30 Seconds of Fame, atat vor cei din trupa Byroncare, pe 16 martie, la Palatul Copiilor, isi lanseaza cel de-al patrulea album, unul bilingv!
Astfel, pe langa conceptul inedit al noului lor album care va cuprinde 13 melodii disponibile in doua editii separate: 30 Seconds of Fame - in limba engleza si 30 de secunde de faima - in limba romana, baietii vor lansa pentru fanii lor infocati si o editie limitata care va contine ambele discuri.
Cei de la Byron ne-au introdus deja in atmosfera acestui album odata cu single-ul Road Trip. Melodia a fost lansata anul trecut cu ocazia mult laudatului turneu Live Underground.
Baietii de la Byron sunt recunoscuti pentru prestatiile lor live, tocmai de aceea nu trebuie sa ratati concertul lor din martie. Biletele pentru concertul celor de la Byron costa 48 de lei si se gasesc online pe eventim.ro si offline, in reteaua Eventim.
Pana la concert va las cu On the road, sa aveti o melodie pentru drumul pana la magazinul de unde va luati bilete pentru concert :).
„Nu ar fi fost
mai bine daca?!?” cu totii am avut acest gand la sfarsitul unui film. Există o
adevarata cultura a teoriilor elaborate de fani: Scooby Doo este nici mai mult,
nici mai putin decat un raspuns animat la o criza economica, James Bond nu este
un nume, ci un cod, precum „007”, iar Obi-Wan Kenobie din Star Wars este, de
fapt, OB-1 si toate clonele sunt niste creatii artificiale. Chiar daca
majoritatea acestor teorii se dovedesc a fi gresite, ce s-ar fi intamplat daca:
Nu Harry Potter este Alesul, ci colegul sau Neville Longbottom.
Te-ai
fi gandit vreodata la faptul ca Harry Potter nu este decat o diversiune? Ei
bine, fanii considera ca Neville Longbottom este de fapt alesul. Tocmai acel personaj care nu e un foarte bun magician, uita
in mod constant lucruri, chiar si Rowling il uraste, daca ne gandim ca a inclus
un sinonim pentru fund in numele sau.
Dracula vrea sa fie
omorat pentru a aduce pacea.
Uita tot ce stii despre Dracula! Bunul nostru national era, de fapt, un sfant. Fanii sunt de
parere ca Dracula a vrut sa castige razboiul cu vampirii. Altfel spus, ceea
ce-si dorea Dracula era nimic mai mult decat pacea si era dispus sa isi sacrifice si viata pentru asta. Un adevar erou, nu?
Twilight: Bela este jumatate varcolac.
De ce Edward, un vampir care poate citi
gandurile, nu a putut sa i le citeasca si pe ale Bellei? Cum a reusit Bella sa
aiba un copil cu un vampir, cand acestia nu pot avea copii? Ei bine, fanii au
gasit explicatia: Bella, aceasta adolescenta complet neinteresanta, este jumatate varcolac.
Voi ce parere
aveti despre aceste teorii? Destinul caror
personaje ati vrea sa-l schimbati?
Va intrebati ce face actorul Joseph Gordon-Levitt in timpul liber? Ei bine, prin 2004 a infiintat casa de productie hitRECordcare promoveaza tot felul de artisti si productii creative de peste tot. Pont: cauta colaboratori, daca te tendeaza lumea artistica, intra la ei pe site.
Compania lui Gordon-Levitt organizeaza, in fiecare an, o gala pe care actorul o prezinta si o promoveaza, punandu-se in ipostaze care mai de care mai amuzante.
Asa ca, daca nu s-ar fi plimbat prin tot New York-ul cu bicicleta, ca in Premim Rush, Gordon-Levitt ar fi putut juca cu siguranta rolul unui comentator sportiv. Nu vi-l imaginati si voi comentand o cursa de cai?
Si cand nu joaca in Looper, Gordon-Levitt este relaxat, poate prea relaxat. Intr-un alt filmulet de promovare a galei Fall Formal din 2011, ne arata cum se spala pe dinti. Trebuie sa se pregateasca pentru super evenimentul pe care hitRECord il organizeaza.
Pe Joseph Gordon-Levitt il putem vedea in Lincoln , deja in cinematografe si in Romania. Apropo de Lincoln, ce spuneti are sanse sa castige Oscarul-ul pentru cel mai bun film?
Românii sunt mai interesați de Soliman I, decât de Ion Creangă sau Uniunea Europeană, arată un top despre cele au căutat românii pe Wikipedia, în 2012. Pentru cei extrem de puțini dintre voi care nu se uită la telenovela turcească de pe Kanal D, Soliman I este portretizat în „Soleyman Magnificul sub domnia iubirii”. Spun puțini dintre voi pentru că producția difuzată de acest post a bătut la audiență, la nivel național, în acest sezon, atât Vocea României, cât și X Factor, producții pentru care atât Pro TV, cât și Antena 1 au alocat bugete foarte mari.
Interesat este că, în același top, Mihai Vitează sau Jocurile Olimpice din 2012 au fost devansate de Antonia. În top mai este un singur reprezentant al muzicii autohtone, pe locul 99 se află Smiley. Concluzie: pentru români, muzica românească înseamnă Antonia și Smiley. E adevărat că înaintea lui Smiley, pe 70 este Beethoven și pe 93, se află Mozart. Mai avem o șansă.
