Voce sa ai in Romania, ca emisiuni care vor sa te promoveze sunt!

Stiu ca nu am mai scris de mult timp, revin insa cu un post despre ceva ce astazi mi-a atras atentia: Antena 1 a achizitionat licenta pentru show-ul Idols (mai multe aici http://www.jurnalul.ro/cultura/media/antena-1-a-achizitionat-si-licenta-mega-show-ului-idols-581955.html).

Nu sunt un specialist, comentez acest eveniment ca potential telespectator si ca un om interesat de televiziune si, in general, de media. Acest anunt ma sperie putin in contextul in care Antena 1 se pregateste sa inceapa X Factor care precum se stie este a singing competition, o alternativa britanica la Pop Idol. American Idol este, surpriza, tot a singing competition. Care este diferenta intre X Factor si American Idol? Primul este un format britanic, produs de catre Simon Cowell (membru in juriul de la American Idol in perioada 2002-2010), cel de-al doilea este o emisiune americana, creata de catre Simon Fuller (amuzanta coincidenta prenumelor celor doi producatori).

sursa: urban.ro

Intrebarea mea pentru cei de la Intact este urmatoarea: de ce ati ales sa va faceti singuri concurenta? Sunt convisa ca stiati ce ati cumparat, sunt sigura ca emisiunile nu se vor suprapune la difuzare (nu vor fi difuzate in aceeasi perioada, ci poate una in completarea celeilalte), dar cum o sa le diferentiati in fata publicului? Cum o sa diferentiati produsele (care or sa fie la fel - nu vorbesc despre oameni, ci despre impachetarea lor)? Romania nu este America, sa avem milioane de oameni talentati gata oricand sa devina vedete, cum o sa gasiti concurenti foarte buni pentru ambele show-uri?

sursa: xfactor1ro

Strategia celor de la Intact ma surprinde si pentru ca se stie ca Media Pro a cumparat formatul The Voice. O alta singing competition, o productie noua, format olandez, care se pare ca este noua senzatie peste ocean. Nu spun ca prin aceste emisiuni nu s-au nascut vedete, nu spun ca aceste emisiuni nu au avut succes afara, dar cred ca daca aduci in acelasi timp trei produse care trasmit si vor acelasi lucru, e greu sa convingi publicul, cumva il derutezi.

sursa: evz.ro

Oare de a avut succes Dansez pentru Tine? Oare pentru ca nu exista nicio alta emisiune de dans in Romania, cumva pentru ca era singurul megashow (asa cum le place televiziunilor sa-si prezinte emisiunile) de pe piata? La fel si cu Romanii au Talent, era singura emisiune de acest gen de pe piata, iar publicul romanesc este obisnuit cu emisiunie care-si propun sa descopere si sa promoveze talente. Sa nu uitam ca dupa revolutie, TVR, prin emisiunile Scoala Vedetelor sau Ploaia de Stele, a reusit sa scoata vedete, de ce? Probabil pentru ca erau cam singurele variante de emisiuni de divertisment de pe piata. Stiu ca MegaStar nu a reusit in Romania, dar aici vorbim despre o emisiune care era difuzata pe un post cu audiente in general mici si care nu putea sa sustina construirea unei vedete.

Ramane, asadar, interesant de observat cati oameni se vor prezenta la toate preselectiile acestor siging competition. Cati dintre ei se vor duce nonsalant si la emisiunile celor de la Intact si la cele de la Media Pro. Si mai e interesant sa vedem si cat de talentati vor fi cei alesi, pentru ca e adevarat ca romanul e talentat, dar chiar suntem toti niste privighetori? Si ce e cel mai important, cati dintre cei care vor participa se vor mentine pe piata.

Incepand din toamna, publicul o sa aiba de unde alege: pe de o parte o sa avem Idols si X Factor, pe de alta, Vocea Romaniei, Master Chef (un concurs culinar) si deja cunoscutele Romanii au Talent si Dansez pentru Tine, cine o sa castige lupta pentru telecomanda telespectatorului?

Cititi mai multe despre cele trei singing competitions:
American Idol http://en.wikipedia.org/wiki/American_Idol
X Factor http://en.wikipedia.org/wiki/The_X_Factor_(TV_series)
The Voice http://en.wikipedia.org/wiki/The_Voice_(U.S._TV_series)

Trebuie sa treci prin umilinta ca sa ajungi sa iubesti

Azi am vazut "Tectonica sentimentelor" in mica sala Atelier a Teatrului National din Bucuresti. Recunosc ca ma pierd de fiecare data pana ajung in acea sala pentru ca e o intrare destul de intortocheata si usor ilogica prin faptul ca trebuie sa te duci pe la Teatrul de Opereta, asta evident pana cand se va intampla renovarea TNB-ului si mutarea definitiva a Operetei, dar asta este o alta poveste.
Sa trecem putin sa vorbim despre spectacolul regizorului Nicolae Scarlat sau a Ilincai Goia pentru din punctul meu de vedere, actrita sa intre foarte bine in rolul papusarului.
Textele lui Eric Emmanuelle Schmitt au o poezie, au acea doza de emotie care ajuta spectatorul sa vibreze si mai mult decat orice, spun povesti.

"Tectonica sentimentelor" poate fi usor comparata cu o telenovela in care fata saraca, aici si prostituata, cu aspiratii universitare este folosita de catre femeia superioara, comparabila cu perfectiunea feminina a secolului XXI, dar care in final ramane cu Fat Frumos. Povestea sufera putin la nivelul de verosimilitate, doua prostituate romance sunt salvate de pe strada de o deputata, Diane, care nu face asta pe gratis, ci pentru a le folosi, initial cu un scop aproape nobil, pentru ca tanara Eline sa il cucereasca pe Richard caruia sa-i ofere sprijin si dragoste in ultimele luni de viata, apoi pentru a le transforma in unealta razbunarii ei.
Intr-un decor simplu (alb-negru-rosu) al lui Ştefania Cenean, spectacolul sufera prin prisma faptului ca ii lipseste viziunea regizorala, montarea traieste aproape exclusiv prin forţa textului si prin interpretare, facand astfel parte din noua tendinta a spectacolelor romanesti care se rezuma doar la a creea ceva care sa placa publicului. Dar spectacolul traieste prin prisma actorilor, prin rafinamentul Ilincai Goia, prin farmecul lui Liviu Lucaci, prin originalitatea, naturaletea Tamarei Cretulescu (pe care o puteti vedea si in serialul "In deriva in rolul Mariei) si al lui Carmen Ionescu.
"Tectonica sentimentelor" un spectacol despre iubirea intarziate, despre orgolii distructive, despre razbunari nejustificate si vieti pierdute si salvate. Un spectacol bucurestean care se afla pe lista "de vazut"!

Craciun fericit!

De ziua Romaniei

Azi e 1 Decembrie. Azi e ziua Romaniei. Asta noapte vorbeam cu o buna si draga prietena care mi-a spus simplu si naiv: "Azi e ziua Romaniei, mica de ea!" si daca azi e ziua ei inseamna ca azi nu ii putem reprosa nimic, azi e ziua, singura zi in care romanul e roman. Azi e ziua in care romanul se bucura sa vada marsul soldatilor, a tancurilor, azi bea, mananca, sarbatoreste in cintea tarii SALE. Azi e ziua in care televiziunile au programe speciale, in care scot artileria grea, in care se lupta pentru a castiga orice roman tolanit pe canapea. Azi e o zi speciala. Azi e singura zi in care ne permitem sa spunem ca spuntem romani. Maine, 2 decembrie o sa fie ziua in care totul o sa fie la fel, soferii se vor injura in traficul foarte aglomerat, oamenii isi vor injura politicienii pe care ii platesc din propriul buzunar, copiii vor urla ca vor nu stiu ce bomboane sau nu stiu ce jucarii, iar parintii vor urla si ei ca nu au bani, ca "e criza", deci maine o sa fie o alta zi, o zi normala.

Azi, 1 Decembrie, eu vreau sa le fac cadou romanilor momentul cu Oana Pellea de la TEDx 2010. Si exista un motiv pentru care fac asta, acela ca maine ar trebui sa intelegem ca a trai in Romania nu e o scuza pentru viata pe care nu reusim sa ne-o face pe placul nostru. Cum zice Oana Pellea "viata e pe zile" si asta ar trebui sa ne faca sa ne uitam in oglinda in fiecare dimineata si sa vrem sa facem lucrurile astfel incat sa ne placa ce vedem...pentru ca tu in fata ta nu o sa-ti poti da niciodata scuza "traiesc aici, in Romania, stii si tu cum e...e greu, e cam nasol, nu poti sa faci ce vrei si cum vrei, e greu!".

Hai sa traim in Romania noastra!

FNT o mare si profesionista organizare

In seara asta a avut loc prima reprezentatie a spectacolului "Regele moare" a lui Silviu Purcarete. Nu o sa vorbesc aici nici despre viziunea regizorala, nici despre prestatia actorilor, nici macar daca subtitrarea a fost buna sau nu a fost deloc, ci o sa ma refer la organizarea unui eveniment. Si spun eveniment pentru ca orice montare "marca Purcarete" este primita cu entuziasm. Mai ales ca "Regele moare" o sa plece dupa FNT intr-un turneu international.
Dar cum spuneam nu o sa vorbesc despre spectacol si asta pentru nu am putut intra. De aceea o sa ma folosesc de acest post pentru a ridica niste intrebari la care poate cineva o sa-mi raspunda sau poate nu....
Incep prin a sublinia ca pentru niciuna dintre cele doua reprezentatii ale spectacolului nu au fost puse biletele in vanzare, asa ca fie erai actor, fie cronicar, fie aveai vreo pila pe undeva pe la vreun teatru poate, fie nu intrai. Adica ori esti pe lista ori astepti la usa si se stinge lumina si pleci acasa.
Problema pe care o am eu pleaca de la faptul ca intr-un Festival National de Teatru nu se gasesc bilete pentru spectacole ceea ce mi se pare inadmisibil pentru ca normal ar trebui sa se adreseze spectatorului de rand. In conditiile in care la un spectacol ca "Masura pentru masura" mai mult de jumatate de sala era formata din oameni care nu si-au cumparat bilet, imi dau seama ca ma insel profund. Criticiilor de teatru li se adreseaza acest festival? Cu alte cuvinte,  ei abia in festival vad aceste spectacole, lucru usor contradictoriu. Spun asta pentru ca teoretic spectacolele alese in FNT ar trebui sa reprezinte cele mai bune productii ale stagiunii trecute, ori acest lucru se poate decide in functie de cronicile pe care le primesc de la spectialisti. Pentru a face o cronica trebuie sa vezi spectacolul.
FNT reprezinte atat o "vitrina de spectacole" pentru spectatorul de rand, cat si o "piata" pentru straini, dar ma gandesc ca cei din urma nu or umple o sala de teatru.
In acelasi timp, ma intreb oare ce ar prefera un actor, un public format doar din actori, regizori, cronicari si prieteni de-ai lor ori din oameni care isi platesc bilet, asta insemnand ca isi doresc sa vada spectacolul respectiv? Eu cred ca se simte diferenta dintre cele doua categorii. Se simte sinceritatea unui public "nespecialist", dar caruia, de bine, de rau te adresezi si pe care trebuie sa-l convingi si sa-l cuceresti.
In concluzie, indignarea mea porneste de la faptul ca este inadmisibil ca in Festivalul National de Teatru sa existe spectacole exclusiviste si interzise publicului de rand si mai ales la un teatru de stat.