Nestea, mai nociv decat Coca-Cola

Pe acest blog veti putea citi rezultatele unor experimente legate de ce mancam sau bem. Primul dintre ele, experimentul cu hamburgerul de la McDonalds, ne-a aratat ca si dupa mai bine de mai bine de sase luni, acesta nu se strica (mai multe despre experiment aici). Mai jos aveti o poza cu un hamburger pastrat la temperatura camerei. Dupa cum se poate vedea, acesta si-a pastrat aceeasi imagine ca la inceput. Exista evident si diferente: carnea s-a intarit, painea se rupe precum cea prajita, iar din ceapa, castravete si ketchup au ramas doar niste urme.

Cel de-al doilea experiment a pornit de la intrebarea "cat de nocive sunt sucurile pe care le bem?", asa ca am luat patru pahare in care am pus: Sandal de piersici, Prigat Activ de piersici, Nestea de piersici si Coca-Cola. Sucurile au fost lasate la temperatura camerei. Experimentul a durat douazeci de zile, in perioada 1 septembrie-20 septembrie 2011. Bauturilor li s-au facut poze din cinci in cinci zile pentru a vedea care dintre ele se schimba si in ce fel. In prima zi, cele patru pahare arata astfel, cum vor arata ele la finalul experimentului?

Asadar, dupa cinci zile cele patru sucuri arata astfel.

Dupa cum puteti vedea, au aparut ciuperci in paharele cu Prigat Activ (primul din stanga) si in cel cu Santal (al doilea din stanga). Paharele cu Nestea si Coco-Cola arata ca in prima zi a experimentului. Care se va schimba primul?

Am intrebat mai multe persoane care suc este mai putin nociv: Nestea sau Coca-Cola? Toate raspunsurile au mers catre Coca-Cola, insa, experimentul a aratat altceva. Asadar, dupa zece zile, primul suc dintre Nestea si Coca-Cola care a facut ciuperca a fost cel de-al doilea si asta in pofida acidului pe care il contine aceasta bautura racoritoare.

Situatia nu s-a schimbat nici in cea de-a cincisprezecea zi, atunci cand paharul cu Nestea (al doilea din dreapta) a fost singurul privat de aparitia unei ciuperci. Rezultatele arata in felul urmator: o crusta neagra de mucegai acopera Santalul, ciuperca din Prigat s-a innegrit, iar cea din Coca-Cola s-a extins.

Ultima zi a experimentului, a douazecea, a aratat o scadere a volumul bauturilor din fiecare pahar, dar si aparitia unei ciuperci in paharul cu Nestea. In celelalte pahare, situatia este urmatoare: in cele cu Prigat si Santal a aparut o crusta de mucegai negru, iar ciuperca din Coca-Cola acopera aproape toata suprafata.

Dupa acest experiment, m-am hotarat sa beau apa.

 

Desi nerecunoscut de istorie, zeul Mallus este atat de iubit de romani

O intersectie - un mall, asa am putea caracteriza Bucurestiul care are mai multe centre comerciale decat sectoare. Si daca vinul, frumusetea, pana si infernul au zeii lor, de ce cumparaturile sa nu intre in randul lumii si sa-l aiba drept ocrotitor pe Mallus. Neaparat acesta trebuie sa fie un barbat de isprava pe fata caruia sa se citeasca munca depusa pentru ca, odata ajuns la maturitatea portofelului, sa-si permita sa-si tina iubita, fata, nepoata, amanta sau prietenii in mall.

 

Importanta mall-ului in viata noastra este covarsitoare si de necontestat. Unde ai putea sa-ti povestesti esecurile sentimentale, dezamagirile profesioanale, infrangerile echipei de fotbal, unde poti sa comentezi aventurile din lumea mondena, daca nu in mall. Unde mai pui ca mall-ul are mari sanse sa devina Poiana lui Iocan de capitala si asta pentru ca aici, la racoarea aerului conditionat, poti sa dezbati probleme tarii.

 

Oare cerem prea mult includerea zeului Mallus in istorie? Sa stie si urmasii, urmasilor lui Stefan cel Mare cum a fost pe vremea noastra, cand ziua stateai la racoare in mall si seara la terasa in Centrul Vechi. Si daca am stabilit ca zeul Mallus exista, ar trebui sa-i facem si un portret robot ca sa stim cum sa arate statuia de la intrarea in fiecare mall. Propuneri?

