Viata la timpul viitor!

"poimâine, alaltăieri" de Gianina Cărbunariu,
regia: Gianina Cărbunariu,
scenografia: Andu Dumitrescu, Andrei Dinu, costume: Andrei Dinu, mişcare scenică: Carmen Coţofană,
cu: Mădălina Ghiţescu, Paula Gherghe, Carmen Florescu, Rolando Matsangos, Virgil Aioanei.



"Ideea de bază a spectacolului a fost un exerciţiu de imaginaţie: ce se va întâmpla cu noi în 20, 30, 50 de ani şi în ce măsură ceea ce facem acum va avea un efect mai târziu? Toate lucrurile pe care noi le-am plasat într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, mai mult sau mai puţin posibil îşi au punctul de pornire în fapte reale pe care le-am observat fiecare dintre noi, în dilemele pe care le trăim chiar în acest moment. În plus, viitorul imaginat nu e unul singur, pentru că fiecare scenă propune o posibilitate, o perspectivă, care poate fi complementară sau contradictorie în raport cu celelalte scene.Nu ne-am propus să facem un spectacol de science-fiction, ci un spectacol în care unele din lucrurile care există deja la acest moment să fie exagerate, supradimensionate, duse atât de departe cât ne-a permis nouă imaginaţia. Tocmai pentru a putea fi de fapt privite mai bine." Gianina Carbunariu



Piesa ilustreaza patru cadre din ceea ce va fi "viata la timpul viitor". Astfel, lumea de atunci va fi una fara pic de tutun (ceea ce nu zic ca nu ar fi un lucru foarte bun); fara mancare organica, avand porcul ca specimen pe cale de disparitie, o lume in care femeile, independent de educatie, etica, morala, statut si in pofida unor varste de 65-100 de ani se vor lupta la coada la ginecologie sau una in care ombilicul creatorului este legat de creatia sa numita simplu PC.
Originalitatea se vede de cum intri sa.ti cauti locul si asta pentru ca scaunele spectatorilor sunt direct pe scena actorilor. In intuneric, vocile performerilor se aud rostind expresii bine cunoscute din reclame. Un mare plus pentru piesa il reprezinta scenografia. Decorul luminos accentueaza elementele de originalitate si creativitate.
Dar, de asemenea, piesa contine si momente plictisitoare prin faptul ca sunt mai lungi decat trebuie. Apoi, momentele de intuneric din inceput si final induc nesiguranta spectatorului cu reflexul de a.si porni telefoanele mobile. Putinii spectatori de la inceput au devenit si mai putin, prin faptul ca multi nu au rezistat sa.si vada viitorul usor sumbru, poate chiar grotesc.

"poimaine, alaltaieri" este un spectacol manifest impotriva cultului fata de artificial si asta e un mare plus!

Daca e miercuri, e film in Frame!

"Contra timp 2" un film vazut intr.o atmosfera relaxanta, prietenoasa, destinsa, care creea senzatia de film vazut intre prieteni!

Filmul in regia lui Jesus del Cerro a putut fi vazut si pe PRO Tv, dar acum parca a avut alta savoare. Productia este una cu putine zile de lucru, iar acest fapt se vede de la scenele de bataie facute in studio, ceea ce din nefericire este evident avand in vedere ca avionul este in cadere, iar lupta lor nu e deloc deranjata de asta, la finalul abrupt, care te face sa ai expresia "Hai ma!" in gand.
Una peste alta, cinematografia si mai ales publicul din Romania au nevoie de astfel de filme si ele vor fi din ce in ce mai veridice, bine conturate si realizate.

Dragos Bucur, care a fost o gazda extrem de prietenoasa, alaturi de Raluca Aprodu, Andi Vasluianu si Florin Piersic Jr. au povestit detalii despre scenale de bataie, despre cascadorii, despre foarte putinele zile in care s.a lucrat pentru acest film de televiziune.

Spun in final doar: "Daca e miercuri, e film in Frame!".

Pentru detalii despre club gasiti cu un click: http://www.frame.ro/ sau ii puteti cauta pe Facebook, id: ClubFrame Bucuresti.

Viata e un miracol, primiti-l!

