In 2005 castigatorul concursului UNITER-ului "Cea mai buna piesa romaneasca" a fost desemnat textul "Colonia ingerilor" de Stefan Caraman. In selectia finala au intrat piesele "Batranii diversionisti" de Constantin Turturica, "Colonia ingerilor" de Stefan Caraman, "In gura lupului" de Calin-Craciun Blaga si "Nodul" de Nicole Dutu. Dintre acestea, juriul, format din criticul de teatru Marian Popescu si regizorii Nona Ciobanu si Vlad Massaci, a ales castigatoare creatia lui Caraman. Dupa acel moment, Nona Ciobanu a ales sa monteze la Teatrul Mic "Colonia ingerilor", alegandu-i in distributie pe Cristi Iacob si Alexandru Repan.
Ideea textului nu e neaparat interesanta: un tip, Patron vrea el sa i se spuna, deschide o carciuma in care servesc numai bolnavi incurabili (dar nu contagiosi!), costumati in ingeri, cu aripi de opereta. Conditia lor speciala le da dreptul ca, in asteptarea deznodamantului care nu poate intirzia mult, sa faca orice, de exemplu sa agreseze clientii, verbal si fizic. Cum si clientii, platitori, au dreptul sa-i agreseze in fel si chip. Restaurantul e salvarea (temporara) a acestor muribunzi, Patron ii aduna, la modul cel mai propriu, de pe drumuri. Cine vine la o asemeanea carciuma? O lume pestrita, indivizi plini de bani si in cautare de senzatii noi si tari: oricand se poate intampla sa-ti moara un chelner sub ochi, iar moartea în direct, apoi fotografia cu mortul, nu sunt de colea, fac toti banii. Partea romantica nu poate lipsi. Astfel, printre clienti se afla un batran bogat si rafinat, iar printre angajati, o fata cu voce frumoasă, bolnavă de leucemie care mai are sanse de supravietuire de care se indragostesc ingerii Mihaita si Gavrila. Momentul culminant vine odata cu oferta Batranului de a pleca la Paris pentru ca fata sa aiba parte de operatia salvatoare. Dar atunci cand cei doi "ingeri" afla decid s-o stranguleze.
Piesa il pune in valoare pe Cristi Iacob care joaca riguros, nuantat, fara excesele care-i bruiaza uneori evolutiile, ci, dimpotriva, cu miscari masurate (asta neinsemnand ca exceptionalele sale calitati fizice nu sunt folosite: gandindu-ma fie si numai la pozitia in care sta aproape tot timpul). Insa sunt si puncte foarte slabe de la faptul ca sunt fraze care suna fals (Fata: "In viata trebuie sa te si sacrifici... totul e sa merite... am sa vorbesc cu Patron si am sa-l salvez pe Mihaita..."), la o multitudine de elemente (ecranul - constiinta, limbajul vulgar, gesturile triviale, persoanje - figuranti) care nu se imbina armonios.
"Colonia ingerilor" de la Teatrul Mic nu e un spectacol pe care sa-l aplauzi in picioare minute in sir...
Postări
11 comentarii:
Recunosc:nu am văzut montarea asta de la Teatrul Mic, dar am citit textul.Chiar nu am înţeles de ce un regizor ca Nona Ciobanu a ales textul ăsta plin de clişee ieftine.
Poate, dacă voi vedea trupa de la T.Mic, voi înţelege mai mult.
Am reţinut remarca ta, plină de miez, despre aplaudaci.
Trebuie amendate cumva reacţiile astea (aiurea). :)
luni să văd un post cu "oscar şi tanti roz".
buna
@lara: sunt Stefan Caraman autorul Coloniei Ingerilor; multumesc pentru comentariu; sunt lucruri la care subscriu
@Madalina : ca sa cataloghezi un text ca fiind plin de clisee ieftine trebuie mai intai sa fi citit toata dramaturgia lumii ca sa poti separa cliseele de lucrurile/replicile originale, lucru pe care ma indoiesc ca l-ai facut; pe de alta parte Nona Ciobanu e un pic mai competenta de a citi un text decat reusesti tu; si eu, daca imi permiti, un pic mai competent in a-l scrie decat cred ca poti tu; dar retin faptul ca nu te-a prins, ceea ce e ok, intruct nu e o obligatie; e un text greu si presupune un anumit feeling si o anumita experienta de viata... cand cei de langa tine vor incepe sa moara unul cate unul, s-ar putea sa-ti schimbi putin optica... multam oricum
@lara: am aplaudat Oscar si tanti Roz
@Madalina: cred ca o sa incep un manifest antiaplaudici...in curand!
@Stefan Caraman: nu cred ca sunt justificate judecatile dumneavoastra de valoare la adresa competentei Madalinei (care va spun eu ca are dreptul sa vorbeasca). imi pare rau ca a trebuit sa cititi pareri nu tocmai bune despre piesa Colonia Ingerilor, insa eu am comentat varianta montata, necitind textul original. Si continui sa-mi sustin parerea ca piesa de la Teatrul Mic are multe "clisee ieftine" -folosesc expresia asta pentru ca am vazut ca v-a placut- din puncte de vedere vizual care inteleg ca se doresc a fi un carling pentru public, insa totul trebuie sa aiba o masura si aceea sa fie cea corecta mai ales din punct de vedere calitativ.
