Povesti din lumea felinelor - Dragoste

De astazi incep povestile din lumea felinelor. Fiecare post va ilustra o tema si vom incepe cu cea mai intalnita: dragostea. Prima idila se petrece in zona Kiseleff unde pe scarile de la intrarea unei case gasim un motan portocaliu, un Garfield de Bucuresti. 



Foarte prietenos, cand ne observa coboara scarile de la intrarea in casa stapanilor sai. Sare pe gard si se lasa mangaiat, lasandu-ne ca amintire cateva fire din blana sa moale. Paseste pe poarta verde de metal, coboara de pe gard si se intinde in mijlocul strazii.

Imediat dupa ce ne indepartam de el, auzim latratul unui caine, iar motanul isi si indreapta privirea spre casa vecinilor sai.

Asa ne dam seama ca acolo, pe terasa, o pisica alba cu urechile si botul potocalii isi proteja matern puiul care semana foarte mult Garfield.

Asadar, povestea familiei de feline de pe Kiseleff ne arata ca si la pisici vecinii se inteleg foarte bine, chiar prea bine avand in vedere ca ajung sa formeze chiar o familie.

Strabatem cam tot Bucurestiul pentru cea de-a doua poveste care are loc in Rahova. Aici, bunicii mei aveau pana acum trei saptamani un motan. Intamplarea incepe la cateva zile dupa moartea acestuia, cand o pisica vine in curtea lor.

Pisica il cauta pe motanul bunicilor mei. Dupa ce a facut o scurta inspectie prin toata curtea, a plecat, urcanduse pe casele vecinilor, pana la domiciliul sau de unde voia sa se intoarca cu cei doi pui. Acestia insa s-au speriat de o masina care venea cu viteza si s-au intors la casa lor. Dar pisica a revenit si a doua zi.

Din acel moment, pisica aceasta, care-l cauta mereu cu ochi pe motanul sau, se intoarce in fiecare zi. A devenit "aproape-pisica" bunicilor mei sau cel putin le tine companie pe timpul zile pentru ca seara sa se duca la casa ei.

Tocmai datorita acestei povesti de dragoste, pisica a devenit in foarte scurt timp foarte indragita de toata familia si evident, foarte alintata. Nu am botezat-o, asa ca o cheama simplu: pisica!



Adevarul despre cum arata un hamburger dupa mai bine de patru luni

Pe 8 martie 2011, dupa ce am citit un articol (http://www.jabulela.com/food-drink/mcdonalds-hamburgers-could-last-forever) despre o americanca, Karen Hanrahan, care a tinut un hamburger de la McDonald’s mai bine 12 ani (!) fara ca acesta sa se altereze vizibil, m-am decis sa incep si eu acest experiment. In articol nu se spunea daca produsul a fost tinut la temperatura camerei sau la frigider, asa ca am luat doi hamburgeri si am pus cate unul in fiecare dintre cele doua locuri, camara si frigider, urmand ca mai apoi sa-i compar.

Am anuntat inceputul experimentului pe Facebook, dar nu am avut timp sa scriu despre el si pe blog, acum, dupa ce am vazut articolul scris in gandul (http://www.gandul.info/news/experiment-gandul-cum-arata-un-meniu-de-la-mcdonald-s-dupa-ce-a-fost-pastrat-6-luni-la-temperatura-camerei-8169324) despre acelasi lucru, imi pare rau. Am cateva lucruri pe care nu le inteleg in acest articolul. Prima nedumerire este legata de faptul ca au facut un experiment in perioada “14 octombrie 2010 pana pe data de 14 aprilie 2011” despre care au scris tocmai pe 18 iulie 2011. Al doilea aspect vizeaza pozele pe care se sprijina concluziile experimentului. Din punctul meu de vedere, acestea nu sunt chiar concludente pentru ca nu poti sa-ti dai seama de un lucru: care era cu adevarat starea carnii. Spun asta pentru ca in cazul experimentului meu, inca de la sfarsitul primei luni, aceasta a dezvoltat foarte putin mucegai pe suprafata de carne care intra in contact cu ketchupul. Deci m-as mira ca aceasta sa fi ramas intacta dupa sase luni precum in cazul experimentului publicat de ei. Asadar, experimental meu nu coincide cu ce spun ei “nu au început să dezvolte mucegaiuri, nu au facut viermi si nici musculite, ci doar s-au deshidratat si au inceput sa miroasa a ranced”. In cazul meu, dupa cum veti vedea si in poze, hamburgerii au dezvoltat mucegai, mai ales cel din frigider, dar, e adevarat ca nu au facut viermi, musculite, insa nici nu au miros a ranced, chiar din contra, mirosul a “mancare de la Mc” s-a pastrat.