În altă ordine de idei, pe locul 47 este Mihai Răzvan Ungureanu. Probabil a câștigat multe accesări pe vremea când era premiul cool care le spunea românilor că sunt în criză pentru nu muncesc și reușea să-l desființeze pe Gâdea într-o emisiune de Antena 3. Prima acțiune, o greșeală. A doua acțiune, o chestiune ușor de realizat, chiar și așa, e de lăudat. Interesant este că MRU este fix cu un loc deasupra lui Nicolae Ceaușescu. Și mai interesant este că, în acest top nu se află nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu, chiar nici Traian Băsescu. Nu se află niciun alt politician contemporan. Ori românilor le sunt suficiente informațiile pe care le primesc de la antene, realități sau b1-uri, ori toți politicienii sunt persoane foarte cunoscute, ori nu prea ne interesează cine sunt politicienii care dorm prin Parlament. Complet normal. Cert este că la școală profesorii nu-i pun pe elevi să facă referate despre politicienii anului 2012.
Topul îmi dă, însă și o veste bună: Gigi Becali nu se află aici. Numai aici nu este, în rest este peste tot. Uneori mă uit prin casă de frică să nu sară de după vreo ușă. Când începe câinele să latre, primul gând este „să nu vină Becali”. Dar, dacă Becali nu este, măcar Steaua să fie. Stă confortabil pe locul 34, în fața „limbii române” și a lui Hitler. Fotbalul înaintea nazismului. E de bine.
Închei prin a spune că între „Unirea Principatelor Române” și „Mihai al României” se află, exact pe locul 80, „penis”. Fără comentarii.
Studiile de gen care vizează produsele media sunt într-o continuă dezvoltare, iar lucrările despre cinematografia românească sunt din ce în ce mai prezente în librăriile de la noi, cu toate acestea imaginea femeii în cinematografia românească este încă un subiect nedezbătut. Acesta a fost motivul care a stat la baza cercetării „Imaginea femeii în cinematografia românescă. Studiu de caz: comparație între filmele lui Nae Caranfil și cele ale Marei Nicolescu”.
Așa cum anunțam anterior în posturile de pe acest blog, inițial am vrut să fac un documentar despre acest subiect, însă din lipsă de resurse și mai ales dintr-o plăcere recent descoperită pentru cercetare, am ales să punem accentul pe acest ultim aspect. Iar acest studiu îmi doresc să fie un punct de plecare pentru o cercetare mai amplă, dar despre asta vom vorbi la timpul potrivit.
Înainte să vă atașez abstractul lucrării pe care am prezentat-o la o Sesiune de Comunicări Științifice. Vă spun doar câteva dintre concluziile acestei cercetări:
- Numărul personajelor feminine este mai mare în
cazul filmelor scrise de Mara Nicolescu decât în cele ale lui Nae Caranfil.
- Femeile peste 30 de ani sunt majoritare în
filmele lui Nicolescu, urmate de cele peste 50 de ani. În opoziție, Caranfil se
înscrie în trendul filmelor americane, personajele feminine majoritare au sub
30 de ani, iar cele peste 50 de ani sunt cele mai puține.
- Prostituția este cea mai des întâlnită meserie.
Femeia este văzută ca obiect sexual. Accentul
se pune pe calitățile ei fizice.
Acest post nu este despre premiile Oscar de anul acesta, ci despre ce m-a bucurat azi de dimineata. Nu vreau sa scriu despre premii pentru ca, din punctul meu de vedere, nu au fost mari surprize, asa ca voi scrie despre cele trei bucurii pe care mi le-a adus festivitatea din Los Angeles.
Asadar, cea mai mare bucurie este cea data de premiul pe care l-a primit Meryl Streep. Recunosc ca sunt un mare fan al ei, de altfel, cred ca doar al ei. E un trend sa fii fan Meryl Streep, insa mi-ar placea ca toti cei care se declara astfel sa stie mai mult de cinci filme in care a jucat actrita si sa fi vazut macar "Sophie's Choice" (film pentru care Streep a castigat premiul Oscar pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal in 1982).
De ce m-a bucurat aceasta victorie? Pentru ca urasc declaratiile de genul: "iar Streep", "sa mai castige si altcineva", "ar trebui sa se promoveze si actrite tinere" etc. Cred cu tarie ca premiile ar trebui sa fie acordate in functie de prestatiile pentru care au fost nominalizati/e actorii/actritele si nu pentru cariera, nume sau gandindu-ne la viitorul cinematografiei sau la ce ar spune publicul.
Streep face un rol foarte bun in "The Iron Lady", asta este evident. Dar mai presus de orice, Streep este un star feminin atipic. Nu frumusetea fizica este cea care a propulsat-o pe scena aceasta a star systemului, ci valoare, talentul, gratia, eleganta. Nu este adulata de public pentru fizicul ei, ci admirata si respectata pentru performantele sale actoriceste. Meryl Streep este un model.
Inteleg "The Streep fatigue" - asa cum o face si Streep. Ma bucur nespus pentru promovarea pe care a avut-o Viola Davis pentru rolul sau din "The Help". Davis este o actrita buna, dar care, din nefericire, nu se prea bucura de roluri ofertate in filme mari. Cred ca Glenn Close face un rol mare intr-o partiture foarte grea. Cu toate astea, victoria lui Streep este meritata. Cei care nu au vazut "The Iron Lady", recomand!
Mai jos aveti intalnirea dintre Meyl Streep si jurnalistii de dupa ceremonia Premiilor Oscar de azi de dimineata.
A doua bucurie pe care am avut-o aseara a fost adusa de victoria filmului iranian "Nader and Simin, a Separation". Povestea este plina de incarcatura emotionala, de tensiune, de presiune. Un film foarte bun care ne face sa vorbim de bine despre Iran, o tara despre care nu stim prea multe sau stim doar lucruri negative si, poate, neadevarate. Recunosc ca m-am gandit la cinematografia romaneasca pe care o aseman putin cu cea iraniana, ambele mizeaza pe efectul exotic si ambele spun povesti realiste si pline de presiune pentru publicul lor, insa poate ca povestile lor sunt mai bune decat ale noastre.