@Andreea : n-am sa comentez spectacolul dar pot sa spun ca am rezerve in ce priveste montarea; nu le-as numi clisee pentru ca pentru mine acest cuvant (cliseu) are o semnificatie mai laxa si in general nu folosesc cuvinte in sensul imediat, minimal si mediocru al intelesului lor; tu vad c-o faci, te priveste; referitor la competenta Madalinei, reafirm ce am spus - opinia ei e o opinie de cititor, i-o respect dar n-o consider suficient de argumentata; de fapt nu e argumentata in niciun fel, vad ca ti-a scapat acest amanunt); si, in general, a fi competent in zona artei presupune ceva mai multe degradeuri, indoieli si referinte decat reuseste ea sa inghesuie in doua fraze; finalmente, are dreptul sa vorbeasca, asta nu i-am contestat-o; dar prietenii se ajuta, nu conteaza si cum...
finalmente, tu n-ai vazut ce mi-a placut asa ca nu inteleg cu ce drept afirmi prostia asta; poate ca nu mi-a placut nimic
PS : te rog cu mult respect sa incerci o limba romana mai accesibila ca sa pot citi fara efort ceea ce doresti sa comentezi si ca sa am iluzia ca macar vorbesc cu cineva macar mediu scolit
multumesc
imi pare rau ca nu pot sa spun ca mi-a placut piesa...spun asta pentru ca vad ca nu puteti sa primiti criticile cu demnitate!
eu am comentat spectacolul de la Teatrul Mic nu textul pe care l-ati scris si subliniez asta pentru ca acesta a fost schimbat pe alocuri in piesa...
P.S. daca nu intelegeti ce am scris nu prea inteleg cum de a-ti citit blogul si cum de a-ti decis sa va implicati, prin comentarii in discutii cu oameni nici macar mediu scoliti! asta ca tot vorbeam despre judecati de valoare!
@Ştefan Caraman:
Mai întâi de toate, salut această polemică cordială (sper).
Apoi, nu ştiu dacă un doctorat în istoria şi estetica teatrală (cca 10 ani petrecuţi numai în cadrul unei universităţi de profil)ar putea să-mi ofere o perspectivă asupra literaturii dramatice universale.Deci, cu umilă modestie, îmi arog dreptul de a-mi exprima o părere despre un text dramatic românesc contemporan.
În al doilea rând, îmi menţin opinia că piesa "Colonia Îngerilor" este un text mediocru, plin de violenţe verbale inutile.
De exemplu, scena în care Patron o agresează pe frumoasa leucemică e plină de vulgarităţile înşirate cam redundant ("am venit cu 50,000 de coco... ba nu, nu, mint... n-am venit cu bani, am venit cu viaţa ta mă... viaţa ta e în palmele mele... ba nu, iar mint... (duce mîna la sex) ştii unde e viaţa ta? Ştii unde? Uite aici, în mertecul ăsta belit... uită-te la el... (strigă) uită-te la el! Ăsta e viaţa ta mă... aici viitorul tău, uite aici... uite... îl auzi cum te cheamă? eu îl aud... "Domnişoara... eu sînt viaţa ta... hai şi pupă-mă niţel în bot... dă un semn că te bucuri, apucă-mă cu amîndouă mîinile şi ia-mă..." e viaţa ta, honey... totul este aşa de simplu... nu ştiu ce ai în capul ăla...")care se pot reduce simplu la "Am venit cu 30 000 de coco... ba nu, nu, mint... n-am venit cu bani, am venit cu viaţa ta mă... viaţa ta e în palmele mele... ba nu, iar mint... (duce mîna la sex) ştii unde e viaţa ta? Ştii unde? Uite aici..."
La fel, îmi par clişeice (pleonastice)cozile de şobolan, aripile negre şi corniţele pe care le prevede textul analizat pentru scena din final, după consumarea omorului.Aşa cum bine observase Andreea, pot fi "cârlige" pentru un public avid de "real life".
Cred, totuşi, că Nona Ciobanu a optat pentru acest text fiind evidentă preferinţa acesteia pentru poveste şi pentru ambiguitatea relaţiei gen "râsu-plânsu".
În concluzie, rămân cu o nelămurire: aşa o fi procedat şi Marele Will în vremea sa?!Valoarea unei text nu rezidă numai în "feeling" declarativ, trebuie să fie capabil să transmită emoţie în stare pură de la primul nivel al lecturii.
Şi nu în ultimul rând, nu mi se pare "fairplay" să jigneşti un cititor, bazându-te pe supoziţii.
Mulţumesc celor de la :
http://regizorcautpiesa.ro/piese pentru a-mi fi oferit şansa lecturii unui text contemporan.
