Acest post nu este despre premiile Oscar de anul acesta, ci despre ce m-a bucurat azi de dimineata. Nu vreau sa scriu despre premii pentru ca, din punctul meu de vedere, nu au fost mari surprize, asa ca voi scrie despre cele trei bucurii pe care mi le-a adus festivitatea din Los Angeles.
Asadar, cea mai mare bucurie este cea data de premiul pe care l-a primit Meryl Streep. Recunosc ca sunt un mare fan al ei, de altfel, cred ca doar al ei. E un trend sa fii fan Meryl Streep, insa mi-ar placea ca toti cei care se declara astfel sa stie mai mult de cinci filme in care a jucat actrita si sa fi vazut macar "Sophie's Choice" (film pentru care Streep a castigat premiul Oscar pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal in 1982).
De ce m-a bucurat aceasta victorie? Pentru ca urasc declaratiile de genul: "iar Streep", "sa mai castige si altcineva", "ar trebui sa se promoveze si actrite tinere" etc. Cred cu tarie ca premiile ar trebui sa fie acordate in functie de prestatiile pentru care au fost nominalizati/e actorii/actritele si nu pentru cariera, nume sau gandindu-ne la viitorul cinematografiei sau la ce ar spune publicul.
Streep face un rol foarte bun in "The Iron Lady", asta este evident. Dar mai presus de orice, Streep este un star feminin atipic. Nu frumusetea fizica este cea care a propulsat-o pe scena aceasta a star systemului, ci valoare, talentul, gratia, eleganta. Nu este adulata de public pentru fizicul ei, ci admirata si respectata pentru performantele sale actoriceste. Meryl Streep este un model.
Inteleg "The Streep fatigue" - asa cum o face si Streep. Ma bucur nespus pentru promovarea pe care a avut-o Viola Davis pentru rolul sau din "The Help". Davis este o actrita buna, dar care, din nefericire, nu se prea bucura de roluri ofertate in filme mari. Cred ca Glenn Close face un rol mare intr-o partiture foarte grea. Cu toate astea, victoria lui Streep este meritata. Cei care nu au vazut "The Iron Lady", recomand!
Mai jos aveti intalnirea dintre Meyl Streep si jurnalistii de dupa ceremonia Premiilor Oscar de azi de dimineata.
A doua bucurie pe care am avut-o aseara a fost adusa de victoria filmului iranian "Nader and Simin, a Separation". Povestea este plina de incarcatura emotionala, de tensiune, de presiune. Un film foarte bun care ne face sa vorbim de bine despre Iran, o tara despre care nu stim prea multe sau stim doar lucruri negative si, poate, neadevarate. Recunosc ca m-am gandit la cinematografia romaneasca pe care o aseman putin cu cea iraniana, ambele mizeaza pe efectul exotic si ambele spun povesti realiste si pline de presiune pentru publicul lor, insa poate ca povestile lor sunt mai bune decat ale noastre.
Imi place sa cred ca filmul a primit acest premiu pentru ceea ce este - "un produs cultural" si nu dintr-o decizie politica - relatiile tensionate dintre Iran si SUA care este aliatul Israelului. Si mai cred ca acest film iranian nu a avut niciun adversar pe masura la aceasta categorie. Doar Melancholia lui Lars von Trier ar fi putut sa fie un candidat la acest trofeu, insa, din nefericire (sau dintr-o mare greseala), nu a fost nominalizat.
Mai jos aveti intalnirea dintre regizorul filmului si presa dupa ceremonia de decernare a premiilor Oscar 2012.
Ultima bucurie din acest an a fost Oscarul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar. Christopher Plummer castiga la 82 de ani primul sau Oscar din cariera si are un discurs genial. Plummer a declarat ca acest premiu l-a incarcat pentru inca 10 ani de munca.
Mai jos aveti un filmulet cu discursul lui Plummer si intalnirea lui cu jurnalistii.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu