Zgomot si oameni care citesc programul spectacolului scris pe foi roz sau care-si examineaza biletele pentru a-si găsi locul in Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra. Din spate aud o frantura de conversatie ”Ai văzut-o pe regizoare (nr. Chris Simion) era ba la bilete, ba aici in sala…”, dar discutia se opreste brusc pentru ca in sala lumina se stinge. Se aude un zgomot, urmat de două voci care discuta despre fantome. “Tie ti-e frica de fantome?" intreaba una dintre ele in soaptă, insa fara sa-i raspunda la intrebare, cealalta spune pe un ton ridicat: “Aaa, nu stiu in ce am calcat”. O lumina puternica este aprinsa, iar cele doua personaje, interpretate de catre Oana Pellea si Marius Manole, se lasa descoperite de catre spectatori.
Tanti Roz, adusa de spate, isi tine in mana talpa adidasului alb pe care o examineaza, iar Oscar, intins in patul sau cu asternuturi albe de sub care se vad ambalaje de jeleuri si ciocolata, se uita la soseta ei neagra care-i vine putin deasupra gleznei. Soarele si casele desenate pe peretii camerei de spital sunt completati de florile din hartie colorata și de catre cele doua baloane care-i ilustreaza pe Tuiti si pe Alba ca Zapada. Si peretii roz ai celeilalte camere de spital sunt impodobiti cu papusi, flori din hartie colorata si ursuleti. ”Ce e aia o casa?” intreaba tanti Roz cu ceasca cu ceai in mana, iar Oscar isi ridica privirea si-i spune sec ”un copac” si-si indoaie putin manecile bluzei de pijama verde cu buzunare, nasturi si guler crem pentru a-si continua desenul, nu inainte de a bea din ceaiul cu care se ineaca. ”Crezi ca ar trebui sa ma tund?” intreaba tanti Roz, in timp ce se apleaca pentru ca Oscar sa-i poata admira parul ciufulit. Oscar o fixeaza, iar picaturile de transpiratie apar pe fruntea palida, ”Da!”, ii raspunde. ”Ne tundem impreuna?” spune tanti Roz, indesandu-si inapoi adidasul. ”Nu, eu sunt frumos aaa!” exclama Oscar, trecandu-si mana prin parul sau saten, ciufulit. In timp ce-si aseaza mai bine patura, baiatul o intreaba pe tanti Roz ”Iar facem chimioterapie?” si aceasta, cu privirea in pamant iese din camera, plecand dupa tratamentul baiatului, iar cele doua fundite roz de la rochia sa alba crapata pe ambele parti se misca in ritmul pasilor.
Acelasi zgomot de la inceputul piesei se aude si o cutie de carton se misca pana ajunge aproape de patul lui Oscar. ”A plecat?” se aude o voce ascutita si din cutie apare un baiat cu casca de protectie pe cap, iar pe sub camasa verde si pantalonii evazati cu dungi negre-gri se puteau vedea bandaje. Oscar sare din pat, isi ridica pantalonii in carouri, isi baga sosetele cu buline colorate in papucii negri si exclama: ”Bacon (interpretat de catre Cristina Casian), tu esti ca un bacon de la atatea arsuri”. Cei doi fac un concurs despre care este mai iubit de catre medicii din spital. Incep amandoi sa ridice tonul, dar Oscar concluzioneaza: ”Vrei o ciocolata?”, cotrobaie pe sub asternuturile patului si scoate o ciocolata cu alune. Bacon mananca din batonul cu ciocolata cu alune si cu gura plina propune ca amandoi sa intre in cutia de carton. Si ”Zrrrrr” ambii conduc cu mare viteza masinile imaginatiei lor, dar la primul viraj masina-cutie de carton se rostogoleste. Bacon incepe sa planga si sa geama. ”Sttt” se opreste si punandu-si degetul aratator in dreptul gurii se ascunde din nou in cutia sa de carton. Se aud picaturi de apa curgand. Tanti Roz, cu manecile indoite ale halatului sau alb trage pe holul spitalului o masa pe roti pe care se aflau perfuzii si pastile. Holul de spital este caracterizat de albul peretilor, al celor trei usi de camera si a celor doua scaune. Cutia se misca. Trece pe langa tanti Roz care este acum cu spatele la usa camerei, ajungand la perfuzia lui Oscar impodobita cu doua maimutoaie. Pe fundal se aude ”Never Grow Old” de la The Cranberries. ”La dreapta” spune pe un ton ridicat tanti Roz care ii face semn cu degetul catre directia usii, fara insa a se intoarce. Tot ea foarte serioasa, adauga ”Se crede broasca testoasa”, iar Bacon ascuns in cutia sa de carton iese din scena.
Postări