Imi place sa cred ca filmul a primit acest premiu pentru ceea ce este - "un produs cultural" si nu dintr-o decizie politica - relatiile tensionate dintre Iran si SUA care este aliatul Israelului. Si mai cred ca acest film iranian nu a avut niciun adversar pe masura la aceasta categorie. Doar Melancholia lui Lars von Trier ar fi putut sa fie un candidat la acest trofeu, insa, din nefericire (sau dintr-o mare greseala), nu a fost nominalizat.
Mai jos aveti intalnirea dintre regizorul filmului si presa dupa ceremonia de decernare a premiilor Oscar 2012.
Ultima bucurie din acest an a fost Oscarul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar. Christopher Plummer castiga la 82 de ani primul sau Oscar din cariera si are un discurs genial. Plummer a declarat ca acest premiu l-a incarcat pentru inca 10 ani de munca.
Mai jos aveti un filmulet cu discursul lui Plummer si intalnirea lui cu jurnalistii.
Așa cum am promis, în acest post voi spune care sunt primele cărți, în română, pe care le-am ales pentru lucrarea mea de licență, „Imaginea femeii în cinematografia românească”. Acestea sunt:
- FEMEI, Cuvinte și imagini : perspective feministe - Otilia Dragomir (coord), Adina Bradeanu, Daniela Rovența-Frumușani și Romina Surugiu
- Gen și reprezentare socială – Ana Bulai
- (R)evolutii în sociologia feministă: repere teoretice, contexte românești - Laura Grunberg
- Femeiea în trecut, prezent şi viitor - Bebel August
-LEXICON feminist / editoare Otilia Dragomir si Mihaela Miroiu -
De asemenea, în postul trecut vă spunea despre cartea Sexul vinde, a lui Rodger Streitmatter. Cred că este o lectură interesantă pentru a înțelege care sunt criteriile după care se ghidează societatea noastră.
Astăzi am citit o știre despre campania naţională a grupurilor feministe din Franţa care a determinat reprezentanţii orașului Cesson-Sevigne, din provincia Bretagne, să interzică folosirea cuvântului "mademoiselle", echivalentul românescului "domnişoară" (mai multe aici) pentru că femeile, ca şi bărbaţii, nu ar trebui să fie definite în societate prin prisma statutului lor marital. Astfel, adolescentele, femeile de 30 de ani, ca şi cele în vârstă vor fi numite "doamne", aşa cum bărbaţii sunt numiţi "domni" din momentul în care nu mai sunt copii. Eu mă întreb dacă eliminarea unui cuvânt din dicționar aduce cu sine și eliminarea discriminării femeilor? Să scoatem de pe piața cartea Codul bunelor maniere astăzi?
Până data viitoare vă las să vă gândiți la primul stereotip. În studiul Lauren Zalaznick: The conscience of television - TedWomen, December 2010 despre cum a evoluat televiziune din 1960 până în 2009, indivizi cu vârsta curprinsă între 18-70 au fost întrebați „ce au simțit când s-au uitat la programele de televiziune?”. S-a pus, astfel, accent pe părerea individuală și nu pe concepția socială. Nu se vorbea despre „good and bad TV”, ci despre „popular TV”. Așadar, chiar dacă răspunsul la întrebarea „de ce ne uităm la televizor” s-a schimbat de-a lungul celor 50 de ani, trecând de la umor la putere sau de la confort la comentariu, un singur lucru a rămas prezent, necesitatea apariției unei figuri materne.
Vă las discursul lui Lauren Zalaznick de la TedWomen.
De astazi, 14 ianuarie 2012, acest blog se transforma intr-un spatiu de lucru pentru lucrarea de licenta "Imaginea femeii in cinematografia romaneasca". Un documentar despre femeile din filmele romanesti, accentul cazand pe filmele lui Nae Caranfil. Premisele de la care am pornit lucrare sunt urmatoarele:
- nu sunt multe personaje feminine principale (sau mai importante) cu varsta peste 40-50 de ani,
- femeile, chiar daca sunt personaje principale, nu sunt cantitativ la fel de prezentate ca personajul principal masculin,
- chiar daca personajul feminin este principal nu este foarte bine conturat si deci, nu prea ramane in mintea (tele)spectatorului,
- femeile sunt in general vazute ca obiect sexual - pentru ca "sexul vinde",
- filmul este un produs si deci, comercialul trebuie sa aiba si partea lui in ecuatie, asa ca personajele (masculine sau feminine) trebuie sa nu se indeparteze de la stereotipuri pentru ca publicul sa rezoneze si sa se idendifice.
Mai mult decat atat, studiul arata ca femeile sunt vazute ca obiect sexual, fiind imbracate sumar, dezbracate sau catalogate de alte personaje ca "attractive". Acelasi lucru se intampla si cu personajele feminine de la noi?
Asadar, pana in luna iunie o sa strabatem impreuna un drum cu multa bibliografie din zona feminismului, a reprezentarii sociale si a cinematografiei. Un drum cu cateva interviuri -o sa va anunt la momentul potrivit- care sa ne ajute sa intelegem aceasta situatie. Cu cateva recenzii de film si recomandari.
Urmatorul post va fi despre bibliografia lucrarii scrise. Urmand cateva vesti despre materialul audio-video. Pana data viitoare, va las un material cu Meryl Streep care si-a donat tot castigaul pentru filmul The Iron Lady, adica un milion de dolari, pentru construirea primului muzeu al femeilor, in America.
