Va intrebati ce face actorul Joseph Gordon-Levitt in timpul liber? Ei bine, prin 2004 a infiintat casa de productie hitRECordcare promoveaza tot felul de artisti si productii creative de peste tot. Pont: cauta colaboratori, daca te tendeaza lumea artistica, intra la ei pe site.
Compania lui Gordon-Levitt organizeaza, in fiecare an, o gala pe care actorul o prezinta si o promoveaza, punandu-se in ipostaze care mai de care mai amuzante.
Asa ca, daca nu s-ar fi plimbat prin tot New York-ul cu bicicleta, ca in Premim Rush, Gordon-Levitt ar fi putut juca cu siguranta rolul unui comentator sportiv. Nu vi-l imaginati si voi comentand o cursa de cai?
Si cand nu joaca in Looper, Gordon-Levitt este relaxat, poate prea relaxat. Intr-un alt filmulet de promovare a galei Fall Formal din 2011, ne arata cum se spala pe dinti. Trebuie sa se pregateasca pentru super evenimentul pe care hitRECord il organizeaza.
Pe Joseph Gordon-Levitt il putem vedea in Lincoln , deja in cinematografe si in Romania. Apropo de Lincoln, ce spuneti are sanse sa castige Oscarul-ul pentru cel mai bun film?
Românii sunt mai interesați de Soliman I, decât de Ion Creangă sau Uniunea Europeană, arată un top despre cele au căutat românii pe Wikipedia, în 2012. Pentru cei extrem de puțini dintre voi care nu se uită la telenovela turcească de pe Kanal D, Soliman I este portretizat în „Soleyman Magnificul sub domnia iubirii”. Spun puțini dintre voi pentru că producția difuzată de acest post a bătut la audiență, la nivel național, în acest sezon, atât Vocea României, cât și X Factor, producții pentru care atât Pro TV, cât și Antena 1 au alocat bugete foarte mari.
Interesat este că, în același top, Mihai Vitează sau Jocurile Olimpice din 2012 au fost devansate de Antonia. În top mai este un singur reprezentant al muzicii autohtone, pe locul 99 se află Smiley. Concluzie: pentru români, muzica românească înseamnă Antonia și Smiley. E adevărat că înaintea lui Smiley, pe 70 este Beethoven și pe 93, se află Mozart. Mai avem o șansă.
În altă ordine de idei, pe locul 47 este Mihai Răzvan Ungureanu. Probabil a câștigat multe accesări pe vremea când era premiul cool care le spunea românilor că sunt în criză pentru nu muncesc și reușea să-l desființeze pe Gâdea într-o emisiune de Antena 3. Prima acțiune, o greșeală. A doua acțiune, o chestiune ușor de realizat, chiar și așa, e de lăudat. Interesant este că MRU este fix cu un loc deasupra lui Nicolae Ceaușescu. Și mai interesant este că, în acest top nu se află nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu, chiar nici Traian Băsescu. Nu se află niciun alt politician contemporan. Ori românilor le sunt suficiente informațiile pe care le primesc de la antene, realități sau b1-uri, ori toți politicienii sunt persoane foarte cunoscute, ori nu prea ne interesează cine sunt politicienii care dorm prin Parlament. Complet normal. Cert este că la școală profesorii nu-i pun pe elevi să facă referate despre politicienii anului 2012.
Topul îmi dă, însă și o veste bună: Gigi Becali nu se află aici. Numai aici nu este, în rest este peste tot. Uneori mă uit prin casă de frică să nu sară de după vreo ușă. Când începe câinele să latre, primul gând este „să nu vină Becali”. Dar, dacă Becali nu este, măcar Steaua să fie. Stă confortabil pe locul 34, în fața „limbii române” și a lui Hitler. Fotbalul înaintea nazismului. E de bine.
Închei prin a spune că între „Unirea Principatelor Române” și „Mihai al României” se află, exact pe locul 80, „penis”. Fără comentarii.