Poze la sfarsitul primei luni de experiment
Frigider:

Camara:

Asadar, experimentul cu hamburgerul lasat in frigider s-a terminat dupa doar patru luni pentru ca acesta s-a deteriorat mult prea mult din cauza umezelii. La sfarsitul primei luni, hamburgerul era neschimbat. In luna a doua, a inceput sa apara o urma de mucegai pe suprafata de carne care intra in contact cu ketchupul.

In luna a treia, mucegaiul s-a extins atat pe carne, cat si pe paine.

In luna a patra, ultima a experimentului, atat painea, cat si carnea au dezvoltat foarte mult mucegai. Cu toate acestea, nu a aparut un miros a ranced, nu existau viermi si nu se intarise deloc. 

Spre deosebire de hamburgerul care a stat in frigider, pentru cel din camara, experimentul continua si acum. Astfel, in cazul acestuia din urma, situatia este un pic schimbata, chiar daca vorbim si aici despre mucegai. Inca de la sfarsitul primei luni, a dezvoltat foarte putin mucegai pe suprafata carnii care intra in contact cu painea cu ketchup. Partea interesanta este ca atat in luna a doua, cat si in cea de-a treia, situatia a ramas aceia, doar ca painea s-a intarit considerabil. Cu alte cuvinte, chiar daca pe exterior, hamburgerul pare neschimbat

daca ne uitam in interior, la partea de carne de deasupra kechupului, vedem ca a dezvoltat mucegai

Dupa patru luni, un hamburger tinut la temperatura camerei, dezvolta putin mucegai, se intareste, dar isi pastreaza mirosul pe care il are atunci cand se raceste.

Experimentul cu hamburgerul lasat in camara continua si acum. In luna a cincea nu s-au constat schimbari fata de situatia precedenta.

Dallas, Macarena, Familia Bundy sau lucrurile care mi-au marcat copilaria

Dupa ce am citit un articol pe realitatea.net (http://www.realitatea.net/lista-lucrurilor-care-te-vor-face-sa-te-simti-batran-vezi-foto_844271.html) preluat de pe buzzfeed.com (http://www.buzzfeed.com/mjs538/40-things-that-will-make-you-feel-old?s=mobile) care prezenta lucrurile care au marcat anii 90, m-am gandit sa scriu si despre ce lucruri mi-au marcat mie copilaria.

  

Mi-am dat seama ca am crescut cu trilogia Singur acasa (de departe filmul copilariei mele, stiu si acum replicile si ma uit cand este la televizor de sarbatori), ca am dansat Macarena si Lambada (melodia care a marcat botezul meu) cand eram foarte mica si ma rugam de tata sa danseze si cu mine sau ca ascultam Spice Girls si The Backstreet Boys (eram mica si nu stiam ce este muzica).

  

sursa: wikipedia

Cu totii ne-am uitat la Familia Bundy (Married with Children) care a aparut in aceeasi perioada cu Seinfeld, adica in 1987, iar din 1997 nu au mai aparut episoade noi. Cu alte cuvinte, Familia Bundy a aparut la ei, cand la noi era inca Ceausescu pe TVR. Zilele acestea ma uitam la cat de mult a imbatranit Al Bundy, adica Ed O'Neill, care joaca acum in serialul de la ABC, Modern Family.

sursa: wikipedia

 Aseara am vazut The Romantics, o comedie romantica, usor siropoasa cu Elijah Wood si mi-am dat seama ca nu mai este pustiul din The Lord of the Rings. Nu mai are 18 ani, cat avea cand a primit rolul lui Frodo, are 30 de ani si joaca in seriale tv, acum poate fi vazut in Wilfred, pe FX.

sursa: wikipedia

Liceenii de azi sunt innebuniti dupa Twilight sau Vampires Diaries, dar daca vorbim despre vampiri, cred ca toata lumea se gandeste la celebrul Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles. Facut in 1994, filmul ni aducea pe ecran pe atunci pustii Brad Pitt si Tom Cruise. Amandoi au acum peste 40 de ani (Pitt - 47 si Cruise - 48) si au facut de atunci zeci de filme de Oscar si au frant mii de inimi de pustoaice.

sursa: wikipedia

Mai tineti minte Dallas? Acum lumea se uita la telenovele si au de unde alege, dar la inceputul anilor '90, in Romania, toata lumea se uita la Dallas. Serialul a fost difuzat la ei pentru prima data in 1978 si s-a terminat in 1991, evident la noi a aparut dupa ce la ei se terminase. Cred ca a fost primul serial la care m-am uitat si asta pentru ca bunicii mei erau fani. Recunosc ca acum nu mai tin minte mare lucru. Anul trecut, cei de la TNT au anuntat ca pregatesc o varianta noua a acestui serial, oare o sa mai prinda?