Pe acest blog veti putea citi rezultatele unor experimente legate de ce mancam sau bem. Primul dintre ele, experimentul cu hamburgerul de la McDonalds, ne-a aratat ca si dupa mai bine de mai bine de sase luni, acesta nu se strica (mai multe despre experiment aici). Mai jos aveti o poza cu un hamburger pastrat la temperatura camerei. Dupa cum se poate vedea, acesta si-a pastrat aceeasi imagine ca la inceput. Exista evident si diferente: carnea s-a intarit, painea se rupe precum cea prajita, iar din ceapa, castravete si ketchup au ramas doar niste urme.
Cel de-al doilea experiment a pornit de la intrebarea "cat de nocive sunt sucurile pe care le bem?", asa ca am luat patru pahare in care am pus: Sandal de piersici, Prigat Activ de piersici, Nestea de piersici si Coca-Cola. Sucurile au fost lasate la temperatura camerei. Experimentul a durat douazeci de zile, in perioada 1 septembrie-20 septembrie 2011. Bauturilor li s-au facut poze din cinci in cinci zile pentru a vedea care dintre ele se schimba si in ce fel. In prima zi, cele patru pahare arata astfel, cum vor arata ele la finalul experimentului?
Asadar, dupa cinci zile cele patru sucuri arata astfel.
Dupa cum puteti vedea, au aparut ciuperci in paharele cu Prigat Activ (primul din stanga) si in cel cu Santal (al doilea din stanga). Paharele cu Nestea si Coco-Cola arata ca in prima zi a experimentului. Care se va schimba primul?
Am intrebat mai multe persoane care suc este mai putin nociv: Nestea sau Coca-Cola? Toate raspunsurile au mers catre Coca-Cola, insa, experimentul a aratat altceva. Asadar, dupa zece zile, primul suc dintre Nestea si Coca-Cola care a facut ciuperca a fost cel de-al doilea si asta in pofida acidului pe care il contine aceasta bautura racoritoare.
Situatia nu s-a schimbat nici in cea de-a cincisprezecea zi, atunci cand paharul cu Nestea (al doilea din dreapta) a fost singurul privat de aparitia unei ciuperci. Rezultatele arata in felul urmator: o crusta neagra de mucegai acopera Santalul, ciuperca din Prigat s-a innegrit, iar cea din Coca-Cola s-a extins.
Ultima zi a experimentului, a douazecea, a aratat o scadere a volumul bauturilor din fiecare pahar, dar si aparitia unei ciuperci in paharul cu Nestea. In celelalte pahare, situatia este urmatoare: in cele cu Prigat si Santal a aparut o crusta de mucegai negru, iar ciuperca din Coca-Cola acopera aproape toata suprafata.
O intersectie - un mall, asa am putea caracteriza Bucurestiul care are mai multe centre comerciale decat sectoare. Si daca vinul, frumusetea, pana si infernul au zeii lor, de ce cumparaturile sa nu intre in randul lumii si sa-l aiba drept ocrotitor pe Mallus. Neaparat acesta trebuie sa fie un barbat de isprava pe fata caruia sa se citeasca munca depusa pentru ca, odata ajuns la maturitatea portofelului, sa-si permita sa-si tina iubita, fata, nepoata, amanta sau prietenii in mall.
Importanta mall-ului in viata noastra este covarsitoare si de necontestat. Unde ai putea sa-ti povestesti esecurile sentimentale, dezamagirile profesioanale, infrangerile echipei de fotbal, unde poti sa comentezi aventurile din lumea mondena, daca nu in mall. Unde mai pui ca mall-ul are mari sanse sa devina Poiana lui Iocan de capitala si asta pentru ca aici, la racoarea aerului conditionat, poti sa dezbati probleme tarii.
Oare cerem prea mult includerea zeului Mallus in istorie? Sa stie si urmasii, urmasilor lui Stefan cel Mare cum a fost pe vremea noastra, cand ziua stateai la racoare in mall si seara la terasa in Centrul Vechi. Si daca am stabilit ca zeul Mallus exista, ar trebui sa-i facem si un portret robot ca sa stim cum sa arate statuia de la intrarea in fiecare mall. Propuneri?
Fata, am auzit ca e meci maine, sa-l sunam pe Mutu sau pe printu' Cristea sa ne cheme in oras la o savarina!
Fata, dar nu ai auzit?!? Nea' Piti a facut o aroganta si s-a suparat pe Mutu ca cica a baut o bere inainte de un meci, el nu stie ca o bere e nimic pe langa ce poate "omul care nu vorbeste".
Aaaaa, deci nu mai e meci?
Ba da. Mai avem o sansa cu Marica. Fata, dar asta e trist ca s-a despartit de Vandici si nu cred ca ne ia nicio savarina, poate doar o apa plata si nu prea as vrea ca de'asta am baut toata luna.
Oooof, fata, acum noi ce facem? Nu mai aparem la gazeta? Iar trebuie sa ma duc s-o intreb pe Marin ce-a mancat? Chiar, fata, cum se ia Lupusul asta?
Asa ar arata o avancronica a meciului de fotbal Romania- Franta realizata de doua pitipoance. Dar acum, in nationala lui Matel-Banel-Dodel-Gigel disciplina e suverana, deci adio savarine in cantonament.
In seara asta, romanii i-au infruntat pe francezi si s-au pregatit ca la Calugareni, unde mlastina lui Mihai Viteazu a avut un urmas in gazonul de pe National Arena. Spus pe limba lui Mutu si Tamas, meciul acesta a aratat astfel: Bergenbier a avut de infruntat Pelforth, intr-un meci in aparenta pentru suprematia smaltului, dar in esenta, pentru mai nimic. Chiar daca prietenii stiu ca berea romaneasca e mai amara si mai ieftina decat cea frantuzeasca, atunci cand cele doua se intalnesc se comporta ca Elvetia. Cu alte cuvinte, cu totii stim ca niciuna dintre cele doua beri nu e belgiana, diferenta e ca cea frantuzeasca ajunge mereu la campionatele europene sau mondiale, pe cand cea romaneasca vede aceste competitii din fata televizorului cu gandul "daca eram noi acolo, praf ii faceam".
