Din ciclul: Aplauze, Aplauze, Aplauze

"Oscar si tanti Roz" montat de catre Chris Simion la teatul Bulandra, sala Toma Caragiu este, fara doar si poate, un spectacol emotionant care-l pune pe spectator sa reflecteze la ce inseamna sau ce mai inseamna sau ce ar trebui sa insemne viata pentru el!
Povestea unul copil, Oscar care invata sa traiasca atunci cand mai are doar 12 zile din viata este, in fapt, povestea noastra, a tuturor, insa poate noi avem mai mult noroc. Indiferent de pozitia in care ne-am afla cred ca ne-ar prinde bine sa avem prin preajma o "tanti Roz" care sa invete sa rada, sa zambeasca, sa traiasca pentru ca noi sa putem invata asta, fie si inventandu-si un trecut glorios in lumea wrestlingului.


Spectacolul merita cu siguranta toate aplauzele si chiar lacrimile pe care publicul in picioare i le acorda la fiecare reprezentatie. Fiecare element din ecuatie s-a dovedit a fi cel potrivit. Este cel mai important proiect al lui Chris Simion si cred ca a inceput cu dreptul aceasta colaborare cu lumea "teatrului profesionist".
Toata lumea vorbeste despre revenirea Oanei Pellea pe scena de la Bulandra cred insa ca nu a plecat nicaieri, asta pentru ca Scaunele in care joaca senzational impreuna cu Razvan Vasilescu au intotdeuna sala plina. 
"Oscar si tanti Roz" reprezinta un amestect perfec de talent actoricesc. Oana Pellea este o tanti Roz perfecta care trece de la o stare la alta, de la ras catre lacrimi intr-o maniera pe care numai ea poate s-o faca. Iar momentul in care personajul ei vorbeste despre mama sa ca fiind persoana pe care a vazut-o sa moara fericita este cel putin foarte emotionant si plin de sensibilitate si traire.


The Cranberries canta pentru Oscar si tanti Roz
Marius Manole se contopeste cu Oscar si face un rol riguros si plin de energie, traire, traversare de emotii si stari. Jocul foarte bun pe care il face actorul duce la disparitia diferentei intre varsta sa biologica si cea a personajului sau.
Cel mai mult m-a bucurat evolutia Cristinei Casian care este o descoperire pentru mine. Fara al sau personaj, Bacon si momentele muzicale foarte bine alese, toata melodiile fiind de la trupa The Cranberries care vine in Romania pe 20 iulie, spectatorul probabil ar fi plans de la inceputul pana la finalul piesei.



Trebuie sa ai mai mult decat curaj si incredere in "produsul tau" pentru a avea reprezetatii in cinci zile, pe 21, 22,24,25 si 30 martie inaine de premiera oficiala care o sa aiba loc pe 10 si 11, trebuie sa CALITATE, iar "Oscar si tanti Roz" are!

P.S. Mi-a placut sa vad regizorul piesei foarte implicat si in organizare, Chris Simion a fost peste tot - la bilete, in sala- inainte c-a spectacolul sa inceapa. Si ideile cu programul pe care l-ai primit la intrare si cu pianistul care le canta spectatorilor care asteptau sa intre in sala pentru spectacol au fost originale, ingenioase si de aplaudat!

P.S. Mo (lara), mi-ai zis sa scriu despre piesa...am fost, am plans, am aplaudat (asta am facut impreuna), am scris!

Miroase a ... ingeri

In 2005 castigatorul concursului UNITER-ului "Cea mai buna piesa romaneasca" a fost desemnat textul "Colonia ingerilor" de Stefan Caraman. In selectia finala au intrat piesele "Batranii diversionisti" de Constantin Turturica, "Colonia ingerilor" de Stefan Caraman, "In gura lupului" de Calin-Craciun Blaga si "Nodul" de Nicole Dutu. Dintre acestea, juriul, format din criticul de teatru Marian Popescu si regizorii Nona Ciobanu si Vlad Massaci, a ales castigatoare creatia lui Caraman. Dupa acel moment, Nona Ciobanu a ales sa monteze la Teatrul Mic "Colonia ingerilor", alegandu-i in distributie pe Cristi Iacob si Alexandru Repan.


