renuntat din jena. Desi din decenta n-am sa reproduc aici e-mail-ul (poate cu alta ocazie), era evident ca acele criterii erau facute pe genunchi si ca nu faceau decat sa legitimeze un „anume” fel de selectie. Erau exact ca acele caiete de sarcini care se fac la licitatii astfel incat sa castige cineva anume. Dar poate gresesc, poate intre timp criteriile tale s-au schimbat si atunci revin cu intrebarea: ce vrei? care sunt criteriile de selectie? Cum gandesti tu teatrul si un Festival National?
Si de ce un spectacol precum „Puterea obisnuintei” de Thomas Bernhard nu face parte din aceasta selectie? Ce criterii nu a indeplinit? Te rog si te provoc sa facem in mod public o analiza a spectacolului, cat mai amanuntita si in toate compartimentele lui. (Te rog sa incepi prin a te documenta asupra lui Thomas Bernhard, pentru ca, mi-ai marturisit ca nu stii nimic despre el si a trebuit sa-ti povestesc biografia lui.)
Mi-ar placea ca discutia (publica) sa fie una profesionista si decenta, daca poti (spun asta pentru ca am vazut ca in alte dispute publice, cu criticii Alice Georgescu si Mircea Morariu limbajul tau a fost departe de decenta).
Repet – vrand sa preintampin ideea ca sunt nemultumit ca nu ai selectionat spectacolul meu „Puterea obisnuintei” – aceasta scrisoare ti-o adreseaza directorul teatrului si nu regizorul Claudiu Goga.
Daca lucrurile ar sta altfel, atunci ti-as fi reprosat ca nu ai selectionat spectacolul meu de la Teatrul National Cluj „Un caz clinic”, sau ti-as fi reprosat ca nu ai fost sa vezi la Iasi „Made in Est” sau (absolut inadmisibil!!!) nu ai fost nici macar la Teatrul Mic in Bucuresti sa vezi „Hamelin”. Nu e asta treaba selectionerului sa VADA spectacole? Si pentru ca a venit vorba de reprosuri pe care nu ti le fac – as putea sa stiu de ce e nevoie intotdeauna de nenumarate insistente ca sa vii la Brasov sa vezi spectacole pentru Festivalul National de Teatru? Nu asta e obligatia unui selectioner? Si de ce, de fiecare data in cei 3 ani ai amanat venirea dupa ce, in prealabil, facusem programul teatrului dupa programul tău?
Am ramas dator cu developarea imaginii care m-a facut sa-ti scriu (imaginea aceea este imaginea lui Marius Cordos, protagonistul din „Puterea Obisnuintei”, intr-una din noptile de dinaintea premierei – povestita de el insusi). Vreau sa spun cu asta ca artistii, creatorii adevarati muncesc pana la limita sacrificiului iar de munca lor nu ar trebui sa-si bata joc nimeni, nici din rea credinta, nici din incompetenta sau superficialitate.
Inchei, spunandu-ti ca in cazul in care nu voi primi raspuns la intrebarile mele, imi voi raspunde singur (dar public) si ma voi vedea silit sa nu-ti mai acord prezumtia de bun simt si de competenta.

Astept raspunsul Cristinei Modreanu. Pana atunci aici http://www.fnt.ro/ro/fnt-2010-i-a-anun-at-selec-ia.html aveti lista cu spectacolele selectate pentru cea de-a 20-a editie la Festivalului National de Teatru!

Teatru' e Teatru

Profu'
de Jean-Pierre Dopagne

Un spectacol-monolog cu Razvan Vasilescu la Teatru Notarra, sala George Constantin.
Spectacolul Profu' este confesiunea unui profesor de literatura care trece prin diverse stari in relatia cu elevii dintr-o clasa terminala de liceu.
"De ce?" asta e intrebarea pe care o are in minte Profu', de ce? trebuie sa faca aceasta meserie care s-a transformat de la cea de profesor la cea de prof, in care trebuie sa predea unor elevi rebeli, unii dintre ei mult prea putin dispusi sa acorde cat de cat importanta sau atentie profesorului lor. Dupa ce trece prin tot soiul de situatii, profu' decide, foarte calm, sa faca un gest cu adevarat socant: isi impusca toata clasa.


"In momentul in care am citit piesa mi-a placut atat de mult, ca am invatat pe dinafara cele 54 de pagini. Mai mult, am simtit ca sunt dator sa o spun, sunt dator sa impartasesc cu oamenii de toate varstele acest text minunat", spune Razvan Vasilescu.

Razvan Vasilescu si "animalutele sale"

Razvan Vasilescu trece usor de la registru grav al intrebarilor filosofice la unul amuzant al povestei despre sanii ca doua mere ai sotiei pe care nu o sa-i mai vada.
Intr-un decor minimalist -o catedra si o servita neagra, in care are servetele in cazul in care spectatorii izbucnesc in plans- criminalul pedepsit sa-si faca publica povestea vietii pentru a fi un model din care lumea sa invete. Spectatorii vin sa vada "monstrul"!
Spectacolul vorbeste si despre conditia spectatorului de teatru care plateste biletul pentru a-si castiga dreptul de a tacea. Si mai mult ca sa aiba obligatia sa aplaude, asta pentru ca daca nu o faci, primesti privirile-repros ale vecinului.

