Priveste intotdeauna in fata

Anatomy of a Breakup este un scurt metraj perfect realizat de Judi Minor. O distributie formata din Kate Walsh, Chris Bauer, Phyllis Somerville, pe care as cataloga-o ca fiind una plina de naturalete, simplitate, realism, trairi sau toate ingredientele pe care un actor trebuie sa le aiba, mai ales in cazul unui film cu o durata mai mica de 10 minute. 

O poveste pe care toata lumea ajunge sa o traiasca: "cum sa spui GATA" sau cum si mai ales cand sa te decizi ca e timpul sa privesti inainte.  Judi Minor reuseste sa puna totul intr-o forma clara si simpla, de aceea, filmul pare atat de curat.

Imi place foarte mult Kate Walsh. Are un quelque chose care te atrage ca un magnet. Poate ca asa se explica ideea geniala a celor de la ABC de a o scoate din Grey's Anatomy pentru a-i creia propriul serial, Private Practice ... si nu au gresit cu nimic, dar la ei se poate gasi intotdeauna reteta succesului!

Anatomy of a Breakup un scurt metraj care a reusit sa-mi spuna si sa-mi transmita intreaga poveste, mult mai bine decat ar fi putut-o face in doua ore, asta numesc eu scurt si la obiect.

Can you change fate?

FlashForward este un serial american bazat pe romanul Flashforward al scriitorului canadian Robert J. Sawyer care prezinta lupta unor agenti FBI de a cunoste, de a intelege si de a schimba viitorul.
Serialul are un schelet simplu: fiecare personaj are o "amintire din viitor" pe care nu stie cum o s-o traiasca, iar in cele 22 de episoade ne este prezentat drumul pana la realizarea lor.
Finalul deschis, in care ne este aratat un nou "blackout", ne duce cu gandul la un nou sezon, pe care din nefericire, din motive financiare, cei de la ABC l-au anulat.



Serialul e plin de suspans si dinamism. Exista oameni care nu au avut un "flashforward" si despre care se spune ca vor muri. Dar viitorul poate fi schimbat! De pilda, agentul Demetri Noh, desi fara amitire din viitor, reuseste sa-si invinga destinul. Exista tradatori: FBI Special Agent Janis Hawk lucreaza si pentru CIA. Avem si un final deschis care ne prezinte "flashforward" pe care mai multi oameni le-au avut, dar si explozia cladirii FBI, in care se afla si personajul principal FBI Special Agent Mark Benford, interpretat de actorul Joseph Fiennes.
Dupa ce te uiti la acest serial, o sa-ti pui niste intrebari, poate astea: "Mai vreau sa-mi cunosc viitorul?", "Oare chiar se va intampla asta?" sau "Pot sa-mi schimb destinul?".

Realitatea bate Filmul

Am fost la prima seara de TIFF: "Cinema in Parc"- Proiectii open air de senzatie si de senzatie a fost! Proiectul e realizat in colaborare cu Primaria Sectorului 1, asadar locatia este Parcul Bazilescu sau mai bine zic, un asa numit teatru de vara parasit. Recunosc ca nu mi s-a parut deloc urat parcul.
Pana sa inceapa proiectia m-am luptat cu tantarii, asta pentru ca inca astept sa se vada rezultatele proiectului de lupta impotriva lor realizat de Primaria Capitalei.
Primul film al acestui festival a fost "Eu cand vreau sa fluier, fluier".

Incepe filmul, desi recunosc ca sunetul nu era cel mai bun. Dupa zece minute (nu vreau sa-l desfiintez pentru ca nu am vazut decat zece minute din el, asa ca nu o sa vorbesc deloc despre el), se aude un barbat tipand: "Nu mai e niciun film" si care isi tot baga organul. Multa lume agitata. Barbatul mai era cu un alt tip, niciun cu o statura impunatoare, ambii imbracati in alb, probabil ca sa le accentueze bronzul. Cel care tipa avea o SABIE, poate ca voia sa se semene cu Sinan Pasa. "Nu mai e niciun film" si da cu sabia in videoproiector.
BGS-ul nici macar nu s-a vazut in acest timp. Asa ca ne simtim extrem de protejati, vorba aia "Stati linistiti, BGS-ul vegheaza!". Cei doi pleaca. Pe ecran nu se mai vedea nimic, desi sonorul filmului continua.

Asa ca am vazut si ce inseamna experientele astea de senzatie! Multumesc TIFF: "Cinema in Parc"- Proiectii open air de senzatie si mai ales Primaria Sectorului 1 pentru o organizare de senzatie, pentru o locatie de senzatie, pentru o seara de senzatie!
Parca traiam in Bucuresti, capitala Romaniei, o tara europeana...asa ca oare de ce sa ma mir ca vin oameni cu sabiile sa opreasca niste proiectii de film.
Corect: o alta obtiune de vazut un film in oras in afara de mall sau cinematograf nu exista.

Detalii despre eveniment aici: http://www.facebook.com/?sk=messages#!/note.php note_id=404043528989&id=344764753746&ref=mf .