Ideea textului nu e neaparat interesanta: un tip, Patron vrea el sa i se spuna, deschide o carciuma in care servesc numai bolnavi incurabili (dar nu contagiosi!), costumati in ingeri, cu aripi de opereta. Conditia lor speciala le da dreptul ca, in asteptarea deznodamantului care nu poate intirzia mult, sa faca orice, de exemplu sa agreseze clientii, verbal si fizic. Cum si clientii, platitori, au dreptul sa-i agreseze in fel si chip. Restaurantul e salvarea (temporara) a acestor muribunzi, Patron ii aduna, la modul cel mai propriu, de pe drumuri. Cine vine la o asemeanea carciuma? O lume pestrita, indivizi plini de bani si in cautare de senzatii noi si tari: oricand se poate intampla sa-ti moara un chelner sub ochi, iar moartea în direct, apoi fotografia cu mortul, nu sunt de colea, fac toti banii. Partea romantica nu poate lipsi. Astfel, printre clienti se afla un batran bogat si rafinat, iar printre angajati, o fata cu voce frumoasă, bolnavă de leucemie care mai are sanse de supravietuire de care se indragostesc ingerii Mihaita si Gavrila. Momentul culminant vine odata cu oferta Batranului de a pleca la Paris pentru ca fata sa aiba parte de operatia salvatoare. Dar atunci cand cei doi "ingeri" afla decid s-o stranguleze.



Piesa il pune in valoare pe Cristi Iacob care joaca riguros, nuantat, fara excesele care-i bruiaza uneori evolutiile, ci, dimpotriva, cu miscari masurate (asta neinsemnand ca exceptionalele sale calitati fizice nu sunt folosite: gandindu-ma fie si numai la pozitia in care sta aproape tot timpul). Insa sunt si puncte foarte slabe de la faptul ca sunt fraze care suna fals (Fata: "In viata trebuie sa te si sacrifici... totul e sa merite... am sa vorbesc cu Patron si am sa-l salvez pe Mihaita..."), la o multitudine de elemente (ecranul - constiinta, limbajul vulgar, gesturile triviale, persoanje - figuranti) care nu se imbina armonios.


"Colonia ingerilor" de la Teatrul Mic nu e un spectacol pe care sa-l aplauzi in picioare minute in sir...



Din ciclul: Aplauze, Aplauze, Aplauze

Daca ramai cu intrebarea: "Cum au facut asta?" sau cu expresia "Wooow" atunci cand iesi de la un spectacol de circ sau unul de dan, inseamna ca daca cele doua forme de arta conlucreaza intr-un moment total o sa aplauzi in picioare minute in sir.
Un moment artistic cu totul si cu totul special. Nu poti spune nimic mai mult decat Aplauze, Aplauze, Aplauze!
Stone Gossard si The Hank Khoir au o prestatie fabuloasa in minunatul Mirror Tent Music pe care il puteti vedea mai jos.

Acceptarea inevitabilului

Niciun client nu stie cum a ajuns la Hotelul dintre lumi. Nimeni nu stie cand va putea pleca si nici care ii va fi destinatia. In acest loc straniu, totul e posibil, chiar si miracolul. Infirmii se pot misca fara probleme si mincinosii spun adevarul. Un suspans metafizic intre vis si realitate, viata si moarte, comedie si tragedie.
Hotelul dintre lumi in regia lui Alice Barb este spectacolul Teatrului Mic care prezinta lumea dintre lumi, locul unde esti ceea ce nu vrei sa fii, ci ceea ce esti. Spectacolul imbina teatrul cu elemente de balet. Liftul te aduce in aceasta lume de mijloc si tot el te duce in sus - raiul sau in jos - pamantul, insa nu-ti vei mai aminti nimic din ceea ce aici.


Fericirea e aici in causul palmei tale!
Cu siguranta ar impresiona pe oricine imbinarea muzicii de Prokofiev cu o ploaie de petale de trandafiri si cu roiuri de luminite pe fundalul de carpa al scenei, moartea unui personaj pentru a da viata altuia, insa, din nefericire in cazul acestei piese, toate aceste clisee teatrale nu-ti creeaza emotia veritabila ci senzatia ca toate aceste elemente au fost inghesuite pe scena.
In ceea ce priveste distributia, complexitatea personajului principal cred ca nu a fost tratata cu aceeasi profunzime pe care o merita de catre actorul Ovidiu Niculescu care nu face trecerea de la un tip blazat si indiferent, care nu poate iubi, la un barbat indragostit, avand aceeasi prezenta de natura triviala de la inceput pana la sfarsit. In schimb, prezenta Valentinei Popa schimba radical gradul de emotial al spectatorului cu figura sa luminoasa face sa vibreze scena.