"Oscar si Tanti Roz", cartea scrisa de Eric-Emmanuel Schmitt este un roman emotionant, la finale caruia, printre lacrimi, o sa intelegi boala, moartea, viata, credinta prin zambetul si ochii unui pusti, Oscar. Copilul, bolnav de leucemie isi traieste, la indemnul lui Tanti Roz, ultimile zile de viata intr.un alt ritm. Astfel, mai erau 12 zile pana la finalul anului si acestea se vor transforma fiecare in 10 ani.
Romanul este scris sub forma unor epistole pe care Oscar i le scrie lui Dumnezeu, folosind un aer prietenesc, cald, firesc, natural. Fiecare scrisoare se termina cu: "Te pup. Pe maine, Oscar". Relatia "de prietenie" Oscar - Dumnezeu arata credinta, bucuria, pofta de viata si se constituie intr.o lectie pe care ar trebui s.o invatam cu totii, asa am vedea pe strada mult mai multe fete zambitoare.
Tanti Roz este omul pe care toata lumea si l.ar dori. Batrana asistenta, din dragoste pentru pusti se transforma intr.o legenda a wrestling.ului si are zilnic cate o poveste pentru copil. Invata sa devina glumeata, nastrusnica, bucuroasa, fericita pentru Oscar.
Pustiul traieste toate etapele vietii de la probleme adolescentei, la cele ale unei vieti matriarhale. In final, cu inteligenta, umor si experienta celor 120 de ani, Oscar intelege ca din spital nu poti sa iesi decat cu: prietenie, dragoste, credinta si ca "....din orice moment al vietii tale poti incepe sa ti-o si traiesti."

"Oscar si Tanti Roz" este o lectie de viata!

Alte carti de Eric Emmanuel Schmitt:"Secta Egoistilor"; "Copilul lui Noe"; "Viata mea cu Mozart"; "Milarepa"; "Domnul Ibrahim si florile din Coran".




Compania D'aya in parteneriat cu Teatru Bulandra au inceput repetitile pentru piesa "Oscar si Tanti Roz"

Distributie
Oana Pellea - Tanti Roz
Marius Manole - Oscar
Antoaneta Cojocaru - Peggy Blue
Cristina Casian - Bacon

Scenografia: Adina Mastalier

Dramatizarea si regia artistica: Chris Simion

Avem cu ce!

"Mitocan nu te nasti, devii. Daca ai modele gresite. Radio Guerrilla propune Noua Colectie de Modele. Secolele XX - XXI." asta scrie pe site.ul radio.ului si au dreptate!
Oamenii au de unde sa invete, spre cine sa priveasca, important e sa se uite "in jur". De la un om care.ti zambeste pe strada, care nu te injura in trafic dupa ce ti.a taiat fata, la un actor ce te.a facut sa plangi, la un scriitor ce te.a facut sa.i citesti pentru a zecea oara cartea...de la toata lumea trebuie sa inveti, caci orice intalnire poate sa ofere asta, daca nu e asa e din vina ta.
Propunerile de pe site, cele facute de voi, sunt diverse, de la Oana Pellea, la Mircea Eliade, la Constantin Brancusi sau Paul Goma!
Daca vrei sa propui si tu pe cineva esti la un click de asta...
http://www.radioguerrilla.ro/colectiemodele/

Asa nu se mai poate!

Sambata, 24 octombrie 2009, la Teatru Foarte Mic, intr.o sala plina a avut loc spectacolul mady-baby.edu!



Spectacolul a aparut odata cu mesajul social ,,Asa nu se mai poate!", precum spune regizoarea si scenarista Gianina Carbunariu. Astfel, trei romani, Madalina, Bogdan si Voicu incearca sa.si gaseasca viata mai buna departe de Romania cea fara de speranta, poate doar inainte de moarte se gandeste Madalina sa se intoarca pentru ca, gandeste ea, nu ar vrea sa fie arsa, ca , desi moarta, ar simti.
Povestea arata cum un copil inocent, naiv, credul, visator se transforma intr.o prostituata, cum victima cade in capcana fara iesire, care.l transforma dintr.un student la Arte Vizuale, intr.un regizor de filme porno online.
Cei trei actori fac mai mult decat jocul clasic, mutand si montand decorul dupa fiecare episod, pe sunete deloc blande. Un punct forte al spectacolului il reprezinta proiectile foarte original realizate pe cuburi-decor ale pozelor inspirate si sugestive.
Principiul ,,Te iubesc! ... Ma duc sa.ti fac o cafea!" sta la baza relatiei dintre cei doi ,,iubiti" Madalina si Voicu. Pe cand relatia proxenet-prostituata, tot dintre ei este consolidata dupa principiul ,,Daca te doare, gandeste.te la altceva!".
Un spectacol ce ilustreaza unitate in limbaj, regie, scenografie, text, dar nu accesibil oricarui spectator. Ceea ce Gianina Carbunariu face este sa imbrace in lumina, miscare, poze o stire de la ora cinci. Multa bataie, poate prea multa, multa tristete, dar un joc bun, real, veridic al celor trei tineri actori: Mădălina Ghiţescu, Răzvan Oprea, Rolando Matsangos.



mady-baby.edu e un spectacol care te lasa cu o remarca, o idee, o parere, un spectacol care nu.ti e indiferent!

