Din ciclul: Aplauze, Aplauze, Aplauze!

„Nu cunosc text (în afara celor shakespeariene sau beckettiene) care să emane, cu o asemenea intensitate, voluptatea catastrofei. Am impresia, de asemenea, că cea dintâi caracteristică a acestei piese este limpezimea ei abisală. Atâta transparenţă!... şi neantul – aproape palpabil –, dintr-odată, prin această transparenţă – atât de aproape de noi! Istoria, în Moartea lui Danton, e tumult, zgomot, furie. E haos. Iar haosul, aici, are logica demenţei asumate şi consecvente. Dar e oare cu putinţă ca aşa ceva să existe? Adică, e posibil ca demenţa să fie asumată şi consecventă? Răspunsul lui Büchner nu lasă loc de îndoială: da, este întru totul posibil, mai cu seamă atunci când istoria îşi pune masca saturniană a Revoluţiei şi, drept urmare, aberaţia criminală, oniricul repulsiv şi halucinatoriul morbid devin principii dominante... principii nu ale vieţii, ci ale vieţii-pentru-moarte, ale vieţii dedicate exclusiv delirului thanatic şi aneantizării.

Moartea lui Danton e o piesă excesivă – pentru actori excesivi... pentru un public dornic să îndure vertigiile excesului.“                          Mihai Măniuţiu.

Cand una dintre cele mai bune trupe din tara, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, se intalneste cu unul dintre cei mai apreciati regizori romani, Mihai Maniutiu, rezultatul merita tot interesul.
sau
Moartea lui Danton - Teatrul Maghiar de Stat - Cluj-Napoca
de Georg Büchner

Distributie: Georges Danton András Hatházi

Camille Desmoulins Áron Dimény
Hérault-Séchelles Ferenc Sinkó
Lacroix József Bíró
Philippeaux Attila Orbán
Paris Róbert Laczkó Vass
Julie Imola Kézdi
Lucile Enikő Györgyjakab
Robespierre Miklós Bács
Saint-Just Ernő Galló
Barére András Buzási
Collot D'Herbois Balázs Bodolai
Billaud-Varennes Lehel Salat
Herman Levente Molnár
Întâiul cetăţean Lóránd Farkas
Al doilea cetăţean Szabolcs Balla
Al treilea cetăţean Ervin Szűcs
Întâiul iacobin Alpár Fogarasi
Al doilea iacobin Csongor Köllő
Vânzătorul de ziare Tibor Molnár
Revoluţionare, Erinii:
Csilla Albert, Réka Csutak, Andrea Kali, Melinda Kántor, Anikó Pethő, Csilla Varga, Andrea Vindis

regia Mihai Măniuţiu
dramaturgia András Visky
decor Tibor Tenkei
costume Carmencita Brojboiu
asistent de regie István Albu
efecte speciale şi ambianţa sonoră Levente Borsos
regia tehnică Yvonne Nagy
sufleur Imola Kerezsy

Regizorul Mihai Maniutiu isi ia ca pretext textul lui Georg Buchner, Moartea lui Danton si revolutia franceza, pentru a analiza implicatia la nivelul individului a evenimentului istoric. Astfel, se arata schimbarile oamenilor care se pot tranforma in tirani, intelepti sau sacrificati. Insa, nu revolutia in sine conteaza aici, ci efectele ei asupra oamenilor – iar Danton, Desmoulins, Saint-Just, Robespierre, Julie si Lucile, sotiile celor dintai sunt studiile de caz ale spectacolului.

In spectacolul lui Maniutiu, revolutionarii apar mai intai ca o masa informa jucandu-se cu avioane mici, pe care le fac sa zboare, ca pe visele lor de libertate si egalitate, iar apoi se diferentiaza prin tipologie, precum Danton - bonomul. Mai tarziu in spectacol, imaginea avionului va reaparea, intr-una din scene, bucati dintr-un aparat in marime naturala constituind decorul.

Spectacolul are scene puternice, frumoase, memorabile: aparitiile corului de revolutionari, scenele de iubire dintre Danton si Julie si visul in care cei doi apar incaltati si acoperiti cu ligheane de metal sau scena in care Robespierre da ordine pieptanandu-si o peruca dintr-o colectie expusa pe rafturi in spatele lui.

Spectacolul lui Mihai Maniutiu are forta! Echipa de desavarsiti profesionisti ai teatrului se arunca in scena fara nicio rezerva si captiveaza spectatorul. Viziunea regizorala este originala, creativa, Maniutiu nu face "ce asteapta publicul", iar asta poate sa fie vazut ca exagerat. De asemeneam spectacolul poate fi comentat drept unul al depresiei, sentiment pe care regizorul nu l.a trait si in cosecinta nu l.a tratat ca atare. Insa, Mihai Maniutiu face un adevarat spectacol de teatru ce imbina decorul, costumele (ce redau perfect perioada in care se petrece actiunea), scenografia, muzica, jocul scenic!

De la decorului format din ramasitele unui avion, la corul de revolutionari ce fluierau imnul Frantei sau simbolul baltii pe care.l justifica diferit de fiecare data, la implicarea actorilor, pana la publicul ce ridicat aplauda entuziast la final ... spectacolul demonstreaza inca odata, daca mai era nevoie, profesionalismul si calitatea Teatrului Maghiar din Cluj si cea a regizorului Mihai Maniutiu!

Jos palaria