Romania din meciul cu Franta i-a fost superioara celei din meciul cu Luxemburg, dar nu suficient de buna pentru a invinge o echipa care parca juca cu frana de mana trasa. Ca sa inteleaga si domnul Piturca, am fost cam ca o chinta la popa. Problema a fost ca, fara sa faca vreun efort supraomenesc, Blanc a fost servit cu o chinta la popa. Poate daca nea' Piti ar fi plusat pe cartea atacului, si-ar fi speriat adversarul dandu-i impresia ca are un as in maneca.
Dupa un egal cu Franta si o noua calificare ratata, romanul poate o sa-l injure in seara asta pe Marica, dar maine o sa uite ca e suparat si o sa spere din nou ca nea' Piti si ai lui o sa-l scoata o data in strada.
p.s. Pentru acest material nicio pitipoanca nu a vociferat, nicio bere nu a fost bauta si nicio carte nu a fost jucata.
L-V:8-16 cu Lari Giorgescu este un spectacol despre noi, despre copilul care la sase ani voia sa schimbe lumea, salvand ponei, care ajuns la scoala tocea informatii total nefolositoare si care la douazeci de ani ajunge sa lucreze 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, oferind amabil informatii despre programul cinematografelor.
Spectacolul este o productie a Teatrului LUNI de la Green Hours si tanga Project. Eu l-am vazut ieri, adaptat pentru Teatrul de Vara din Herastrau in cadrul Proiectului Ludika: Teatrul unor nopti de vara. Imi place mult aceasta initiativa ca timp de trei saptamani, incepand cu 25 iulie, in fiecare zi de luni, sa poata fi urmarit un spectacol de teatru, contra unei donatii de un leu. Aspectul Teatrului de Vara din Parcul Herastrau, recunosc ca mi-a amintit de spectacolele de pe litoral.
L-V:8-16 este un spectacol de Ioana Paun, dupa "Cred ca nu m-ati inteles bine" de Rodrigo Garcia si texte de Ioana Paun. Piesa ne prezinta un singur personaj si viata lui controlata de reguli, care se aseamana foarte mult cu a noastra. Spectacolul este impartit in trei sectiuni. Prima parte ni-l arata pe Alex, un tanar care la 6 ani voia sa schimbe lumea. Sa devina, pe rand, fotbalist, pictor, cantaret si mai apoi, testoasele ninja.
A doua parte a spectacolului ni-l prezinta pe elevul Alex. Preocupat sa nu faca greseli la dictare si mai apoi constiincios sa toceasca despre daci si romani, triunghiul echilateral, zacamintele de aur din Muntii Apuseni sau sa recite poezii de Eminescu. Alex este ca orice elev prins in sistemul educational romanesc, un copil care trebuie sa stie putin din toate, un mediocru si nicidecum un savant.
In partea finala a actiunii, Alex se maturizeaza. Ajuns la 24 de ani, copilul de sase ani care vrea o lume mai buna intra in armata de tineri care lucreaza 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana intr-un birou cu un monitor, un mouse, un telefon si niste casti. Lumea acestora se invarte in jurul serviciului executat pentru a-si putea plati ratele. Ei nu sunt decat niste oameni care in timpul liber stau in garsoniera lor si se uita la televizor sau se chinuie sa ajunga la Movieplex.
L-V:8-16 este un spectacol despre noi. Nu vine cu solutii, ci ridica o problema: diferenta dintre ceea ce vrem si ceea ce ajungem sa fim. In cele 50 de minute ajungi sa te detasezi, sa razi, sa te bucuri, dar la final iti dai seama ca si tu ai fost copilul care la sase ani ai vrut sa salvezi un ponei, care la scoala erai scos la tabla ca sa reciti lectia si mai grav, ca si tu poti avea aceeasi viata monotona, calculata si ingropata in rate.
Un spectacol care trebuie vazut pentru Lari Giorgescu!
De astazi incep povestile din lumea felinelor. Fiecare post va ilustra o tema si vom incepe cu cea mai intalnita: dragostea. Prima idila se petrece in zona Kiseleff unde pe scarile de la intrarea unei case gasim un motan portocaliu, un Garfield de Bucuresti.
Foarte prietenos, cand ne observa coboara scarile de la intrarea in casa stapanilor sai. Sare pe gard si se lasa mangaiat, lasandu-ne ca amintire cateva fire din blana sa moale. Paseste pe poarta verde de metal, coboara de pe gard si se intinde in mijlocul strazii.
Imediat dupa ce ne indepartam de el, auzim latratul unui caine, iar motanul isi si indreapta privirea spre casa vecinilor sai.
Asa ne dam seama ca acolo, pe terasa, o pisica alba cu urechile si botul potocalii isi proteja matern puiul care semana foarte mult Garfield.
Asadar, povestea familiei de feline de pe Kiseleff ne arata ca si la pisici vecinii se inteleg foarte bine, chiar prea bine avand in vedere ca ajung sa formeze chiar o familie.
Strabatem cam tot Bucurestiul pentru cea de-a doua poveste care are loc in Rahova. Aici, bunicii mei aveau pana acum trei saptamani un motan. Intamplarea incepe la cateva zile dupa moartea acestuia, cand o pisica vine in curtea lor.
Pisica il cauta pe motanul bunicilor mei. Dupa ce a facut o scurta inspectie prin toata curtea, a plecat, urcanduse pe casele vecinilor, pana la domiciliul sau de unde voia sa se intoarca cu cei doi pui. Acestia insa s-au speriat de o masina care venea cu viteza si s-au intors la casa lor. Dar pisica a revenit si a doua zi.