De prin casa adunate!

Poate simtiti nevoia unui aer plin de amintiri si experienta...atunci fuga fuga la Verde Cafe si cumparati.va de la o traista cu carti la ce mai le pica in mana oamenilor de la talcioc.
Spor la negocieri si sa aveti numai preturi avantajoase!

“Ne-am dorit un talcioc unde se gasesc lucruri frumoase si iubite, lucruri bune dar de care trebuie sa ne despartim. Asa ca ne-am facut talciocul nostru, la Verde Cafe, pe 25 octombrie, intr-o duminica, de Sf. Dumitru.
Negutatorii vor plati o taxa de 10 lei, suma care se va dona in scopuri nobile: catelusilor de la Fundatia Doggy- Dog (comuna Rosu) dar si Copacului de Hartie.

Incurajam trocul si voia buna!

Intrarea este libera!

Targuiala placuta!”

Fata merge pe jos...

Fata care merge pe jos ... a ajuns vineri, 23 octombrie 2009, la ceainaria Carturesti!
Alexandra Hristov a prezentat spectacolul "LAVMITENDER" unor oameni care s.au inghesuit in mica ceainarie calduroasa, deloc incapatoare, dar plina de fete zambitoare la auzul unor melodii cu iz de poveste pictata. Am incercat sa aud ceva din afara camerei unde se ingramadeau toti oamenii si recunosc am dedus melodii cantate de Alexandrina, spre norocul meu am vazut concertul ei din Silver Church si recunosc ma impresioneaza cu aerul ei de artist pur.



La final, cand lumea iesea, am intrat sa admir din picturile ei. Fata care mergea pe jos se regaseste in tablourile ei fie alaturi de un cer roz sau albastru, fie alaturi ce iepurasi, dar de fiecare data fata fetei iti spune ceva, iti transmite o stare, un sentiment ce te face sa zambeste, sa.ti placa.
Sa mai amintesc ca m.am uitat dupa Andrei Gheorghe si Mitos Micleusanu care au fost invitatii speciali ai evenimentului.
Frumos! La mai dese si multe astfel de evenimente pentru un artist talentat.Bravo Alexandrina Hristov!

Dragostea pentru cinema, acum 30 de ani

,,Acum 30 de ani ar fi fost urmărite (filmele) de sute de mii de oameni. Dar lucrurile se schimbă. În România, obiceiul de a vedea filme în sala de cinema, în întuneric, cu lacrimile curgându-ţi pe obraji, se pierde. Păcat. În cinematograf, orice film devine o experienţă 6D. "

Cristian Mungiu poveste in ziarul ,,Adevarul" despre Sandokan, ABBA, cofetaria de dupa, filmele chinezesti -subiect de amuzament, cele bulgaresti - care erau ,,de facut misto", despre filmele americane care.l faceau sa se simta ,,mai barbat" sau cele made in Romania - care ,,nu prea placeau."


,,Producerea filmelor din seria „Amintiri din Epoca de Aur“ a costat peste un milion de euro. Au fost realizate de cinci regizori. S-au folosit peste 100 de actori. S-au filmat peste 50.000 de metri de peliculă. Filmările s-au întins pe durata a mai bine de doi ani. Peliculele au avut premiera mondială la Cannes, cel mai prestigios festival de film din lume. După Cannes, filmele au fost sau vor fi prezentate şi în alte peste 50 de festivaluri internaţionale. Filmele au fost cumpărate spre distribuţie în peste 30 de ţări."

Articolul se dovedeste a fi o promovarea a mersului la cinematograf, pentru ca nimic nu se poate compara cu senzatia de intimitate a spectatorului cu filmul in intunericul salii. Link.ul va trimite direct la amintirile lui Mungiu!
http://www.adevarul.ro/articole/dragostea-pentru-cinema-acum-30-de-ani.html

De inceput!

Asa de inceput, scriu prospectul pentru medicamentul numit CrRonica Mea!
Blogul nu se adreseaza tuturor, poate nu se adreseaza nimanui. Nu trebuie sa.ti placa cum sau ce scriu. Conteaza doar sa vezi o parere despre evenimentele, usor culturale, la care incerc sa fiu parte!
Orice are legatura cu teatrul, filmul, muzica etc are loc pe blog!
Ce inseamna CrRonica Mea? sau ce se doreste a fi? Simplu...o sa incerc sa scriu parerea mea despre piesele de teatru, filmele, concertele, etc la care voi ajunge. Si voi incerca sa le prezint intr.o maniera cat mai obiectiva!
De ce CrRonica Mea? Nu e greu de spus ... Ro inseamna Romania, daca se intampla exceptii va anunt, din timp.