Un monolog cu care Razvan Vasilescu s-a plimbat prin liceele capitalei si care ar trebui sa fie o lectie de respect fata de oamenii de la catedra pe care ar trebui sa-i admiram...si o lectie pentru profi, care ar trebui sa le ofere elevilor motivul ca ei sa se intoarca la a-i considera profesori!
Si un superb Razvan Vasilescu pe care il admir si il respect enorm, si daca nu ati vazut Scaunele in care joaca alaturi de Oana Pellea, la Teatrul Bulandra, ar trebui sa va aflati in sala de teatru pe 24 iunie!

Victorie romaneasca la premiile Tony

Marina Drăghici care este stabilita de mai multi ani la New York, a castigat "Best Costume Design of a Musical" la premiile Tony pentru costumele din spectacolul Fela!. La aceast spectacol, Drăghici a lucrat costumele şi scenografia.

Aici un interviu cu Drăghici despre spectacolul Fela! si costumele lui!


Felicitari Marina Drăghici!

Un gand bun pentru Adrian Pintea

Azi s-au implinit trei ani de cand Adrian Pintea a plecat "acolo sus".  Un gand bun si multe aplauze!


Adrian Pintea in Hamlet, spectacol montat la Teatrul National din Craiova, in regia lui Tompa Gabor. Din distributie mai faceau parte Oana Pellea, Mihai Constantin sau Marian Ralea.

Ne putem reveni la normal, va rog?

Sandra Bullock a fost invitata pe scena pentru a-si primi premiul MTV Generation Award.
Dupa ce presa din toata lumea a vorbit despre despartirea ei de Jesse James si mai apoi despre adoptia lui Louis Bardo. Desi lumea vorbea despre "dezastrul din viata ei privata", Bullock a urcat pe scena MTV in aplauzele unei sali intregi si ajunsa acolo a vrut sa clarifice cateva lucruri legate de articolele aparute in presa. In primul rand a spus ca Sandra nu este moarta si ca toata lumea are celulita. Si a mai subliniat ca face doua dusuri pe zi, contrat tuturor dubiilor oamenilor din presa.



In final, Bullock a salutat prezenta actritei Scarlett Johansson cu un sarut. Bullock nu e la prima astfel de "manifestare afectuasa", pentru ca in 2010 la noaptea "Critics's Choice Movie Awards" a sarutat-o pe Maryl Streep, dupa ce ambele au castigat premiul la categoria "Best Actress".

Finalul discursului Sandrei Bullock a fost demn de o vedete de Hollywood: "OK, acum ca am facut-o si pe-asta, ne putem reveni la normal, va rog? Pentru ca terapia este costisitoare. Vreau sa faceti din nou glume pe seama mea. Nu-mi pasa. Este timpul sa ne revenim la normal...Si putem sa ne gandim la victimele din Golf si sa spune o rugaciune pentru ei". Poate invata si "vedetele noastre" ce inseamna sa iesi cu fruntea sus dintr-un moment totalmente neplacut si care se gaseste nu numai in toate revistele, dar si in toate conversatiile...Sandra is not dead!

O viata de orb

"Traim intr-o cultura oarba, in care indivizii se intalnesc fara sa se vada, fiecare om lupta doar pentru propria-i salvare, fara sa intelege ca nimeni nu supravietuieste acestei aventuri care e viata", considera regizorul Juan Dolores Caballero.

NOAPTEA
după "ORBII" de MAURICE MAETERLINCK

regia şi decorul: Juan Dolores Caballero
costume: May Canto
muzica: Inmaculada Almendral
lighting design: Antonio Valiente
cu: Benito Cordero, Luís Ruiz-Medina, Juan José Macías,
Mostapha Bahja şi José Luís Nieto

Un spectacol care a imbinat simplitatea montarii-cinci barbati in costum, cu palarie, multe scaune-obstacol- cu muzica clasica spanioala, cu accent de flamenco si o interpretare actoriceasca cuceritoare. Cinci actori care si-au controlat perfect miscarile corpului, pozitia fixa a ochilor si mai ales jocul degetelor si al mainilor si asta in ciuda faptului ca aceasta lumea -cea a orbilor- este cu totul necunoscuta pentru cei care nu traiesc astfel.
Teatrul EL VELADOR din Sevilla a prezentat, in cadrul programului "Schimburi culturale europene" la Teatrul Bulandra, sala Toma Caragiu, spectacolul "Noaptea". Un spectacol cat o lectie de viata!


Ce e deranjat inca, pentru ca de fiecare data trebuie sa existe un mare DAR, a fost sala goala. Si asta nu e decat dovada faptului ca marea parte a publicul romanesc nu vine la teatru pentru teatru, vine sa se afiseze, vine pentru numele unui actor sau pentru ca "a auzit de la cineva, persoana importanta, ca e "foarte tare" spectacolul asta." Trist...o sala cu putin oameni, dar ca la finalul spectacolului au aplaudat in picioare un adevarat act teatral.

Poate am putea incepe sa apreciem cu adevarat talentul si performanta. Si asta pentru ca teatrul inseamna, asa cum spunea Oana Pellea ca scria pe usa dintre scena si cabina actorilor intr-un teatru din Geneva: “Gandeste-te ca in sala exista un om care n-a mai fost niciodata la teatru si un om care vine pentru ultima oara la teatru. Fiecaruia trebuie sa-i daruiesti ceva.”