Din acel moment, pisica aceasta, care-l cauta mereu cu ochi pe motanul sau, se intoarce in fiecare zi. A devenit "aproape-pisica" bunicilor mei sau cel putin le tine companie pe timpul zile pentru ca seara sa se duca la casa ei.
Tocmai datorita acestei povesti de dragoste, pisica a devenit in foarte scurt timp foarte indragita de toata familia si evident, foarte alintata. Nu am botezat-o, asa ca o cheama simplu: pisica!
Pe 8 martie 2011, dupa ce am citit un articol (http://www.jabulela.com/food-drink/mcdonalds-hamburgers-could-last-forever) despre o americanca, Karen Hanrahan, care a tinut un hamburger de la McDonald’s mai bine 12 ani (!) fara ca acesta sa se altereze vizibil, m-am decis sa incep si eu acest experiment. In articol nu se spunea daca produsul a fost tinut la temperatura camerei sau la frigider, asa ca am luat doi hamburgeri si am pus cate unul in fiecare dintre cele doua locuri, camara si frigider, urmand ca mai apoi sa-i compar.
Am anuntat inceputul experimentului pe Facebook, dar nu am avut timp sa scriu despre el si pe blog, acum, dupa ce am vazut articolul scris in gandul (http://www.gandul.info/news/experiment-gandul-cum-arata-un-meniu-de-la-mcdonald-s-dupa-ce-a-fost-pastrat-6-luni-la-temperatura-camerei-8169324) despre acelasi lucru, imi pare rau. Am cateva lucruri pe care nu le inteleg in acest articolul. Prima nedumerire este legata de faptul ca au facut un experiment in perioada “14 octombrie 2010 pana pe data de 14 aprilie 2011” despre care au scris tocmai pe 18 iulie 2011. Al doilea aspect vizeaza pozele pe care se sprijina concluziile experimentului. Din punctul meu de vedere, acestea nu sunt chiar concludente pentru ca nu poti sa-ti dai seama de un lucru: care era cu adevarat starea carnii. Spun asta pentru ca in cazul experimentului meu, inca de la sfarsitul primei luni, aceasta a dezvoltat foarte putin mucegai pe suprafata de carne care intra in contact cu ketchupul. Deci m-as mira ca aceasta sa fi ramas intacta dupa sase luni precum in cazul experimentului publicat de ei. Asadar, experimental meu nu coincide cu ce spun ei “nu au început să dezvolte mucegaiuri, nu au facut viermi si nici musculite, ci doar s-au deshidratat si au inceput sa miroasa a ranced”. In cazul meu, dupa cum veti vedea si in poze, hamburgerii au dezvoltat mucegai, mai ales cel din frigider, dar, e adevarat ca nu au facut viermi, musculite, insa nici nu au miros a ranced, chiar din contra, mirosul a “mancare de la Mc” s-a pastrat.
Poze la sfarsitul primei luni de experiment
Frigider:
Camara:
Asadar, experimentul cu hamburgerul lasat in frigider s-a terminat dupa doar patru luni pentru ca acesta s-a deteriorat mult prea mult din cauza umezelii. La sfarsitul primei luni, hamburgerul era neschimbat. In luna a doua, a inceput sa apara o urma de mucegai pe suprafata de carne care intra in contact cu ketchupul.
In luna a treia, mucegaiul s-a extins atat pe carne, cat si pe paine.
In luna a patra, ultima a experimentului, atat painea, cat si carnea au dezvoltat foarte mult mucegai. Cu toate acestea, nu a aparut un miros a ranced, nu existau viermi si nu se intarise deloc.
Spre deosebire de hamburgerul care a stat in frigider, pentru cel din camara, experimentul continua si acum. Astfel, in cazul acestuia din urma, situatia este un pic schimbata, chiar daca vorbim si aici despre mucegai. Inca de la sfarsitul primei luni, a dezvoltat foarte putin mucegai pe suprafata carnii care intra in contact cu painea cu ketchup. Partea interesanta este ca atat in luna a doua, cat si in cea de-a treia, situatia a ramas aceia, doar ca painea s-a intarit considerabil. Cu alte cuvinte, chiar daca pe exterior, hamburgerul pare neschimbat
daca ne uitam in interior, la partea de carne de deasupra kechupului, vedem ca a dezvoltat mucegai
Dupa patru luni, un hamburger tinut la temperatura camerei, dezvolta putin mucegai, se intareste, dar isi pastreaza mirosul pe care il are atunci cand se raceste.
Experimentul cu hamburgerul lasat in camara continua si acum. In luna a cincea nu s-au constat schimbari fata de situatia precedenta.
Mi-am dat seama ca am crescut cu trilogia Singur acasa (de departe filmul copilariei mele, stiu si acum replicile si ma uit cand este la televizor de sarbatori), ca am dansat Macarena si Lambada (melodia care a marcat botezul meu) cand eram foarte mica si ma rugam de tata sa danseze si cu mine sau ca ascultam Spice Girls si The Backstreet Boys (eram mica si nu stiam ce este muzica).
Cu totii ne-am uitat la Familia Bundy (Married with Children) care a aparut in aceeasi perioada cu Seinfeld, adica in 1987, iar din 1997 nu au mai aparut episoade noi. Cu alte cuvinte, Familia Bundy a aparut la ei, cand la noi era inca Ceausescu pe TVR. Zilele acestea ma uitam la cat de mult a imbatranit Al Bundy, adica Ed O'Neill, care joaca acum in serialul de la ABC, Modern Family.