Romania-Franta, ca o chinta la popa

Fata, am auzit ca e meci maine, sa-l sunam pe Mutu sau pe printu' Cristea sa ne cheme in oras la o savarina!

Fata, dar nu ai auzit?!? Nea' Piti a facut o aroganta si s-a suparat pe Mutu ca cica a baut o bere inainte de un meci, el nu stie ca o bere e nimic pe langa ce poate "omul care nu vorbeste".

Aaaaa, deci nu mai e meci?

Ba da. Mai avem o sansa cu Marica. Fata, dar asta e trist ca s-a despartit de Vandici si nu cred ca ne ia nicio savarina, poate doar o apa plata si nu prea as vrea ca de'asta am baut toata luna.

Oooof, fata, acum noi ce facem? Nu mai aparem la gazeta? Iar trebuie sa ma duc s-o intreb pe Marin ce-a mancat? Chiar, fata, cum se ia Lupusul asta?

Asa ar arata o avancronica a meciului de fotbal Romania- Franta realizata de doua pitipoance. Dar acum, in nationala lui Matel-Banel-Dodel-Gigel disciplina e suverana, deci adio savarine in cantonament.

In seara asta, romanii i-au infruntat pe francezi si s-au pregatit ca la Calugareni, unde mlastina lui Mihai Viteazu a avut un urmas in gazonul de pe National Arena. Spus pe limba lui Mutu si Tamas, meciul acesta a aratat astfel: Bergenbier a avut de infruntat Pelforth, intr-un meci in aparenta pentru suprematia smaltului, dar in esenta, pentru mai nimic. Chiar daca prietenii stiu ca berea romaneasca e mai amara si mai ieftina decat cea frantuzeasca, atunci cand cele doua se intalnesc se comporta ca Elvetia. Cu alte cuvinte, cu totii stim ca niciuna dintre cele doua beri nu e belgiana, diferenta e ca cea frantuzeasca ajunge mereu la campionatele europene sau mondiale, pe cand cea romaneasca vede aceste competitii din fata televizorului cu gandul "daca eram noi acolo, praf ii faceam".

Romania din meciul cu Franta i-a fost superioara celei din meciul cu Luxemburg, dar nu suficient de buna pentru a invinge o echipa care parca juca cu frana de mana trasa. Ca sa inteleaga si domnul Piturca, am fost cam ca o chinta la popa. Problema a fost ca, fara sa faca vreun efort supraomenesc, Blanc a fost servit cu o chinta la popa. Poate daca nea' Piti ar fi plusat pe cartea atacului, si-ar fi speriat adversarul dandu-i impresia ca are un as in maneca.

Dupa un egal cu Franta si o noua calificare ratata, romanul poate o sa-l injure in seara asta pe Marica, dar maine o sa uite ca e suparat si o sa spere din nou ca nea' Piti si ai lui o sa-l scoata o data in strada.


p.s. Pentru acest material nicio pitipoanca nu a vociferat, nicio bere nu a fost bauta si nicio carte nu a fost jucata.

La sase ani voiam sa fiu Testoasele Ninja

L-V:8-16 cu Lari Giorgescu este un spectacol despre noi, despre copilul care la sase ani voia sa schimbe lumea, salvand ponei, care ajuns la scoala tocea informatii total nefolositoare si care la douazeci de ani ajunge sa lucreze 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, oferind amabil informatii despre programul cinematografelor.

Spectacolul este o productie a Teatrului LUNI de la Green Hours si tanga Project. Eu l-am vazut ieri, adaptat pentru Teatrul de Vara din Herastrau in cadrul Proiectului Ludika: Teatrul unor nopti de vara. Imi place mult aceasta initiativa ca timp de trei saptamani, incepand cu 25 iulie, in fiecare zi de luni, sa poata fi urmarit un spectacol de teatru, contra unei donatii de un leu. Aspectul Teatrului de Vara din Parcul Herastrau, recunosc ca mi-a amintit de spectacolele de pe litoral.