Cum sa-ti traiesti fanteziile

David Duchovny trece de la FBI Special Agent Fox Mulder in The X-Files la extravangantul scriitor Hank Moody in Californication.
Un serial despre incercarea de a gasi fericirea, pe care odata ce o avem facem totul pentru a o pierde.
David Duchovny il interpreteaza pe Hank, un scriitor celebru, dar care isi ineaca frustrarea in bautura si in iluzia lui de a-i arata oricarei femeie ca este frumoasa. Natascha McElhone (care seama incredibil de mult fizic cu Maryl Streep) joaca rolul lui Karen, persoana pentru care Hank se afla intr-o continua lupta de cucerire si pe care o dezamageste in mod constat, asta pentru ca nu poate scapa de dorintele sale de a fericii orice femeie. Madeleine Martin este fiica perfecta in primele doua sezoane, dar Becca se schimba radical odata cu prietenia sa cu Chelsea care o face sa aiba o viata asemenatoare cu cea a tatalui sau (exceptand experientele sexuale).
Californication nu este doar un serial cu si despre sex, chiar daca predomina astfel de experientele si discutiile. E un serial despre dorinte, impliniri, frustrari, fericirea cautata si traita partial, deziluzii, despre VIATA!

Noutati: Seria 4 a serialului o sa apara pe 10 ianuarie 2011. Aceasta noua seria va aduce noi aparitii: Carla Gugino, o sa fie Abby, avocata lui Hank. Zoe Kravitz o sa fie Zoe, prietena si colaga de trupa a Beccai. Rob Lowe incearca sa joace rolul lui Hank intr-un film, iar  Michael Ealy incearca sa-i fure inima lui Karen.

De asemenea, Tommy Lee o sa apara ca guest-star intr-un episod, in care va juca rolul unui cantaret.

Un gand bun pentru Madalina Manole

Precum ati aflat din toate suporturile mass-media, azi, s-a stins din viata Madalina Manole. Nu vreau sa vorbesc nici despre motivul (sinucidere? as intreba simplu, de ce?) si nici despre cine si cum a gasit-o. Nu ma intereseaza nici ancheta procurorilor, cu ce ma ajuta sa stiu ca a luat nu stiu ce lichior mai putin magic, nici daca avea vreo boala incurabila si daca asta i-a cauzat depresia care a impins-o sa faca acest gest. Spun doar: un gand bun pentru ceea ce a fost Madalina Manole mai ales pentru generatiile din anii '80-'90.

Si dupa ce am vazut atitudinea oamenilor din presa, nu am putut sa nu ma gandesc ca asa facem mereu: nu putem sa ne aplauda artistii in timpul vietii lor, independent de generatia din care fac parte sau daca mai sunt sau nu culmea succesului; nu putem sa ne abtinem sa nu facem din acest eveniment nefericit, un subiect pentru emisiuni din ciclul "senzational, in direct si in exclusivitate"; nu putem sa nu facem un sir de emisiuni in care sa ne spunem parerea despre adevaratul motiv si mai mult decat atat, nu-mi place ipocrizia asta, "cat de mult i-am iubit", dar oare nu-i iubeam si cand erau in viata si nu-i baga nimeni in seama?!? Intreb doar...

Acum toata lumea vorbeste despre ea. O sa mai vorbeasca cateva zile. Apoi, de doua ori pe an o sa ne amintim de ea. Si cu timpul, ne vom aminti de ea doar daca cineva din familia ei o sa anunte mass-media despre faptul ca e ziua in care s-a nascut sau in care a murit (Oana Pellea spunea intr-un interviu ca ea trebuie sa sune la televiziuni ca sa le aminteasca de Amza Pellea). Trist!

P.S. Oare este deontologic (ca tot folosim in exces acest cuvant in mass-media de azi) sa difuzam imagini cu familia sau cu oameni necunoscuti care plang, care sufera? Just asking ...

Criminalul care te apara de criminali

In general, scenaristii americani ai celor mai bune seriale ne surpind mereu cu finalul fiecarui sezon si ma gandesc aici la Grey's Anatomy sau la Dr. House, dar Dexter are cel mai socant si neasteptat final pentru al sau sezon 4.
Dupa ce Michael C. Hall a anuntat ca sufera de limfom Hodgkin, un cancer al sistemului limfatic, toata lumea s-a intrebat daca serialul va mai avea vreo continuare...si iata ca vestea buna a venit, din Septembrie, Dexter reincepe, cu sezonul 5.
Serialul se bazeaza pe romanele “Darkly Dreaming Dexter”, “Dearly Devoted Dexter” si “Dexter in the Dark” scrise de catre Jeff Lindsay si a fost nominalizat pentru cel mai bun serial de drama la premiile Emmy. Michael Hall a castigat anul acesta Globul de Aur pentru cel mai bun actor intr-un rol principal intr-o serial de televiziune, ceremonie la care a aparut purtand o caciulita pentru ca era in timpul tratamentului cu chimioterapie.



