Viata la timpul viitor!

"poimâine, alaltăieri" de Gianina Cărbunariu,
regia: Gianina Cărbunariu,
scenografia: Andu Dumitrescu, Andrei Dinu, costume: Andrei Dinu, mişcare scenică: Carmen Coţofană,
cu: Mădălina Ghiţescu, Paula Gherghe, Carmen Florescu, Rolando Matsangos, Virgil Aioanei.



"Ideea de bază a spectacolului a fost un exerciţiu de imaginaţie: ce se va întâmpla cu noi în 20, 30, 50 de ani şi în ce măsură ceea ce facem acum va avea un efect mai târziu? Toate lucrurile pe care noi le-am plasat într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, mai mult sau mai puţin posibil îşi au punctul de pornire în fapte reale pe care le-am observat fiecare dintre noi, în dilemele pe care le trăim chiar în acest moment. În plus, viitorul imaginat nu e unul singur, pentru că fiecare scenă propune o posibilitate, o perspectivă, care poate fi complementară sau contradictorie în raport cu celelalte scene.Nu ne-am propus să facem un spectacol de science-fiction, ci un spectacol în care unele din lucrurile care există deja la acest moment să fie exagerate, supradimensionate, duse atât de departe cât ne-a permis nouă imaginaţia. Tocmai pentru a putea fi de fapt privite mai bine." Gianina Carbunariu



Piesa ilustreaza patru cadre din ceea ce va fi "viata la timpul viitor". Astfel, lumea de atunci va fi una fara pic de tutun (ceea ce nu zic ca nu ar fi un lucru foarte bun); fara mancare organica, avand porcul ca specimen pe cale de disparitie, o lume in care femeile, independent de educatie, etica, morala, statut si in pofida unor varste de 65-100 de ani se vor lupta la coada la ginecologie sau una in care ombilicul creatorului este legat de creatia sa numita simplu PC.
Originalitatea se vede de cum intri sa.ti cauti locul si asta pentru ca scaunele spectatorilor sunt direct pe scena actorilor. In intuneric, vocile performerilor se aud rostind expresii bine cunoscute din reclame. Un mare plus pentru piesa il reprezinta scenografia. Decorul luminos accentueaza elementele de originalitate si creativitate.
Dar, de asemenea, piesa contine si momente plictisitoare prin faptul ca sunt mai lungi decat trebuie. Apoi, momentele de intuneric din inceput si final induc nesiguranta spectatorului cu reflexul de a.si porni telefoanele mobile. Putinii spectatori de la inceput au devenit si mai putin, prin faptul ca multi nu au rezistat sa.si vada viitorul usor sumbru, poate chiar grotesc.

"poimaine, alaltaieri" este un spectacol manifest impotriva cultului fata de artificial si asta e un mare plus!