L-V:8-16 este un spectacol de Ioana Paun, dupa "Cred ca nu m-ati inteles bine" de Rodrigo Garcia si texte de Ioana Paun. Piesa ne prezinta un singur personaj si viata lui controlata de reguli, care se aseamana foarte mult cu a noastra. Spectacolul este impartit in trei sectiuni. Prima parte ni-l arata pe Alex, un tanar care la 6 ani voia sa schimbe lumea. Sa devina, pe rand, fotbalist, pictor, cantaret si mai apoi, testoasele ninja.

A doua parte a spectacolului ni-l prezinta pe elevul Alex. Preocupat sa nu faca greseli la dictare si mai apoi constiincios sa toceasca despre daci si romani, triunghiul echilateral, zacamintele de aur din Muntii Apuseni sau sa recite poezii de Eminescu. Alex este ca orice elev prins in sistemul educational romanesc, un copil care trebuie sa stie putin din toate, un mediocru si nicidecum un savant.

In partea finala a actiunii, Alex se maturizeaza. Ajuns la 24 de ani, copilul de sase ani care vrea o lume mai buna intra in armata de tineri care lucreaza 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana intr-un birou cu un monitor, un mouse, un telefon si niste casti. Lumea acestora se invarte in jurul serviciului executat pentru a-si putea plati ratele. Ei nu sunt decat niste oameni care in timpul liber stau in garsoniera lor si se uita la televizor sau se chinuie sa ajunga la Movieplex.

L-V:8-16 este un spectacol despre noi. Nu vine cu solutii, ci ridica o problema: diferenta dintre ceea ce vrem si ceea ce ajungem sa fim. In cele 50 de minute ajungi sa te detasezi, sa razi, sa te bucuri, dar la final iti dai seama ca si tu ai fost copilul care la sase ani ai vrut sa salvezi un ponei, care la scoala erai scos la tabla ca sa reciti lectia si mai grav, ca si tu poti avea aceeasi viata monotona, calculata si ingropata in rate.
Un spectacol care trebuie vazut pentru Lari Giorgescu!

Povesti din lumea felinelor - Dragoste

De astazi incep povestile din lumea felinelor. Fiecare post va ilustra o tema si vom incepe cu cea mai intalnita: dragostea. Prima idila se petrece in zona Kiseleff unde pe scarile de la intrarea unei case gasim un motan portocaliu, un Garfield de Bucuresti. 



Foarte prietenos, cand ne observa coboara scarile de la intrarea in casa stapanilor sai. Sare pe gard si se lasa mangaiat, lasandu-ne ca amintire cateva fire din blana sa moale. Paseste pe poarta verde de metal, coboara de pe gard si se intinde in mijlocul strazii.

Imediat dupa ce ne indepartam de el, auzim latratul unui caine, iar motanul isi si indreapta privirea spre casa vecinilor sai.

Asa ne dam seama ca acolo, pe terasa, o pisica alba cu urechile si botul potocalii isi proteja matern puiul care semana foarte mult Garfield.

Asadar, povestea familiei de feline de pe Kiseleff ne arata ca si la pisici vecinii se inteleg foarte bine, chiar prea bine avand in vedere ca ajung sa formeze chiar o familie.

Strabatem cam tot Bucurestiul pentru cea de-a doua poveste care are loc in Rahova. Aici, bunicii mei aveau pana acum trei saptamani un motan. Intamplarea incepe la cateva zile dupa moartea acestuia, cand o pisica vine in curtea lor.

Pisica il cauta pe motanul bunicilor mei. Dupa ce a facut o scurta inspectie prin toata curtea, a plecat, urcanduse pe casele vecinilor, pana la domiciliul sau de unde voia sa se intoarca cu cei doi pui. Acestia insa s-au speriat de o masina care venea cu viteza si s-au intors la casa lor. Dar pisica a revenit si a doua zi.

Din acel moment, pisica aceasta, care-l cauta mereu cu ochi pe motanul sau, se intoarce in fiecare zi. A devenit "aproape-pisica" bunicilor mei sau cel putin le tine companie pe timpul zile pentru ca seara sa se duca la casa ei.

Tocmai datorita acestei povesti de dragoste, pisica a devenit in foarte scurt timp foarte indragita de toata familia si evident, foarte alintata. Nu am botezat-o, asa ca o cheama simplu: pisica!