Sezonul 4 al serialul a fost cel mai bun, din punctul meu de vedere, asta si datorita prezentei lui John Lithgow, un actor care reuseste sa schimbe stari complet diferite, de la omul cumsecade, familist, religios, la un criminal in serie care vrea sa-si traiasca trecutul, razbunandu-se pe oameni nevinovati. Trecerile acestea de emotii se vad cel mai bine pe fetele celor doi criminali in serie, care au o usurinta in a comunica prin ochi starile pe care le traiesc.

Din septembrie reincepe Dexter!

Noutati: Julia Stiles va juca rolul unei femei ce va forma o relatie “unica” cu Dexter si care va avea o legatura cu Jonny Lee Miller. Shawn Hatosy se va alatura si el echipei pentru cateva episoade si va juca rolul unui agent FBI mai nonconformist “a bad guy”, iar April Lee Hernandez va interpreta si el rolul unui politist.

Topul stagiunii

Revista saptamana de teatru Yorick ne propune, acum ca am tras cortina la final de stagiune, topurile celor mai bune spectacole din capitala si a celor mai buni actori. Eu va dau podiumul, restul il gasiti pe site-ul revistei http://yorick.ro/ , unde poti sa-ti votezi si tu favoritii!

Cele mai bune spectacole ale stagiunii in Bucuresti

1. Livada de visini, de A.P.Cehov, regia Felix Alexa, Teatrul National Bucuresti

2. Sfarsit de partida, de Samuel Beckett, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Metropolis

3. Cantareata cheala & Lectia, Eugen Ionesco, regia Victor Ioan Frunză, Teatrul de Comedie

Cele mai bune actrite ale stagiunii in Bucuresti

1. Oana Pellea pentru rolul Tanti Roz din “Osar si tanti Roz”, dupa Eric Emmanuel Schmitt, regia Chris Simion, Teatrul Bulandra

2. Virginia Mirea pentru rolul Dna Smith din “Cantareata cheala & Lectia”, de Eugen Ionesco, regia Victor Ioan Frunza, Teatrul de Comedie
3. Luminita Gheorghiu pentru rolul Vera din “In Piata Vladimir”, de Ludmila Razumovskaia, regia Petru Hadarca, Teatrul Nottara

Cei mai buni actori ai stagiunii in Bucuresti

1. Mihai Constantin pentru rolul Clov din „Sfarsit de partida”, de S. Beckett, regia Al. Tocilescu, Teatrul Metropolis

2. Marius Manole pentru rolurile Lopahin si Oscar din „Livada de visini”, de A.P. Cehov, regia F. Alexa, TNB si respectiv „Oscar si Tanti Roz”, de E. Emmanuel Schmit, regia. C. Simion, Teatrul Bulandra, Bucuresti.
3. Razvan Vasilescu pentru rolul Hamm din „Sfarsit de partida”, de S. Beckett, regia Al. Tocilescu, Teatrul Metropolis

Oana Pellea si Chestionarul lui Proust

Revista Yorick s-a gandit sa se joace cu Chestionarul lui Prosut, pe care ei il considera o forma simpla si putin dura de a te face sa spui adevarul… In numarul 33 al acestei reviste, Oana Pellea a intrat in joc si iata ce a iesit!

1. Principala mea trasatura.
Nu stiu.
2. Calitatea pe care imi doresc s-o descopar la un barbat.
Umorul.
3. Calitatea pe care imi doresc s-o descopar la o femeie.
Umorul.
4. Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei.
Pe ei.
5. Principalul meu defect.
Sunt incapatanata.
6. Ocupatia mea preferata.
Sa rad.
7. Fericirea asa cum o visez.
Sa fiu cu cei ce ii iubesc.

8. Care ar fi cea mai mare nefericire.
Sa-i pierzi pe cei ce ii iubesti.
9. Locul unde as vrea sa traiesc.
Pe mal de apa.
10. Culoarea mea preferata.
Negrul.
11. Floarea mea preferata.
Floarea miresei.
12. Pasarea mea preferata.
Vrabiuta.
13. Prozatorii mei preferati.
Gogol, Cehov, Dostoievski.
14. Poetii mei preferati.
Nichita, Eminescu, Poe.
15. Eroii mei preferati din literatură si din viata reala.
Tata.
16. Eroinele mele preferate din literatura si din viata reala.
Mama.
17. Compozitorii mei preferati.
Mozart.
18. Pictorii mei preferati.
Leonardo
19. Ce urasc cel mai mult.
Prostia si Rautatea.
20. Darul pe care as vrea sa-l am.
Sa pot zbura.
21. Cum as vrea sa mor.
Zambind.
22. Greselile care-mi inspira cea mai mare indulgenta.
Cele facute din timiditate.
23. Deviza mea.
Nu am
24. Starea mea de spirit actuala.
Foarte buna

Tot in acest numar, un interviu cu Oana Pellea care ne spune ca "Pe scenă sunt eu de-adevăratelea", aici tot interviul: http://yorick.ro/oana-pellea-pe-scena-sunt-eu-de-adevaratelea/