Studiile de gen care vizează produsele media sunt într-o continuă dezvoltare, iar lucrările despre cinematografia românească sunt din ce în ce mai prezente în librăriile de la noi, cu toate acestea imaginea femeii în cinematografia românească este încă un subiect nedezbătut. Acesta a fost motivul care a stat la baza cercetării „Imaginea femeii în cinematografia românescă. Studiu de caz: comparație între filmele lui Nae Caranfil și cele ale Marei Nicolescu”.
Așa cum anunțam anterior în posturile de pe acest blog, inițial am vrut să fac un documentar despre acest subiect, însă din lipsă de resurse și mai ales dintr-o plăcere recent descoperită pentru cercetare, am ales să punem accentul pe acest ultim aspect. Iar acest studiu îmi doresc să fie un punct de plecare pentru o cercetare mai amplă, dar despre asta vom vorbi la timpul potrivit.
Înainte să vă atașez abstractul lucrării pe care am prezentat-o la o Sesiune de Comunicări Științifice. Vă spun doar câteva dintre concluziile acestei cercetări:
- Numărul personajelor feminine este mai mare în
cazul filmelor scrise de Mara Nicolescu decât în cele ale lui Nae Caranfil.
- Femeile peste 30 de ani sunt majoritare în
filmele lui Nicolescu, urmate de cele peste 50 de ani. În opoziție, Caranfil se
înscrie în trendul filmelor americane, personajele feminine majoritare au sub
30 de ani, iar cele peste 50 de ani sunt cele mai puține.
- Prostituția este cea mai des întâlnită meserie.
Femeia este văzută ca obiect sexual. Accentul
se pune pe calitățile ei fizice.
Acest post nu este despre premiile Oscar de anul acesta, ci despre ce m-a bucurat azi de dimineata. Nu vreau sa scriu despre premii pentru ca, din punctul meu de vedere, nu au fost mari surprize, asa ca voi scrie despre cele trei bucurii pe care mi le-a adus festivitatea din Los Angeles.
Asadar, cea mai mare bucurie este cea data de premiul pe care l-a primit Meryl Streep. Recunosc ca sunt un mare fan al ei, de altfel, cred ca doar al ei. E un trend sa fii fan Meryl Streep, insa mi-ar placea ca toti cei care se declara astfel sa stie mai mult de cinci filme in care a jucat actrita si sa fi vazut macar "Sophie's Choice" (film pentru care Streep a castigat premiul Oscar pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal in 1982).
De ce m-a bucurat aceasta victorie? Pentru ca urasc declaratiile de genul: "iar Streep", "sa mai castige si altcineva", "ar trebui sa se promoveze si actrite tinere" etc. Cred cu tarie ca premiile ar trebui sa fie acordate in functie de prestatiile pentru care au fost nominalizati/e actorii/actritele si nu pentru cariera, nume sau gandindu-ne la viitorul cinematografiei sau la ce ar spune publicul.
Streep face un rol foarte bun in "The Iron Lady", asta este evident. Dar mai presus de orice, Streep este un star feminin atipic. Nu frumusetea fizica este cea care a propulsat-o pe scena aceasta a star systemului, ci valoare, talentul, gratia, eleganta. Nu este adulata de public pentru fizicul ei, ci admirata si respectata pentru performantele sale actoriceste. Meryl Streep este un model.
Inteleg "The Streep fatigue" - asa cum o face si Streep. Ma bucur nespus pentru promovarea pe care a avut-o Viola Davis pentru rolul sau din "The Help". Davis este o actrita buna, dar care, din nefericire, nu se prea bucura de roluri ofertate in filme mari. Cred ca Glenn Close face un rol mare intr-o partiture foarte grea. Cu toate astea, victoria lui Streep este meritata. Cei care nu au vazut "The Iron Lady", recomand!
Mai jos aveti intalnirea dintre Meyl Streep si jurnalistii de dupa ceremonia Premiilor Oscar de azi de dimineata.