@Andreea:Trebuie să redactezi cât mai repede un asemenea manifest, deja fenomenul nu mai poate fi stăvilit în România.
La cursul de Istoria Teatrului, am învăţaţ că pe vremea marilor creatori (vezi literatura universală) se fluiera copios chiar de la premieră.
Om fi evoluat noi?
@Andreea:
Observ cu mare uimire că spaţiul virtual oferă „şansa” ca mulţi novatori în ale scriiturii să-şi plătească unele poliţe.De fapt, m-am exprimat greşit, să-şi deşarte sacul cu nemulţumiri în ograda unor cititori.
Într-adevăr, după '89, au fost publicaţi mulţi autori din alte arii, gen fizicieni, ingineri şamd. Nu contest talentul unui scriitor dramatic gen Vlad Zografi(fizician); poate, dacă voi avea răbdare, voi citi şi alte texte ale lui Ş.Caraman(venit din zona finanţelor pe tărâmul Thaliei). Să vorbim despre o estetică a teatrului românesc contemporan? Sau despre un anume fel de confiscare a acestei estetici? Să vorbim despre reţetă? Despre cuvinte care azi sunt la mare modă numai şi numai pentru că până mai ieri erau interzise pe scenă? Sau despre ce înseamnă a fi contemporan şi mai ales cu ce? Fără îndoială că la vârsta mea e greu să pricep de ce autorul foloseşte cu vădită plăcere limbajul colocvial şi argoul. Oare ce rezolvă la nivel de conţinut şi formă?Poate stimulează un fel de familiaritate cu cititorul sau cu spectatorul?
Numai timpul poate cerne valorile reale.
Aşa că...nonconformismul duduitor al autorului comentariilor precedente denotă multă....(auto)suficienţă.Dacă îşi permite să tragă de urechi cititori, comentatori, ar fi cazul să-şi citescă propriile fraze şi să vadă unde începe şi unde se termină sau dacă transpare vreo idee clară din ele. Apoi, să ia la rost o aspirantă în ale scriiturii, comentariului.
Rămân cu nelemurirea:oare le-a trimis tuturor comentatorilor mesaje?Sau tu eşti printre puţinii care au făcut referire(indirect) la textul său. Of şi aoleu!
Words, words, words!
ma bucur ca in fata argumentelor toata lumea este de acord.
P.S. sa incurajam sinceritatea! in acest sens, propun semnarea manifestului Antiaplaudaci si sa aplaudam doar CALITATEA!
@Madalina : ma surprinde ca a vehicula cativa ani de scoala vanturati prin teatru, universitati si texte citite de-a valma (cu metoda sau nu, nu conteaza), inseamna pentru tine a fi competent; ba chiar ma ingrijoreaza gandindu-ma cata functionarime bantuie prin institutia autohtona... teatrul e totusi o arta, iar in arta ai sau n-ai... ca sa fiu usor extremist, prefer un produs creativ ratat de-al lui Everac, decat o cronica de-a ta (sau a oricui lipsit de talent dar indopat cu forta) ca tot veni vorba de marele Will, sunt curios cati alde dumneata, din epoca aceea, a retinut istoria; sa fim totusi seriosi si sa nu ne impaunam cu compilatii si dumicaturi mestecate de altii; in plus, a cataloga autorii dupa arii de expertiza economica, da o dovada da mare prostie... inseamna ca sarmanul doctor Cehov e un biet aterizac prin teatru; sau bietul luminist Havel... comentariul tau e atat de stereotip incat mi s-au strepezit dintii; in rest aplaudaci, aplaudaci
cat despre Colonie, desigur ai o opinie, ti-o respect
PS : cat priveste autosificienta, citeste-ti totusi comments-rile
@(neliniştitul)Ştefan Caraman:
Distinse autor şi multomagiat creator de texte şi paratexte, vă asigur de toată gratitudinea mea pentru grija pe care o purtaţi comentatorilor de pe bloguri.
Ca un cometator stereotip şi strepezitor de dinţi ce mă aflu mă bucur să intru în raza de interes a unei personalităţi marcante ca a dvs.
Aţi punctat extrem de bine:în teatru ai sau n-ai!
Sper că nu vă este străină îndoiala carteziană că tot făceaţi referire la trasdisciplinaritate.
Bovarismul este dăunător în artă, la fel cum şi scrisul poate fi dăunător sănătăţii.
Cugetările dvs. bombastice şi chiar jignitor-misogine îmi stârnesc uimirea. Mixtura ceţoasă de jigniri,etichetări a priori, dezinhibiţie şi lejeritate terminologică(de ex., în aceeaşi formulare, apare o contradicţie flagrantă:ori de-a valma ori cu metodă, vezi prima frază) îmi smulge un sincer:Vae victis!
Dar las'că s-o găsi cineva din (H)UNITER să vă dea vreo coroniţă şi atunci n-o să mai căutaţi comentarii ale unor gâşte îndopate de teoreticieni şi esteticieni ai artei.
P.S. Eu ştiu să pun punct după ce-am emis o idee.
Dvs?!
Trimiteți un comentariu