"Apare dureros de evident ca tinerii nostri teatrologi si regizori (daca nu intreaga clientela a teatrului nostru) vad in regizor in primul rand pe seful recuzitei si al atelierelor de pictura ori de croitorie, inaintat in grad mai tarziu, catre repetitia generala, ca presedinte al figuratiei (deopotriva activ, astfel, fata de interpreti, ca si de vociferantii pe care-i pune sa gesticuleze pe scena, anonimi).
Regizorul este de-a dreptul responsabil de jocul actorilor. De altminteri, cand nu cere altfel autorul, el trebuie sa fie neaparat si cel care face distributia. De cate ori critica scrie ca un actor si-a jucat prost rolul, nota rea este in primul rand un bobarnac peste nasul teoretic si ochiul miop al regizorului care n-a stiut sa-si aleaga interpretul, n-a stiut sa-l indrume si sa-l franeze la nevoie, sau n-a stiut sa-l scoata la timp din rol. Nu poate fi primita scuza ca nu are interpreti.
Nefiind apt sa creeze actori, regizorul este nevoit sa triseze, luand ochii si fudulindu-se cu decorul. Daca un teatru e napadit de actori fara talent, inutili, pe care el nu-i poate transforma, atunci regizorul e obligat sa plece si sa caute in alta parte actorii pe care-i crede de talent sau, de nu, sa-si schimbe meseria. E adevarat ca lipsa de talent a regizorului duce buna casa cu lipsa de talent a interpretilor, dar un teatru adevarat cu actori mediocri nu e de conceput.
Asadar, cand un regizor iti expune doct rezumatul lecturilor sale, mai mult sau mai putin fericite, ia-l de nasturele iodenului si intreaba-l la rece : „Dumneata ce actori ai creat... ai format, in sfarsit.. ai descoperit ?".
Sper doar ca in viitor vom aprecia mai mult munca unor oameni care sunt creierul din spatele a ceea ce noi vedem pe scena!
Postări
1 comentarii:
Frumoasă şi meritorie lauda ta pentru truditorii din umbră. Şi mă bucur că te-ai oprit la Camil Petrescu, primul teatrolog serios al literaturii române.
Om de teatru complet:autor dramatic, cronicar, regizor şi îndrumător de teatru a lăsat,prin lucrarea "Modalitatea estetică a teatrului" prima incursiune teoretică sistematică(bazată pe o vastă cultură estetică şi filosofică) despre arta spectacolului
Deşi textele sale teatrale au apărut la începutul veacului trecut, ele sunt încă actuale.Camil Petrescu cercetează fenomenul teatral, de multe ori încearcă să găsească greşelile sau punctele slabe ale unui spectacol şi le explică. O expunere deloc comodă menită să aducă argumente în favoarea esteticului, a delimitării formelor „comerciale" de cele care care înseamnă artă cu adevărat.
Dacă ar mai fi trăit astăzi, ar fi curs râuri de cerneală pentru că ar fi avut ce analiza şi ce comenta.
Modernitatea a impus secolul al XX-lea drept "secolul regiei" şi a confirmat faptul că reinnoirea teatrului depinde de transformarea şi regândirea repetiţiilor sub îndrumarea regizorului.O constantă se impune şi ea vine din "Visul"... lui Shakespeare: "Repetă azi ca să joci mâine"!
Regizorul însoţeşte actorul aşa cum soarele se-nsoţeşte cu luna şi stelele...;)
Trimiteți un comentariu