Hotelul dintre lumi a lui Eric Emanuel Smith, ca toate textele sale, schimba si se joaca cu gandurile, sentimentele, perceptiile si emotiile cititorului/spectatorului.

"Eu cred ca a spune o poveste de iubire in vremuri atat de cinice poate parea o provocare. A oferi unor actori roluri de contra - emploi este o provocare. Dar mie imi plac provocarile si cred ca si actorii tanjesc dupa ele.
Acest spectacol s-a nascut dintr-o suma de provocari care au facut ca repetitiile sa fie extrem de vii. Iar dupa doua luni am descoperit ca fiecare dintre noi e putin mai inalt, putin mai bun, putin mai frumos, putin mai intelept si ca suntem o familie.
Eu cred ca acesta este rostul adanc al teatrului."
Alice Barb


Hotelul dintre lumi

de Eric-Emmanuel Schmitt
traducerea Costin Manoliu si Valentin Protopopescu

Distributia:
Julien Portal Ovidiu Niculescu
Laura Valentina Popa
Astrologul Radjapour Mihai Dinvale
Marie Adriana Şchiopu
Preşedintele Delbec Bogdan Talaşman
Doctorul S1 Liliana Pană
Doctorul S2 Ana Bart
Îngerul 1 Traian Vlaş
Îngerul 2 Carmen Lupei

Coregrafie: Răzvan Mazilu
Decor: Andrada Chiriac
Costume: Vladimir Turturică
Light design: Iulian Bălţătescu
Consultant iluzionism: Ioan Marius Drăguş
Regie, scenariu, ilustratie muzicala: Alice Barb

Seara lui Kathryn Bigelow

O seara in care s-a mai scris o pagina din istoria premiile Oscar si a cinematografiei americane!

Totul a inceput odata cu aparitiile starurilor pe covorul rosu, iar criticii de moda au si inceput sa-si ia  notite. Rochiile lungi, clasice si smokinguri au dominat evident o seara de Oscar. Albul rochiei lui Maryl Streep, rozul Annei Kendrick, diferitele nuante de rosu sau clasicul negru au fost culorile care au dominat alegerile actorilor, dar rochia Sandrei Bullock a fost remarcata de catre toti criticii de moda prin stralucire si eleganta combinate cu o coafura extrem de simpla.


Dar seara tocmai incepuse pentru Sandra Bullock care a intrat in istorie ca fiind prima actrita care a castigat in acelasi an o Zmeura si un Oscar pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal. Si asta nu a fost singurul aspect ce a facut aceasta editie de Oscar sa intre in istorie, a 16-a nominalizare pentru un premii Oscar a facut-o pe Maryl Streep sa devina cea mai nominalizata actrita din istoria premiilor. Mai mult aseara dupa 82 de ani spectacolul a avut doua gazde, anume Alec Baldwin si Steve Martin. Dar mai ales faptul ca premiul pentru cel mai bun regizor a fost castigat pentru prima data de o femeie, Kathryn Bigelow a reusit aceasta performanta pentru filmul The Hurt Locker. 


The Hurt Locker a fost marele castigator al serii! 

Filmul care prezinta viata si munca pe care o depun soldatii americani pe frontul din Irak a castigat premiile cele mai importante ale seri, castigand premiile pentru cel mai bun scenariu original, cea mai buna regie si finalmente, pentru cel mai bun film. Asadar, marele perdant al serii a fost James Cameron si al sau Avatar care a trebuit sa se multumeasca cu premiile pentru efecte vizulate, art direction si cinematography.
Surprize nu au fost si in cazul castigatorilor pentru cel mai bun actor sau cea mai buna actrita in roluri secundare, premii pe care si le-au adjudecat austriacul Christoph Waltz si Mo'Nique, atrita care si-a facut un nume prin rolurile sale din comedii, asta pana a aparut filmul Precious: Based on the Novel 'Push' by Sapphire care adus-o in prim plan si pe Gabourey Sidibe. Nici faptul ca Jeff Bridges a castigat trofeul pentru cel mai bun actor intr-un rol principal nu a surprins pe nimeni.

Si daca va ganditi ca voiati sa castige altcine va spun ca orice nominalizat a primit din partea sponsorilor cadouri in valoare de mai bine de 800.000 de dolari care constau in excursii, bijuterii sau alte articole promotionale!