Pendula are spirit de contradictie

Papusi, "daca faci guturai, trebuie sa iei gutui", pantomima, "sa va spun niste anecdote, dar promiteti ca nu ascultati", Ionesco, cutie muzicala, teatru...Chapeau bas!

„Ionesco spune, într-un fel, că noi nu ne putem sustrage din propria noastră istorie, din propria noastră poveste, de aceea ne merităm globalizarea, pentru că repetăm mereu si mereu aceleaşi vorbe şi aceleaşi acţiuni, zi de zi. Ele devin clişee, se golesc de conţinut şi sens şi atunci ajungem să trăim conform unor manuale sau softuri, şi, oricât de perfecte ar fi acestea, nu fac decât să crească prăpastia dintre oameni în ceea ce priveşte comunicarea. Ionesco arată acest lucru în Cântăreaţa cheală, cu un umor extraordinar, cu dragoste, şi compasiune chiar, pentru personajele sale.

Forma textului în Cântăreaţa cheală se apropie de perfecţiunea muzicii şi, de aceea, acest text trebuie tratat ca o simfonie, la care, dacă un regizor se întoarce, este la fel cu un dirijor care se întoarce, din nou, ca să dirijeze o operă muzicală cu o altă orchestră. Această structură muzicală a textului demonstrează că o dată ce este găsită forma unui spectacol, aşa cum cred că am găsit-o noi, ea devine, împreună cu textul, cheia spectacolului.“ Gábor Tompa

"CÎNTĂREAŢA CHEALĂ" - Teatru National "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca
de Eugène Ionesco
traducere de Vlad Russo şi Vlad Zografi

un spectacol de: Gábor Tompa
scenografia: Judit Dobre-Kóthay

Distribuţia:
Domnul Smith: Cătălin Herlo
Doamna Smith: Elena Ivanca
Domnul Martin: Adrian Cucu
Doamna Martin: Angelica Nicoară
Mary, menajeră: Irina Wintze
Căpitanul de Pompieri: Ionuţ Caras
Arlechinul: Silvius Iorga
Proprietarul cutiei cu iluzii: Paul Basarab, Petre Băcioiu

Teatru National din Cluj-Napoca prezinta "CANTAREATA CHEALA" in cadrul Festivalului National de Teatru. Astfel, scena Teatrului Bulandra a fost gazda papusilor genialului Tompa Gabor.

"Cantareata cheala se piaptana mereu la fel"

Spectacolul ofera un miracol pe care cu aplauze cei din fotolii l.au primit. Piesa defineste simplu, delicat, aproape perfect Teatrul. Jocul actorilor trece prin stari totalmente diferite, dar definitorii pentru un text de Ionesco, precum: naivitatea, realismul, simplitatea, complexitatea, paradoxul, absurdul, insa toate caracterizand un singur lucru Omul, adica Viata.

"Cantareata cheala" a lui Tompa Gabor este fara doar si poate un spectacol ce te face sa zambesti, sa razi, sa reflectezi si marcheaza teatrul romanesc prin originalitate, creativitate, spectaculos.

Insa, finalul uluitoar, de mare intuitie si rafinament regizoral si de excelenta actoriceasca ramane in mintea oricarui spectator: păpuşile parcurg, cu mişcări accelerate demenţial, tot spectacolul în sens invers, dinspre final spre început, pentru a se lăsa închise de către stăpanul şi proprietarul lor, de către „Proprietarul cutiei cu iluzii“, înapoi, în cutia lor de păpuşi. Intuiţia regizorală căreia i-a dat chip Tompa Gábor a fost excepţională, iar jocul măiastru al actorilor i-a conferit acestei viziuni un suport artistic ideal.

"Cantareata cheala" a trezit in mine o imensa admiratie pentru un regizor, premiat de UNITER, care a transformat lumea papusilor lui intr.un spectacol model, imbinand textul, genialului Ionesco cu  viziunile sale si coordonand niste actorii care dau dovada de un act artistic desavarsit, prin pantomima, dansul, teatrul realizate printr.un efort fizic nemasurat.

Nimic de spus ... doar Chapeau bas!