Povestea reala de la care a pornit acest film este cu mult mai impresionanta si mai socanta decat filmul in sine.
Experienta celei de-a doua femei executate in Florida a stat la baza acestei pelicule care a aparut la numai un an dupa ce Aileen Wuorns a fost executata printr-o injectie letale. Asta dupa ce primise sase condamnari cu moarte in urma celor sapte crime pe care le comisese.
Aileen Wuorns a vorbit despre faptele si gandurile sale...mai jos aveti un filmulet despre asta. Sincer, mie mi se pare ca tipa este extrem de spectaculoasa in nebunia si senilitatea sa!
Postări
5 comentarii:
Wow!Se pare că vacanţa ţi-a (re)activat pasiunea pentru regia de film, făcută de femei! ;)
Mi-au plăcut şi mie scurtmetrajele cu Kate Walsh (am descoperit, cu întârziere, că există şi Kate Walshaholics), mai ales cel cu râşniţele. Mă duce cu gândul la filmele cu filon psihanalitic. Of, femeile şi pasiunile lor compulsive.. mai ales, râşniţa....care poate fi uşor asociată cu ideea de măcinare, de lipsuri care te chinuiesc.
Apoi, Patty Jenkins şi aplecarea ei către marginalii, către năpăstuiţii soartei. Da, din filmuleţul cu Aileen Wuorns reiese clar patologicul; cu toată truda regizoarei de a-i găsi unele resorturi în faptul că, uneori, societatea americană (californiană) poate da naştere şi unor asemenea personaje.
Abia aştept toamna şi noua stagiune teatrală ca să citesc postările tale despre femeile/”Doamnele” teatrului românesc şi luptele lor. ;))
Până una alta, ne delectăm cu imboldul celor de la Yorick.
http://yorick.ro/10-motive-pentru-care-sa-citesti-%E2%80%9Ejurnal-2003-2007%E2%80%9D-de-oana-pellea/
Cred că m-au convins să îl citesc şi pe „amicul” Piersic, hm!
http://yorick.ro/10-motive-pentru-care-sa-citesti-%E2%80%9Eopere-cumplite%E2%80%9D-volumul-i-de-florin-piersic-jr/
Off topic: Mamăăă, ai o (nouă) poză de prezentare superbissima!!!
Femeile sunt mai atente la detalii atunci cand fac regia unui film si construiesc minutios personajele...de asta imi place "stilul regiei lor". Monster e genial, e cu siguranta in topul filmelor mele, iar Charlize Theron a fost ACTRITA din acel moment.
La scurt metraje, mie mi-a placut mai mult cel despre despartire. Nu prea sunt un mare fan al scurt metrajelor, cu exceptia celor construite pe dialog. Aici, imi place ca povestea este spusa in 10 min si nici nu trebuie mai mult. Exista un inceput si un sfarsit al povestii vizibil si nu simti ca ai nevoie de mai mult. Si imi place finalul!
Si eu vreau sa vina toamna si sa ma duc la teatru. Imi e cam dor de Oana...
Cred ca o sa scriu si eu despre Jurnal ca nu am facut asta, dar parca nu as cam avea ce sa spun ...
Off topic: :))) Poza este facuta cand am fost intr-o emisiune a lui Teo, pe vremea cand nu facea show in Parlament!
Ah, că bine zici. După ce-am văzut “Lost in Translation” şi “Marie Antoinette”, am devenit fan Sophia Coppola şi, implicit, a regiei de film feminin. Da, aşa cum spui tu, sensibilitatea şi atenţia la detalii (specific feminin) se simt în peliculele realizate de femei. De fapt, am început să fiu mai atentă la semnăturile feminine după ce-am văzut “The Piano” a lui Jane Campion.
Aşa cum spui tu de Charlize Theron că “a devenit actriţă” după “Monster”, aşa am îndrăgit-o eu pe şarmanta Scarlett Johansson din “Lost in Translation” (pe care l-am văzut de nşpe ori).
Dar majoritatea filmelor care îmi plac mie sunt regizate de bărbaţi, şi asta pur şi simplu din cauză că sunt mai numeroase. :)))
În ceea ce priveşte scurt metrajul cu „anatomia despărţirii”, cred că ai deja amprenta Jurnalismului: naraţiune cu toate momentele subiectului, pastilată, superconcentrată.Ceea ce nu-i deloc rău.;)!Filmuleţul cu râşniţele aducea, ca atmosferă şi tematică, a film din anii ’50, mie plăcându-mi la maximum de maestrul acelei decade: Hitchcock.
Aştept stagiunea fără prea mari speranţe (mă gândesc la trâmbiţatul FNT), dar cu dorinţa de a mai revedea „Oscar şi Tanti Roz”. Am văzut în vara asta pelicula franţuzilor şi am avut un şoc când am văzut-o pe Tanti Roz, care e foarte roz până la un punct. Enfin, cică e prevăzut şi în programa de studiu din şcolile lor. Ăştia chiar fac analiză de film la şcoală!!!Chapeau bas!
http://oscaretladamerose.com/
http://oscaretladamerose.com/pedago.htm
Bineînţeles că ai ce să mai spui despre „Jurnalul” Oanei, chiar ar fi interesant de văzut cum este percepută scriitura dnei Pellea de o jună de numai 20 de ani, foarte open minded.
Off topic: Chiar că ţine de anecdotic, cred că eşti un soi de Benjamin Button feminin! ;)
Nu... pe bune, eşti foarte faină!!!
Eu astept noua stagiune doar pentru ca o sa fie premierea monologului Oanei, pe care il tot astept de un an.
Am vazut si eu filmul si greu am rezistat sa vad o alta tanti Roz in afara de Oana. Nu pot sa spun mai mult despre film-ca nu prea as spune de bine-decat ca imi place foarte mult micul Oscar care e foarte natural, carismatic si talentat.
Ahhh, da, ai dreptate, uitasem de spectacolul de la Metropolis. Să dea Dumnezeu să le iasă proiectul (Oanei şi dnei Sanda Manu)!
Da, filmul (regizat de E E Schmitt) m-a convins abia la a doua vizionare, dar puştiul (Amir) e de excepţie, într-adevăr!!!E un copil sensibil care-a prins ideea şi conceptul din film, deşi asta pare imposibil chiar şi pentru unii adulţi.
Trimiteți un comentariu