sursa: wikipedia

Daca ma gandesc bine, inca se danseaza Macarena sau Lambada, familia Bundy inca mai are telespectatori, Victoria Beckham inca mai este pe prima pagina a revistelor, de Brad Pitt nici nu mai vorbesc pentru ca in fiecare zi vad pe net o stire despre el. Deci, pot sa spun ca lucrurile care mi-au marcat copilaria inca sunt "la moda". Ma intreb ce vor scrie copilasii de acum peste 10-20 de ani cand se vor gandi la copilaria lor.

Bacalaureat 2011: o lupta care a facut multe victime

Dupa ce in  2009, promovau bacalaureatul 79,95% dintre absolventi, iar in 2010 - 67,40%, anul acesta doar 44,47% dintre elevi au trecut acest examen. De ce 6 din 10 elevi au picat? A fost bacul asa de greu? Nivelul de pregatire al elevilor a scazut atat de mult? Acestea sunt doar unele dintre intrebarile pe care ti le pui atunci cand vezi un astfel de rezultat socant. Majoritatea elevilor de clasa a XII-cea nu a reusit sa ia nota de trecere la un examen care se doreste a fi un test care sa arate ca nu ai trecut degeaba prin scoala si nicidecum ca esti vreun geniu.

Nu cred in povestea cu camerele de filmat care i-au speriat atat de tare pe participantii la examen incat acestia nu s-au putut concentra, iar cunostiintele lor au disparut ca prin minune. Inteleg ca anul acesta a fost pentru a doua ora cand nu au mai contat notele obtinute la probele orale. Cu alte cuvinte, daca in anii trecuti la media de la bac se adaugau, cu o probabilitate destul de mare, doua note mai mari de 7-8, anul acesta media s-a facut doar din notele de la scris. Deci era de asteptat sa existe diferente intre mediile de anul acesta si cele din anii precedenti. Chiar si asa, nu se explica procentul atat de mic al ratei de promovare.

Nu vad ce este atat de greu la un examen pentru care gasesti pe net modele din anii trecuti. Adica, poti foarte bine ca in decursul unui an sa faci cele 100 de subiecte si la bac sa vii cu lectia invatata. Personal, nu cred ca este nevoie sa faci mai mult de 30-40 de subiecte pentru ca toate sunt concepute dupa acelasi model. Mai mult decat atat, nu cred ca este o diferenta foarte mare la gradul de dificultate al subiectelor. Bunaoara, in 2009, la proba scrisa la limba si literatura romana subiectul trei era realizarea unui eseu in care sa se prezinte tema si viziunea despre lume, reflectate intr-un roman psihologic din perioada interbelica, anul acesta la acelasi punct, cerinta a cerut elaborarea unui eseu de doua-trei pagini privind particularitatile de constructie a unui personaj dintr-o opera dramatica de I.L.Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Sorescu. Singura concluzie pe care o pot trage de aici este ca nu sunt de vina subiectele pentru aceasta regresie cu 35,48% din ultimii doi ani (rata de promovare din 2009 a fost de 79,95%).

In concluzie, intrebarile pe care le am eu sunt cum se vor umple toate locurile de la facultati? Mai are vreo relevanta diploma de bac daca o iei din prima sau din a doua sau a noua incercare? Insa, cu siguranta, acestea sunt doar simple intrebari retorice.

Misiunea OTV: adevarul despre moartea lui Emineascu

Butonam pe la ora 2, data exacta fiind 2 iulie, 2011, scriu asta pentru ca imi pare un inceput de caz Elodia si la OTV se discuta cazul mortii lui Mihai Eminescu.

Ce mi se pare fascinant este ca la intrebarea "Credeti ca Mihai Eminescu a fost ucis?", romanii au raspuns 586 - DA si doar 241 - NU. Trec peste faptul ca domnul Dan Diaconescu nu apare deloc in cadru timp de jumatate de ora (probabil se ocupa de organizarea campaniei electorale) si ajung la subiectul emisiunii: dezvaluiri despre moartea lui Mihai Eminescu.

Cei de la OTV vor sa faca un serial difuzat pana in ora opt despre marele nostru poet. Acestia mai vor si sa-l dezgroape pe Eminescu pentru ca in viitor, precum declara invitatii emisiunii, elevii sa nu mai invete despre acesta ca "a fost nebun si bolnav de sifilis". Aceasta actiune este comparata in emisiune cu actiunea de exhumare a lui William Shakespeare. Deci vom fi in randul lumii!