A doua bucurie pe care am avut-o aseara a fost adusa de victoria filmului iranian "Nader and Simin, a Separation". Povestea este plina de incarcatura emotionala, de tensiune, de presiune. Un film foarte bun care ne face sa vorbim de bine despre Iran, o tara despre care nu stim prea multe sau stim doar lucruri negative si, poate, neadevarate. Recunosc ca m-am gandit la cinematografia romaneasca pe care o aseman putin cu cea iraniana, ambele mizeaza pe efectul exotic si ambele spun povesti realiste si pline de presiune pentru publicul lor, insa poate ca povestile lor sunt mai bune decat ale noastre.
Imi place sa cred ca filmul a primit acest premiu pentru ceea ce este - "un produs cultural" si nu dintr-o decizie politica - relatiile tensionate dintre Iran si SUA care este aliatul Israelului. Si mai cred ca acest film iranian nu a avut niciun adversar pe masura la aceasta categorie. Doar Melancholia lui Lars von Trier ar fi putut sa fie un candidat la acest trofeu, insa, din nefericire (sau dintr-o mare greseala), nu a fost nominalizat.
Mai jos aveti intalnirea dintre regizorul filmului si presa dupa ceremonia de decernare a premiilor Oscar 2012.
Ultima bucurie din acest an a fost Oscarul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar. Christopher Plummer castiga la 82 de ani primul sau Oscar din cariera si are un discurs genial. Plummer a declarat ca acest premiu l-a incarcat pentru inca 10 ani de munca.
Mai jos aveti un filmulet cu discursul lui Plummer si intalnirea lui cu jurnalistii.
Așa cum am promis, în acest post voi spune care sunt primele cărți, în română, pe care le-am ales pentru lucrarea mea de licență, „Imaginea femeii în cinematografia românească”. Acestea sunt:
- FEMEI, Cuvinte și imagini : perspective feministe - Otilia Dragomir (coord), Adina Bradeanu, Daniela Rovența-Frumușani și Romina Surugiu
- Gen și reprezentare socială – Ana Bulai
- (R)evolutii în sociologia feministă: repere teoretice, contexte românești - Laura Grunberg
- Femeiea în trecut, prezent şi viitor - Bebel August
-LEXICON feminist / editoare Otilia Dragomir si Mihaela Miroiu -
De asemenea, în postul trecut vă spunea despre cartea Sexul vinde, a lui Rodger Streitmatter. Cred că este o lectură interesantă pentru a înțelege care sunt criteriile după care se ghidează societatea noastră.
Astăzi am citit o știre despre campania naţională a grupurilor feministe din Franţa care a determinat reprezentanţii orașului Cesson-Sevigne, din provincia Bretagne, să interzică folosirea cuvântului "mademoiselle", echivalentul românescului "domnişoară" (mai multe aici) pentru că femeile, ca şi bărbaţii, nu ar trebui să fie definite în societate prin prisma statutului lor marital. Astfel, adolescentele, femeile de 30 de ani, ca şi cele în vârstă vor fi numite "doamne", aşa cum bărbaţii sunt numiţi "domni" din momentul în care nu mai sunt copii. Eu mă întreb dacă eliminarea unui cuvânt din dicționar aduce cu sine și eliminarea discriminării femeilor? Să scoatem de pe piața cartea Codul bunelor maniere astăzi?
Până data viitoare vă las să vă gândiți la primul stereotip. În studiul Lauren Zalaznick: The conscience of television - TedWomen, December 2010 despre cum a evoluat televiziune din 1960 până în 2009, indivizi cu vârsta curprinsă între 18-70 au fost întrebați „ce au simțit când s-au uitat la programele de televiziune?”. S-a pus, astfel, accent pe părerea individuală și nu pe concepția socială. Nu se vorbea despre „good and bad TV”, ci despre „popular TV”. Așadar, chiar dacă răspunsul la întrebarea „de ce ne uităm la televizor” s-a schimbat de-a lungul celor 50 de ani, trecând de la umor la putere sau de la confort la comentariu, un singur lucru a rămas prezent, necesitatea apariției unei figuri materne.
Vă las discursul lui Lauren Zalaznick de la TedWomen.
Postări