Aseara am vazut The Romantics, o comedie romantica, usor siropoasa cu Elijah Wood si mi-am dat seama ca nu mai este pustiul din The Lord of the Rings. Nu mai are 18 ani, cat avea cand a primit rolul lui Frodo, are 30 de ani si joaca in seriale tv, acum poate fi vazut in Wilfred, pe FX.
Liceenii de azi sunt innebuniti dupa Twilight sau Vampires Diaries, dar daca vorbim despre vampiri, cred ca toata lumea se gandeste la celebrul Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles. Facut in 1994, filmul ni aducea pe ecran pe atunci pustii Brad Pitt si Tom Cruise. Amandoi au acum peste 40 de ani (Pitt - 47 si Cruise - 48) si au facut de atunci zeci de filme de Oscar si au frant mii de inimi de pustoaice.
Mai tineti minte Dallas? Acum lumea se uita la telenovele si au de unde alege, dar la inceputul anilor '90, in Romania, toata lumea se uita la Dallas. Serialul a fost difuzat la ei pentru prima data in 1978 si s-a terminat in 1991, evident la noi a aparut dupa ce la ei se terminase. Cred ca a fost primul serial la care m-am uitat si asta pentru ca bunicii mei erau fani. Recunosc ca acum nu mai tin minte mare lucru. Anul trecut, cei de la TNT au anuntat ca pregatesc o varianta noua a acestui serial, oare o sa mai prinda?
Daca ma gandesc bine, inca se danseaza Macarena sau Lambada, familia Bundy inca mai are telespectatori, Victoria Beckham inca mai este pe prima pagina a revistelor, de Brad Pitt nici nu mai vorbesc pentru ca in fiecare zi vad pe net o stire despre el. Deci, pot sa spun ca lucrurile care mi-au marcat copilaria inca sunt "la moda". Ma intreb ce vor scrie copilasii de acum peste 10-20 de ani cand se vor gandi la copilaria lor.
Dupa ce in 2009, promovau bacalaureatul 79,95% dintre absolventi, iar in 2010 - 67,40%, anul acesta doar 44,47% dintre elevi au trecut acest examen. De ce 6 din 10 elevi au picat? A fost bacul asa de greu? Nivelul de pregatire al elevilor a scazut atat de mult? Acestea sunt doar unele dintre intrebarile pe care ti le pui atunci cand vezi un astfel de rezultat socant. Majoritatea elevilor de clasa a XII-cea nu a reusit sa ia nota de trecere la un examen care se doreste a fi un test care sa arate ca nu ai trecut degeaba prin scoala si nicidecum ca esti vreun geniu.
Nu cred in povestea cu camerele de filmat care i-au speriat atat de tare pe participantii la examen incat acestia nu s-au putut concentra, iar cunostiintele lor au disparut ca prin minune. Inteleg ca anul acesta a fost pentru a doua ora cand nu au mai contat notele obtinute la probele orale. Cu alte cuvinte, daca in anii trecuti la media de la bac se adaugau, cu o probabilitate destul de mare, doua note mai mari de 7-8, anul acesta media s-a facut doar din notele de la scris. Deci era de asteptat sa existe diferente intre mediile de anul acesta si cele din anii precedenti. Chiar si asa, nu se explica procentul atat de mic al ratei de promovare.
Nu vad ce este atat de greu la un examen pentru care gasesti pe net modele din anii trecuti. Adica, poti foarte bine ca in decursul unui an sa faci cele 100 de subiecte si la bac sa vii cu lectia invatata. Personal, nu cred ca este nevoie sa faci mai mult de 30-40 de subiecte pentru ca toate sunt concepute dupa acelasi model. Mai mult decat atat, nu cred ca este o diferenta foarte mare la gradul de dificultate al subiectelor. Bunaoara, in 2009, la proba scrisa la limba si literatura romana subiectul trei era realizarea unui eseu in care sa se prezinte tema si viziunea despre lume, reflectate intr-un roman psihologic din perioada interbelica, anul acesta la acelasi punct, cerinta a cerut elaborarea unui eseu de doua-trei pagini privind particularitatile de constructie a unui personaj dintr-o opera dramatica de I.L.Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Sorescu. Singura concluzie pe care o pot trage de aici este ca nu sunt de vina subiectele pentru aceasta regresie cu 35,48% din ultimii doi ani (rata de promovare din 2009 a fost de 79,95%).
In concluzie, intrebarile pe care le am eu sunt cum se vor umple toate locurile de la facultati? Mai are vreo relevanta diploma de bac daca o iei din prima sau din a doua sau a noua incercare? Insa, cu siguranta, acestea sunt doar simple intrebari retorice.
Butonam pe la ora 2, data exacta fiind 2 iulie, 2011, scriu asta pentru ca imi pare un inceput de caz Elodia si la OTV se discuta cazul mortii lui Mihai Eminescu.
Ce mi se pare fascinant este ca la intrebarea "Credeti ca Mihai Eminescu a fost ucis?", romanii au raspuns 586 - DA si doar 241 - NU. Trec peste faptul ca domnul Dan Diaconescu nu apare deloc in cadru timp de jumatate de ora (probabil se ocupa de organizarea campaniei electorale) si ajung la subiectul emisiunii: dezvaluiri despre moartea lui Mihai Eminescu.
Cei de la OTV vor sa faca un serial difuzat pana in ora opt despre marele nostru poet. Acestia mai vor si sa-l dezgroape pe Eminescu pentru ca in viitor, precum declara invitatii emisiunii, elevii sa nu mai invete despre acesta ca "a fost nebun si bolnav de sifilis". Aceasta actiune este comparata in emisiune cu actiunea de exhumare a lui William Shakespeare. Deci vom fi in randul lumii!
