În final, cineva are de suferit!

O privire amuzantă, ironică şi onestă asupra relaţiilor moderne, Closer este povestea a patru străini, cu întâlnirile lor intâmplătoare, atracţiile la prima vedere şi trădările accidentale.

Întâi a fost piesa de teatru şi apoi filmul!

Closer a depăşit graniţele scenei şi a ajuns în cinematografie. Celebrul film cu Julia Roberts, Jude Law, Clive Owen şi Natalie Portman a fost precedat de către piesa de teatru cu acelaşi nume jucată pe scenele londoneze. La Teatrul Foarte Mic din Bucureşti putem retrăi replicile inteligente şi pline de umor şi realism ale poveştii de dragoste accidentală dintre cei patru străini.

"Dacă eşti omul care râde la înmormântări, la catastrofele aviatice, la cele mai sumbre documentare pe teme politice şi la poveştile despre devastarea lumii în care trăim, atunci te vei îndrăgosti de Closer."

Washington Post

CLOSER

(spectacol produs de Teatrul Mic în parteneriat cu ArCuB şi Master Class)
de Patrick Marber

Traducerea şi adaptarea Ilinca Stihi
Regia: Ilinca Stihi
Scenografia: Imelda Manu
Light design: Gheorghe Jipa
Distribuţia: GHEORGHE VISU (Larry), ANA-IOANA MACARIA (Anna), MARIUS CAPOTĂ (Dan), MIHAELA MIHĂESCU (Alice)

Sunt oamenii făcuţi să se cupleze toată viaţa? Ce te poate determina ca într-o relaţie perfectă să devii infidel chiar cu preţul pierderii persoanei iubite? Poţi să iubeşti mai mult decât un singur partener în acelaşi timp? Cât de bine îl cunoşti pe cel pe care-l iubeşti? În final, cineva are de suferit. Cei patru eroi ai piesei se integrează perfect într-un scenariu plin de umor şi extrem de sincer în legătură cu relaţiile adulte. Ilinca Stihi
Piesa respectă foarte multe dintre caracteristicile scenelor din film. De la replici, la jocul actorilor sau gândirea regizorului, toate sunt amănunte ce amintesc de filmul lui Mike Nicholas. Closer ne prezintă un Gheorghe Visu cu totul diferit de personajul viu, relaxat, plin de umor şi culoare cu care ne-am obişnuit din serialele tv. Decorul ajută desfăşurarea acţiunilor şi uşurează înţelegerea semnificaţiilor diferite pentru fiecare cadru.

De la iluzia dragostei la prima vedere dintre Dan şi Alice, la dorinţa unei siguranţe false pentru Anna şi Larry, textul prezintă pierderi şi regăsiri ale sentimentului de iubire. Fiecare relaţie are specificul său - replica lui Larry "Când eu eram în formă, tu erai în scutece" defineşte legătura sa cu Alice care crede că "Tu alegi" pe cine iubeşti.
Finalul prezintă ideea că iubirea e o iluzie pe care atunci când crezi că ai atribuit-o cui trebuie îţi dai seama că ai greşit. Mereu în căutarea "acelei persoane" cei patru străini de la început se găsesc tot timpul în jocul frumos, ciudat şi dureros al vieţii.Finalul este surprinzător. Larry începe o relaţie cu o asistentă mai tânără şi o lasă pe Anna care încearcă să se refugiaze la ţară. Alice moare, iar Dan trăieşte în continuare viaţa sa de scriitor ratat.

Din nefericire, pentru cei care au văzut filmul o să fie senzaţia ciudata. Asta pentru că ştii ce urmează, ştii ce o să răspundă celălalt la insulta sau gluma primului. Şi mai mult jocul actorilor din film îl depăşeşte prin naturaleţe, simplitate, firesc sau implicare pe cel al actorilor români.