Nu sunt un specialist, comentez acest eveniment ca potential telespectator si ca un om interesat de televiziune si, in general, de media. Acest anunt ma sperie putin in contextul in care Antena 1 se pregateste sa inceapa X Factor care precum se stie este a singing competition, o alternativa britanica la Pop Idol. American Idol este, surpriza, tot a singing competition. Care este diferenta intre X Factor si American Idol? Primul este un format britanic, produs de catre Simon Cowell (membru in juriul de la American Idol in perioada 2002-2010), cel de-al doilea este o emisiune americana, creata de catre Simon Fuller (amuzanta coincidenta prenumelor celor doi producatori).
Intrebarea mea pentru cei de la Intact este urmatoarea: de ce ati ales sa va faceti singuri concurenta? Sunt convisa ca stiati ce ati cumparat, sunt sigura ca emisiunile nu se vor suprapune la difuzare (nu vor fi difuzate in aceeasi perioada, ci poate una in completarea celeilalte), dar cum o sa le diferentiati in fata publicului? Cum o sa diferentiati produsele (care or sa fie la fel - nu vorbesc despre oameni, ci despre impachetarea lor)? Romania nu este America, sa avem milioane de oameni talentati gata oricand sa devina vedete, cum o sa gasiti concurenti foarte buni pentru ambele show-uri?
Strategia celor de la Intact ma surprinde si pentru ca se stie ca Media Pro a cumparat formatul The Voice. O alta singing competition, o productie noua, format olandez, care se pare ca este noua senzatie peste ocean. Nu spun ca prin aceste emisiuni nu s-au nascut vedete, nu spun ca aceste emisiuni nu au avut succes afara, dar cred ca daca aduci in acelasi timp trei produse care trasmit si vor acelasi lucru, e greu sa convingi publicul, cumva il derutezi.
Oare de a avut succes Dansez pentru Tine? Oare pentru ca nu exista nicio alta emisiune de dans in Romania, cumva pentru ca era singurul megashow (asa cum le place televiziunilor sa-si prezinte emisiunile) de pe piata? La fel si cu Romanii au Talent, era singura emisiune de acest gen de pe piata, iar publicul romanesc este obisnuit cu emisiunie care-si propun sa descopere si sa promoveze talente. Sa nu uitam ca dupa revolutie, TVR, prin emisiunile Scoala Vedetelor sau Ploaia de Stele, a reusit sa scoata vedete, de ce? Probabil pentru ca erau cam singurele variante de emisiuni de divertisment de pe piata. Stiu ca MegaStar nu a reusit in Romania, dar aici vorbim despre o emisiune care era difuzata pe un post cu audiente in general mici si care nu putea sa sustina construirea unei vedete.
Ramane, asadar, interesant de observat cati oameni se vor prezenta la toate preselectiile acestor siging competition. Cati dintre ei se vor duce nonsalant si la emisiunile celor de la Intact si la cele de la Media Pro. Si mai e interesant sa vedem si cat de talentati vor fi cei alesi, pentru ca e adevarat ca romanul e talentat, dar chiar suntem toti niste privighetori? Si ce e cel mai important, cati dintre cei care vor participa se vor mentine pe piata.
Incepand din toamna, publicul o sa aiba de unde alege: pe de o parte o sa avem Idols si X Factor, pe de alta, Vocea Romaniei, Master Chef (un concurs culinar) si deja cunoscutele Romanii au Talent si Dansez pentru Tine, cine o sa castige lupta pentru telecomanda telespectatorului?
Azi am vazut "Tectonica sentimentelor" in mica sala Atelier a Teatrului National din Bucuresti. Recunosc ca ma pierd de fiecare data pana ajung in acea sala pentru ca e o intrare destul de intortocheata si usor ilogica prin faptul ca trebuie sa te duci pe la Teatrul de Opereta, asta evident pana cand se va intampla renovarea TNB-ului si mutarea definitiva a Operetei, dar asta este o alta poveste.
Sa trecem putin sa vorbim despre spectacolul regizorului Nicolae Scarlat sau a Ilincai Goia pentru din punctul meu de vedere, actrita sa intre foarte bine in rolul papusarului.
Textele lui Eric Emmanuelle Schmitt au o poezie, au acea doza de emotie care ajuta spectatorul sa vibreze si mai mult decat orice, spun povesti.
"Tectonica sentimentelor" poate fi usor comparata cu o telenovela in care fata saraca, aici si prostituata, cu aspiratii universitare este folosita de catre femeia superioara, comparabila cu perfectiunea feminina a secolului XXI, dar care in final ramane cu Fat Frumos. Povestea sufera putin la nivelul de verosimilitate, doua prostituate romance sunt salvate de pe strada de o deputata, Diane, care nu face asta pe gratis, ci pentru a le folosi, initial cu un scop aproape nobil, pentru ca tanara Eline sa il cucereasca pe Richard caruia sa-i ofere sprijin si dragoste in ultimele luni de viata, apoi pentru a le transforma in unealta razbunarii ei.
Intr-un decor simplu (alb-negru-rosu) al lui Ştefania Cenean, spectacolul sufera prin prisma faptului ca ii lipseste viziunea regizorala, montarea traieste aproape exclusiv prin forţa textului si prin interpretare, facand astfel parte din noua tendinta a spectacolelor romanesti care se rezuma doar la a creea ceva care sa placa publicului. Dar spectacolul traieste prin prisma actorilor, prin rafinamentul Ilincai Goia, prin farmecul lui Liviu Lucaci, prin originalitatea, naturaletea Tamarei Cretulescu (pe care o puteti vedea si in serialul "In deriva in rolul Mariei) si al lui Carmen Ionescu.
"Tectonica sentimentelor" un spectacol despre iubirea intarziate, despre orgolii distructive, despre razbunari nejustificate si vieti pierdute si salvate. Un spectacol bucurestean care se afla pe lista "de vazut"!
Postări
